La data de 25 aprilie 1875 s-a născut la Reșița Episcopul Valeriu Traian Frentiu ca fiu al preotului român unit Ioachim Frențiu și al Rozaliei Demeter. A frecventat scoala elementară în localitatea natală, apoi a mers la Blaj, la Gimnaziul superior, unde a luat examenul de maturitate în 1894.

A fost trimis de îndată ca student al Eparhiei de Lugoj la Seminarul central din Budapesta. Hirotonit preot la Lugoj, în 20 septembrie 1898, a fost apoi trimis la Viena, la Institutul „Sfântul Augustin”, unde a obținut doctoratul în teologie în 1902. Întors în Eparhie, a îndeplinit diferite funcții în Curie, apoi, în 1904, a fost numit protopop de Orăștie. În 1912, pentru meritele sale a ajuns să conducă Vicariatul foraneu de Hațeg. La sfârsitul anului 1912 a fost numit episcop de Lugoj, sfințirea sa a avut loc în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, în 14 ianuarie 1913, prin participarea mitropolitului Victor Mihaly de Apșa și a episcopilor Demetriu Radu de la Oradea Marea și Vasile Hossu de la Gherla.

Pe 25 februarie 1922, a fost transferat la sediul episcopal de Oradea, fiind instalat la 3 mai 1922, ceremonie la care au participarea unui mare număr de preoți și laici. În 1923 a efectuat o călătorie apostolică sau vizită „ad-limina” la Roma, unde i s-a acordat titlul de „Asistent la Tronul Papal”. A fost apreciat și de guvernul român, care în 1926 i-a acordat distincțiile de „Mare ofițer al Ordinului Coroanei României” și „Răsplata muncii pentru biserică”. Cu sprijinul material al episcopului Valeriu Traian Frențiu s-au tipărit mai multe periodice („Vestitorul” care a apărut la Oradea, din 1925 cu nici o întrerupere până în 1948 și „Observatorul” la Beiuș, între 1928 și 1934). În fruntea corului de la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea l-a adus pe distinsul preot-profesor și compozitor Francisc Hubic, care a introdus acolo muzica bisericească cu acompaniament de orchestră, obișnuind să organizeze concerte în diferite localități din afara diecezei. În 1940, l-a primit ca auxiliar pe episcopul Ioan Suciu. În același an, din pricina ocupării nordului Transilvaniei de către Ungaria horthysta, în urma Diktatului de la Viena (1940), a trebuit să se refugieze la Beiuș, rămas în România. Aproape întreg teritoriul Eparhiei de Oradea ajunsese să facă parte din Ungaria și a fost încredințat episcopului de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, ca administrator apostolic.

După decesul mitropolitului Alexandru Nicolescu în 1941, episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost mutat în funcția de Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, păstorind aici pe toată perioada războiului, lăsându-l la Oradea, în calitate de episcop auxiliar pe PS Ioan Suciu. În 1947 a revenit la Episcopia greco-catolică de Oradea Mare, al cărui teritoriu fusese reintegrat în România după razboi. În 1948 a fost numit arhiepiscop ad personam de Papa Pius al XII-lea. Ca decan de vârstă al episcopilor greco-catolici, a prezidat toate conferințele episcopale din timpul vacanței scaunului metropolitan de Alba Iulia și Făgăras (1941-1948), a reprezentat Biserica Română Unită în fața autorităților și a condus astfel rezistența acestei Biserici în fața atacului întreprins împotriva ei de guvernul comunist, din ură față de credința catolică și față de comuniunea cu Scaunul Apostolic. După 6 luni, el a fost, totuși, prezent la Conferința episcopală care a avut loc la Oradea la 17.06.1948. A fost arestat pe 28 octombrie 1948 la Oradea și dus la sediul Ministerului de Interne din București. În data de 31 octombrie 1948 a fost transferat în lagarul organizat de Securitate în vila patriarhală de la Dragoslavele, pentru episcopii greco-catolici. Acolo a fost vizitat de mai multe ori de patriarhul Iustinian Marina, însoțit de episcopul vicar Teoctist Arăpașu.

În februarie 1949, în urma refuzului repetat de a trece la Biserica Ortodoxă Română, a fost dus la Mănăstirea Căldărușani, unde l-a consacrat episcop, în clandestinitate, pe Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun a anului 1949. PS Frențiu era „grav bolnav” în iarna lui 1947, când împlinea 73 de ani. În 1950 a ajuns în Închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deși s-a îmbolnăvit grav din pricina condițiilor neomenești de viață, n-a primit niciun fel de îngrijire medicală și a murit acolo la 11 iulie 1952, înconjurat de frații săi întru episcopat. A fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării. A fost beatificat de Papa Francisc în anul 2019. Este sărbătorit în Biserica Catolică în data 2 iunie. Fericite Valeriu Traian Frențiu, roagă-te pentru noi!

Istoria care nu se învață la școală

Mai multe informații despre viața Fericitului Episcopul Valeriu Traian, pot fi găsite pe site-ul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea aici.