„AGAPÉ: CUM SĂ-L IUBIM PE DUMNEZEU PRIN CEL DE LÂNGĂ NOI”

Iubirea (agapé) este firul roșu care leagă fiecare pagină a Sfintei Scripturi cu Dumnezeu: fac și eu parte din această „poveste” a Lui?
Suntem capabili să spunem celui de lângă noi «Cristos a înviat!» nu atât prin vorbe, cât mai ales prin faptele noastre?

„Agapé: cum să-l iubim pe Dumnezeu prin cel de lângă noi” a fost tema Exercițiilor spirituale anuale dedicate asociațiilor și grupurilor laicale din Eparhia Greco-Catolică de Oradea, desfășurate în perioada 17-19 mai 2024 la Centrul Don Orione din Oradea, susținute de Părintele prof. univ. dr. Iosif Bisoc (OFMConv). Tema a fost aleasă pentru a veni în întâmpinarea preocupării credincioșilor de a găsi răspunsuri la întrebări răscolitoare, precum: „Cine este mai exact aproapele meu, pe care ar trebui să îl iubesc?”, „Cum se aplică legea iubirii pe timp de război?”, dar și pentru a le oferi acestora modalități concrete de a respecta provocatoarea lege a iubirii în viața de zi cu zi, pentru ca „să îl putem recunoaște pe Dumnezeu în cel de lângă noi”. Redăm aici câteva dintre ideile care pe parcursul acestor zile de reculegere au ieșit la suprafață prin meditațiile ascultate și discuțiile din cadrul Exercițiilor spirituale:

Scoate-ți sandalele, ca Moise, ca să înțelegi iubirea din Sfânta Scriptură. Să ne dezgolim de noi înșine, să ne „descălțăm” de prezumția că le știm pe toate, și să ne așezăm la picioarele Domnului, în ascultare, ca să înțelegem mesajul ce ne-a fost adresat
Cine ne învață arta iubirii? Doar Dumnezeu, care este sursa iubirii!
Agapē (iubirea) nu este doar un sentiment, o emoţie comunicată prin cuvinte, este iubirea se arată prin acțiune
Iubirea este arta sublimului, care poate face din om în realitate ceea ce este deja în posibilitate
Ca să fie o iubire adevărată, avem nevoie de trei destinatari: eu, tu și Dumnezeu!
Iubirea trebuie să fie pentru Dumnezeu, pentru celălalt și pentru propria persoană
Este un adevărat act de iubire atunci când îndemnăm, convingem, ne rugăm și îl îndrumăm pe aproapele nostru să facă un bine pe care altfel nu l-ar face, să evite un rău pe care ar intenționa să îl săvârșească
Cu cât înțelegem mai bine cât este de important să fim plini de iubirea lui Dumnezeu și căutăm să intrăm în prezența Lui ca să o primim, cu atât mai mult devenim amabili și fericiți
În această viață trebuie să călătorim în iubire, alături de Dumnezeu. Fiecare este în primul rând rodul iubirii lui Dumnezeu, care ne-a ales în mod special, pe fiecare în parte, pentru a putea experimenta Viața. Dumnezeu ne-a creat din iubire pentru a ne bucura, nu pentru a suferi
Ce onoare și ce noroc am avut fiecare, ca Dumnezeu, cel infinit și imposibil de imaginat, să ne dea ocazia să fim fiii Săi
Iubirea vine de la Dumnezeu, trece prin noi, se duce către ceilalți, după care se întoarce la Dumnezeu
Un copil se simte cel mai fericit și în siguranță în brațele părinților, chiar dacă plutește pe un ponton. Așa trebuie să se simtă și creștinul în brațele lui Dumnezeu
Unii se întreabă: «de ce nu vine lumea la biserică, pentru a simți iubirea lui Dumnezeu… dar de ce să vină omul în biserică?». Tu când ieși din biserică ești cumva schimbat? Spui cuiva că te-ai întâlnit cu Domnul, îl încurajezi pe celălalt să aibă grijă să nu piardă iubirea lui Dumnezeu? Cum transpui în practică ce trăiești lângă Domnul?
Cu delicatețe și iubire putem deveni medici spirituali ai celorlalți; putem alimenta pe cineva, chiar putem îngrășa pe cineva, dar nu putem hrăni spiritual pe cineva, dacă acesta nu își dorește
Trebuie să ne acomodăm, să luăm persoanele așa cum sunt, considerându-le ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru noi
Nicio floare nu se ia la întrecere cu florile din jurul ei, ci pur și simplu înflorește!
Cum NU poți pune în practică iubirea? Când ajuți pe cineva care nu te-a rugat să o faci sau când permiți cuiva să te scoată din fire și să-ți fure liniștea
Alergăm mereu, mereu grăbiți. Mereu supărați, dezamăgiți și obosiți, mereu nemulțumiți de ceva și uităm că avem o singură viață de trăit… cea a iubirii!
Da, toți suntem păcătoși; dacă nu cădem în anumite păcate în care cad semenii noștri, este pentru că Dumnezeu își ține mâna asupra capului nostru și ne protejează; la urma urmei, dacă Dumnezeu ne-ar abandona mizeriei neantului nostru, noi am fi capabili să comitem toate fărădelegile lumii
Este greu să îi iubești 24 de ore pe zi pe cei de lângă tine, dacă nu te iubești pe tine, dacă nu ai grijă și de tine, trup și suflet
Dacă nu iertăm din inimă, este ca și cum spargem o ușă de sticlă dintre noi, după care, în loc să o înlocuim cu una nouă, intrăm și ieșim continuu, chinuindu-ne printre cioburi, rănindu-ne la nesfârșit
Ura și focul trebuie înăbușite din primul moment prin iubire, altfel în urma lor rămâne numai cenușă!
Este greu de suportat o nedreptate, dar un om puternic în credință înțelege de ce trebuie să ierte
Deși suntem după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, de multe ori ne comportăm ca și cum am fi proprii noștri dușmani
Dintre toate frumusețile pe care ni le oferă Dumnezeu, noi vedem mai ales greutățile, ca și mironosițele care, în timp ce Domnul era deja înviat, se îngrijorau de greutatea pietrei de pe mormânt: ,,cine o va da de-o parte?”
Este dificil să dăm de capătul ghemotocului încâlcit al sufletului nostru, însă mai important este cum îi dăm de capăt; nu este hotărâtor dacă rezolvăm o problemă, cât cum reușim, cu ajutorul lui Cristos
Suntem capabili să spunem celui de lângă noi Cristos a înviat!, nu neapărat cu vorbele, ci prin faptele noastre?
Rugăciunea este rețeaua care ne ține în relație unul cu altul și cu Dumnezeu, este importantă rugăciunea pentru vii și pentru răposați, de-asemenea toți oamenii trebuie să fie preocuparea rugăciunilor noastre
Nu toate iubirile sunt la fel, nu se trăiește o viață din dragostea la prima vedere, ci din maturizarea ei, altfel iubirea este ca la mall, de unică folosință
Nu toate iubirile duc la Dumnezeu
Când intru într-o încăpere, să mă gândesc dacă duc iubirea lui Dumnezeu pentru a lumina atmosfera sau duc egoismul și încrâncenările personale
Spunem că lumea este rea… noi nu facem parte din ea?
O strângere de mână, o îmbrățișare contează enorm și exprimă mai mult decât cuvintele
Este important să ne educăm să observăm cu discreție situația celui pe care simțim nevoia să îl ajutăm. Pentru a îmbrăca pe cel gol, goliciunea trupească și sufletească a cuiva trebuie acoperită cu discreție maximă
Așa după cum hoțul nu intră niciodată într-o casă goală, ispita nu intră niciodată în omul virtuos
De multe ori este o ruptură în interiorul nostru, între a vrea ceva bun și a putea face ceva concret, astfel totul ar fi pierdut dacă, înainte de a ne strădui, nu ne propunem ceva concret
Prindem aripi venind în întâmpinarea celorlalți, altfel riscăm o viață plată, monotonă, bazată doar pe rutină; să avem curajul să îi vizităm pe cei pe care nu îi caută nimeni, de-asemenea să ne rugăm pentru eliberarea spiritului celor închiși, unii, însă, ne aflăm tocmai în închisoarea preconcepțiilor noastre
Astăzi copiilor de la grădiniță li se organizează la ,,absolvire” banchet. Adesea astăzi un tânăr care nu are cea mai ruptă pereche de pantaloni și cel mai scump telefon are nevoie de psiholog…, fiindcă părinții nu l-au educat și din perspectivă creștină, despre încrederea în Dumnezeu care ne duce mereu spre drumul cel bun. Părinții trebuie să fie foarte atenți cu ce își hrănesc spiritual și intelectual copiii… , de-asemenea nu prin vorbe cicălitoare, ci mereu cu îndemnul ,,fă ca mine”
Oriunde te vei duce, nu uita să-ți pui în valiză cei șapte ani de acasă. Cu un astfel de bagaj vei fi recunoscut de oricine, ca fiind înainte de toate un Om
Pedagogia lui Isus demonstrează cum se poate educa fără a acuza
Urmându-ne conștiința, nu greșim niciodată
Iubirea este carismă, este un dar de la Dumnezeu și ca atare Domnul este izvorul, puterea și vigoarea iubirii, el este cauza bucuriei care iese din ea în inimile noastre
În viață trebuie să privești în cinci direcții: în spate, să nu uiți niciodată de unde ai plecat, în jos, ca să nu calci în picioare pe nimeni, în față, ca să privești spre viitor, în lateral, ca să vezi cine-ți va rămâne alături atunci când dai de greu și în sus, ca să vezi mereu chipul lui Dumnezeu și să nu uiți de el!
Laura Ologu
Birou Pastoral EGCO