Peste 100 de credincioși alături de preoții lor au participat sâmbătă, 13 aprilie a.c. la reculegerea spirituală pentru laici din asociațiile și grupurile Protopopiatului de Oradea, desfășurată la biserica „Schimbarea la Față” din Oradea – Velența. Inițiativa, desfășurată la invitația Protopopiatului de Oradea în colaborare cu Biroul Pastoral pentru Laici al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, a cuprins momente de rugăciune și cânt, discuții libere și cateheze, susținute de pr. Traian Dobrată, responsabil cu Pastorația familiilor, a adulților şi a asociaţiilor în Protopopiatul de Oradea, și pr. Protopop Gavril Buboi, toate ca răspuns la invitația adresată: de a oferi din timpul nostru Domnului. Reculegerea spirituală a fost deschisă de Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, care i-a salutat pe participanți și a adresat un cuvânt:

„De fapt Domnul este Cel care ne cheamă să fim împreună, așa cum i-a chemat și pe apostoli să treacă de cealaltă parte în rugăciune, în comuniune, să răspundă provocărilor lumii. Vă încurajez să vă susțineți copiii și nepoții dumneavoastră să facă lucruri bune în această lume destructurată și să dea mărturie despre unitate.”

Vorbind apoi despre recenta Declatație Dignitas infinita a Dicaterului pentru Doctrina Credinței din Vatican, eparhul de Oradea a subliniat cum demnitatea umană este astăzi este afectată de răni ale contemporaneității –  sărăcia, războiul, migrația, inteligența artificială (IA), ideologia gender, violența împotriva femeii și violența digitală, eutanasia, maternitatea surogat, abuzurile sexuale, traficul (de arme, droguri și traficul de organe) – fiind important să fim la zi cu ceea ce se întâmplă în Biserică: „Dacă suntem cu ochii deschiși către lume și cu inima deschisă către Domnul putem înțelege provocările lumii și să încercăm să le dăm un sens, un răspuns, fiindcă Biserica suntem noi. Să fim ai Domnului și să rămânem ai Lui, ajutându-i pe ceilalți, fiindu-le aproape cu multă înțelepciune, cu multă răbdare și cu multă rugăciune. Doar rămânând cu Domnul putem dărui, putem să ajutăm, să transformăm, dar transformarea să  înceapă cu noi înșine. Mă bucur că ați lăsat totul ca să fiți cu Domnul!”, a mai spus PS Virgil.

Pr. Protopop Gavril Buboi și pr. Traian Dobrată, care au organizat această întâlnire, i-au întâmpinat pe cei prezenți propunându-le o rugăciune bazată pe structura rugăciunii de laudă, pe cale de dispariție, invitând la redescoperirea bogăției rugăciunii cu psalmi. Credincioșii, alături de preoți și cantori, au avut prilejul să recite și să cânte alternativ psalmi precum Psalmul 3, Psalmul 37, Psalmul 62, Psalmul 50, iar în a doua parte Psalmul 148, Psalmul 149 și Psalmul 150. Frumoasa biserică din Velența i-a ajutat pe cei prezenți cu acustica sa deosebită pe parcursul cântărilor și a declamării psalmilor,  întregind atmosfera de comuniune și înălțare sufletească.

A urmat Cuvântul de învățătură susținut de pr. Traian Dobrată, intitulat: „Cum să locuim ca și creștini în noua realitate socială?”. Pr. Traian a pornit de la Cuvântului Domnului din Scrisoarea către Romani (12, 1-13), prin care Dumnezeu dă creștinilor ‘o carte de vizită’, trasând Calea de parcurs în această lume și principalele provocări ale creștinilor de astăzi.

Arătând că sunt trei tipuri de creștini – creștinul prin lege, creștinul în acțiune și creștinul prin har – s-a subliniat cum „creştinii sunt oameni ca toți ceilalți, complet implicați în viaţa oraşului si a societății, în succesele și eşecurile experimentate de oameni; dar sunt și ascultători ai Cuvântului, chemați să dea o inimă lumii, pentru ca întreaga umanitate să poată merge către acea Împărăție pentru care a fost creată”. În lumea de astăzi, „Biserica este chemată de către oraș, de către sat, să efectueze o operație de rescriere și reconstrucție a propriilor sale gramatici și limbaje fundamentale pentru a răspândi vestea lui Cristos”. În îndeplinirea acestei misiuni, creștinul contemporan întâmpină patru provocări majore: timpul, sensul, relaàiile òi consumul.

„Timpul în cadrul universului urban și rural a căpătat astăzi un înțeles unic: există doar timpul pentru a produce bani, pentru a acționa; timpul gratuit, pentru a chibzui, pentru a cugeta, pentru a-l asculta pe celălalt, a dispărut. A-i oferi timp lui Dumnezeu înseamnă să redescoperim adevărata valoare a timpului pe care l-am primit prin darul Vieții. Suntem prizonieri ai unor moduri de gândire și de planificare a vieții unde totul este aici și acum, nu prea există loc pentru strădanii care să ducă către un viitor cu garanții de îmbunătățire. A-L căuta în viața noastră pe Dumnezeu înseamnă pentru noi, creștinii, să ne străduim să aflăm rostul pe care El ni l-a hărăzit fiecăruia, cu atâta dragoste. Presat de prezent, omul modern trăiește izolat, ca într-un deșert, într-un loc secătuit, unde relația cu celălalt nu poate înflori. A construi o relație cu Dumnezeu înseamnă pentru noi, creștinii, să cultivăm întâi relația cu cei din jurul nostru ca frați, fii ai aceluiași Tată. În societatea modernă, posesia și experiența consumului devin noua religie. Hrănindu-ne cu bunătatea divină, lucrând la relația noastră cu Dumnezeu, cu lumea și cu ceilalți, vom consuma hrana sfântă care ne va da speranța.”

În încheierea catehezei, pr. Traian Dobrată a expus o povestioară cu tâlc, intitulată: ,,Dialogul dintre Satan și Isus”, astfel i-a pus pe gânduri pe cei prezenți, în Lumina Cuvântului de învățătură ascultat, credincioșii rămânând pentru câteva momente în tăcere. Toți participanții au ascultat apoi o priceasnă și au avut apoi ocazia să adreseze întrebări în scris, pe bilețelele pregătite la ieșire, cu asigurarea că răspunsurile care nu vor găsi timp în această întâlnire se vor afla într-o broșură care va fi apoi distribuită în Protopopiatul de Oradea. Gazda întâlnirii, pr. protopop Gavril Buboi, i-a invitat pe cei prezenți la o agapă frățească, moment binevenit de socializare și comuniune în aer liber, în curtea Grădiniței „Mina” din imediata apropiere a bisericii.

A urmat partea a doua a reculegerii spirituale, în care participanții au fost invitați să mediteze la iertare, ceea ce avem nevoie în familie, în societate, peste tot. Aceasta pentru că avem „o capacitate tot mai scăzută de a ne iubi unii pe alții, care ne conduce la a nu fi capabili să-i iertăm pe ceilalți, deși vorbim mult despre iubire și pace” – a subliniat pr. Gavril Buboi, care a vorbit pe marginea capitulul 18 din Evanghelia după Matei, unde Petru îl întreabă pe Isus de câte ori să iertăm aproapelui nostru? Răspunsul fiind „de șaptezeci de ori câte șapte”, Isus aduce astfel iertarea la un nivel maxim, dorind să anihileze răzbunarea dusă la extrem de urmașii lui Cain, în Vechiul Testament. „Vedem astfel cât este de important este să iertăm din tot cugetul, din toată voința și din tot sufletul”, a spus pr. Buboi.

În cadrul aceleiași reculegeri, a fost amintită ordinea firească a unei rugăciuni, reflectată chiar de rugăciunea Tatăl nostru. Astfel, întâi de toate este rugăciunea de laudă, urmată de cererea de iertare a păcatelor, abia la final ajungând la rugăciunea de cerere. În acest sens, chiar salutul „Lăudat să fie Isus” este o rugăciune de laudă, „Doamne ajută” reprezentând o cerere.

În ultima parte a întâlnirii, s-au oferit răspunsuri la întrebările adresate în scris, după care s-a continuat Rugăciunea cu psalmi.  Părintele Protopop Gavril Buboi a mulțumit tuturor celor care au luat parte la acest moment de har din parcursul Postului Mare, participanții gândindu-se deja la noi ocazii în care ar putea repeta această experiență spirituală binevenită.

Laura Ologu
Biroul Pastoral EGCO