Noi, episcopii delegați de Conferințele Episcopale ale Uniunii Europene (UE), reuniți pentru Adunarea Plenară de Primăvară 2024 a COMECE la Łomża (Polonia), celebrând cea de-a 20-a aniversare a extinderii istorice a Uniunii Europene, am adoptat următoarea Declarație:

„Biserica Catolică a însoțit îndeaproape procesul de integrare europeană încă de la începuturi, considerându-l un proces de reunificare a popoarelor și țărilor Europei într-o comunitate, pentru a garanta pacea, libertatea, democrația, statul de drept, respectul pentru drepturile omului și prosperitatea. Acest proces, mânat de curajul părinților fondatori ai Uniunii Europene după războaiele teribile de pe continentul nostru, s-a bazat și pe valori creștine, precum: recunoașterea demnității persoanei umane, subsidiaritatea, solidaritatea și urmărirea binelui comun. La 1 mai 2004, UE s-a extins cu aderarea a zece noi state membre, iar acesta a fost un pas semnificativ în realizarea viziunii unei Europe unite care ar putea „respira cu cei doi plămâni”, așa cum s-a exprimat Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, aducând împreună Europa de Est și Europa de Vest, într-o comunitate de popoare, diferite, dar legate de o istorie și un destin comun. Acesta a fost un punct de cotitură în europeanizarea UE, apropiindu-o mai mult de ceea ce este chemată să fie, dar și o mărturie puternică a timpurilor noastre despre cum cooperarea fraternă, în căutarea păcii și înrădăcinată în valori comune, poate prevala asupra conflictelor și diviziunilor.

O Uniune Europeană mai extinsă, dar și mai diversă, a adus însă și noi provocări. Cu toate că există o integrare politică și economică solidă a statelor membre ale UE, este discutabil în ce măsură a avut loc un dialog real al realităților naționale, culturilor, experiențelor istorice și identităților în societățile europene. Atâta timp cât un adevărat spirit european, care include un simț al apartenenței la aceeași comunitate și al unei responsabilități comune pentru ea, nu este pe deplin dezvoltat, încrederea în cadrul Uniunii Europene poate fi subminată, iar crearea unității poate fi compromisă de încercările de a pune interese particulare și viziuni înguste mai presus de binele comun.

După crizele din ultimii ani care au adus o anumită „oboseală a extinderii”, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și evoluțiile geopolitice în vecinătatea UE au generat un nou impuls pentru viitoarele aderări la Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește țările din Balcani și din Estul Europei. Mai presus de a fi o necesitate geopolitică pentru stabilitatea pe continentul nostru, considerăm perspectiva unei viitoare aderări la UE ca fiind un puternic mesaj de speranță pentru cetățenii țărilor candidate și ca un răspuns la dorința lor de a trăi în pace și justiție. Nu trebuie să uităm că aceste țări au trebuit adesea să îndure dificultăți și sacrificii pe parcursul drumului lor.

Aderarea la UE este, totuși, un proces bidirecțional. Țările care aspiră la o viitoare aderare la UE trebuie să continue să urmărească reformele structurale necesare în domenii cruciale, în special statul de drept, consolidarea instituțiilor democratice, drepturile fundamentale, inclusiv libertatea religioasă și libertatea presei, precum și lupta împotriva corupției, combaterea crimei organizate. În același timp, un proces de extindere a UE centrat pe cetățean, credibil și corect, ar trebui să încurajeze și să răspundă adecvat acestor eforturi de reformă, evitând orice dublă măsură în tratamentul țărilor candidate.

Credibilitatea procesului de extindere a UE implică și pași concreți din partea Uniunii pentru a deveni pregătită să primească noi membri. Viitoarea extindere a UE este o oportunitate de a actualiza ideea unei Europe unite înrădăcinate în solidaritate practică, și de a redescoperi cu fidelitate creativă acele mari idealuri care au inspirat însuși fondarea ei. O Uniune extinsă va trebui, de asemenea, să-și reevalueze modalitățile de guvernare, pentru a permite membrilor și instituțiilor sale să acționeze în mod prompt și eficient. Mai mult, orice ajustări ale cadrului bugetar, politicilor sau domeniilor de cooperare ar trebui să ia în considerare impactul lor asupra oamenilor, în special asupra celor mai vulnerabili membri ai societăților statelor membre actuale și viitoare.

În speranța că procesul de integrare europeană avansează, simțim și nevoia de a apela la o reflecție mai profundă asupra bazei noastre comune de valori și a legăturilor speciale care ne unesc ca o familie europeană. Așa cum a spus Papa Francisc atunci când s-a adresat Adunării COMECE în martie 2023, „Europa are un viitor dacă este cu adevărat o uniune”, apreciind unitatea în diversitate. Principiile subsidiarității, respectul pentru diferitele tradiții și culturi care formează împreună Europa, și urmarea căii solidarității practice în locul celei a impunerii ideologice, sunt primordiale. Ca Biserică Catolică, suntem pregătiți să contribuim la aceste eforturi.

Deoarece istoria procesului de integrare europeană trebuie, în mare parte, să mai fie scrisă, încredințăm în mod deosebit viitorul continentului nostru iubit Domnului nostru Isus Cristos, Prințul Păcii, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mamă a Bisericii, și a Sfinților Patroni ai Europei – Sfântul Benedict, Sfinții Chiril și Metodiu, Sfânta Birgitta, Sfânta Caterina de Siena și Sfânta Teresa Benedicta a Crucii.”

Aprobată de Adunarea COMECE la Łomża (Polonia) la 19 aprilie 2024

Consiliului Conferințelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE) 
Traducere: Mihaela Caba-Madarasi