Cu o zi înainte de Simpozionul științific internațional „Creștinismul primelor trei secole” organizat de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, Facultatea de Teologie Greco-Catolică și de Seminarul Teologic Greco-Catolic „Sfinții Trei Ierarhi” sub egida Școlii Ardelene, a avut loc pe 17 octombrie a.c., în Aula Magna a Seminarului orădean evenimentul de prezentare a ultimei cărți scrisă de profesorul emerit dr. Vasile MUSCĂ. Volumul, intitulat „Coordonate filosofice românești” (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napococa 2024) a apărut cu prilejul aniversării în acest an a 80 de ani ai autorului. Volumul a fost prezentat publicului orădean de scriitorul, eseistul, publicistul și muzeograful Ioan F. POP, membru al Uniunii Scriitorilor din România, alături de autor. Volumul, în opinia acestuia este „un compendiu care surprinde câteva momente esențiale ale filosofiei românești urmărite în diacronia sa, cele care i-au suscitat autorului preocuparea și atenția”. Evenimentul, moderat de lect. univ. dr. Ionuț Mihai Popescu, directorul Departamentului Oradea al Facultății de Teologie Greco-Catolică a UBB, s-a bucurat de prezența multor iubitori de filosofie din oraș, profesori, studenți teologi ai seminariilor greco-catolice din țară, preoți greco-catolici și ortodocși.

„Profesorul și filosoful Vasile Muscă se numără printre cazurile rarisime care pot povesti cu limpezime ceea ce au înțeles din filosofie, ne poate împrieteni cu limbajul ei abstract”, a subliniat scriitorul Ioan F. Pop, opiniind că „filosofia antică și cea germanică constituie zona predilectă de analiză a autorului, cu un accent pe iluminismul german dar și cu un interes constant pentru filosofia românească”. Dacă în urmă cu câțiva ani filosoful Vasile Muscă a publicat un volum în care aborda câteva repere ale filosofiei universale, cartea Coordonate filosofice românești este, după cum precizează autorul „o antologie de texte care abordează o serie de teme ale acesteia, controversele conceptuale și disputele legate de posibilitatea de a defini o filosofie ca fiind românească”. În acest sens, „sunt reliefate nu atât analitica ideilor și survolul lor ontologic și metafizic, cât, mai ales, fundalul lor socio-istoric, cel în care au germinat aceste idei. Avem astfel de a face cu «un demers istorico-filosofic documentat, unul care evidențiază conexiunile și punctele nodale ale acesteia, cu un accent hermeneutic pus pe gândirea liui L. Blaga, D.D. Roșca, C. Noica – cel care a încercat să surprinsă «sentimentul românesc al ființei» fiind ironizat de Cioran pentru alegația sa – și M. Eminescu care, în lipsa unui limbaj conceptual adecvat, a încercat, pentru prima dată să traducă parțial Critica rațiunii pure a lui I. Kant, prin expresia  Critica socotinței curate…” a spus Ioan F. Pop la prezentarea acestui volum. În urma acestui „itinerar sintetic al filosofiei românești, a reliefării coordonatelor sale intrinseci, autorul rămâne totuși sceptic în legătură cu status-quo-ul acesteia, dar și cu un relativ optimism în ceea ce privește posibilitatea sa de a produce idei originale, în ciuda tardivității și a anacronismului ei istoric:

„Nu avem încă o filosofie, dar putem avea una în viitor. Aceasta pentru că în gama largă a vocațiilor culturale de tot felul, care constituie zestrea nativă a poporului român, nu lipsește nici cea pentru filosofie”, este de părere autorul, care a considerat că la aniversarea a 80 de ani trebuie să facă o declarație privind identitatea sa culturală, identitate pe care a transpus-o și în această carte care așteaptă să o citiți!

„Ca intelectual, m-am născut și am crescut în atmosfera spirituală oferită cu dărnicie, încă din anii liceului orădean, de cultura română. În substanța ei bogată am găsit întotdeauna îndemnuri rodnice pentru formarea și evoluția mea. Cele mai multe dintre temele pe marginea cărora am meditat își au originea în cultura românească. Mă simt pentru aceasta dator culturii românești. Nu am desconsiderat niciodată această origine a mea în cultura română și nu m-am lăsat ispitit să rup, în vreun fel, legătura cu ea. Dimpotrivă, prin personalitățile majore cu care a contribuit la tezaurul spiritualității mondiale, consider cultura română cea mai realizată între micile culturi din Balcani și Răsăritul european. Un asemenea titlu, ca cel pe care l-am pus în fruntea prezentelor mele considerații, poate provoca nemulțumirea și iritarea celor care nu acceptă realitatea unei filosofii românești, dar nu admit nici măcar posibilitatea ei. În aceste condiții, a manifesta un interes cât de neînsemnat pentru filosofia românească se taxează drept un perfect exercițiu de inutilitate, fiindcă înseamnă să te ocupi cu ceva care, de fapt, nu există. Mă surprind în modul cel mai neplăcut, ba chiar mă revoltă asemenea declarații venite din partea unor comilitoni din aceeași arenă a gândirii românești. Oare filosofia românească nu există, într-adevăr, după ce și-a adus contribuția, prin câțiva din reprezentanții săi de seamă, la fondul gândirii europene?” (Prof. emerit dr. Vasile Muscă)

***

Vasile MUSCĂ (n. 1 iunie 1944, Dudeștii Vechi, Timiș) este filosof și scriitor, profesor emerit al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, predând timp de aproape cincizeci de ani, Istoria filosofiei, cu orientare specială către filosofia antică greacă, idealismul german și filosofia românească. Acestea au constituit și principalele domenii de cercetare. Este autorul a trei volume de aforisme, meditații și însemnări: „Spusul și nespusul” (Biblioteca Apostrof, 2003; Ed. Eikon, 2008, ediția a II-a); „Cunoașterea de seară” (eLiteratura, 2014); „Centrul de la margine” (Ed. Școala Ardeleană, 2017).

A mai scris peste douăzeci de cărți, printre care se află: „Introducere în filosofia lui Platon” (Ed. Dacia, 1994; Ed. Polirom, 2002, ediția a II-a); „Filosofia în cetate. Trei fabule de filosofie politică și o introducere” (Biblioteca Apostrof, 1999); „Leibniz, filosof al Europei baroce” (Ed. Dacia, 2002); „Filosofia ca istoria filosofiei” (Ed. Dacia, 2002); „Vârsta rațiunii. Ipostaze filosofice ale Iluminismului” (U.E.-I.R.I., 2002); „Încercare asupra filosofiei românești. Schița unui profil istoric” (Ed. Grinta, 2002; 2009, ediția a II-a); „Permanența idealismului. Studii și eseuri privind idealismul german” (Ed. Grinta, 2003); „Discurs despre filosofie” (Ed. Grinta, 2005); „Iluminism și istorism” (Ed. Grinta, 2008); „Marea amiază. Studii și eseuri nietzscheene” (Ed. Contemporanul-Ideea europeană, 2013); „Pe teme de filosofie românească” (Ed. Grinta, 2016), „Momente filosofice din 50 de ani” (Ed. Școala Ardeleană, 2018). A tradus operele unor mari filosofi precum Schelling, Nietzsche, Scheler. În 1996 a fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române.

Biroul de Presă EGCO 

Foto: Olimpiu Todorean