Se împlinește astăzi un an de la trecerea în Veșnicie a sopranei Virginia Zeani –  „fascinanta primadonă a teatrului liric”, „Absoluta” – una dintre cele mai frumoase voci ale scenei internaționale de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, greco-catolică, născută în Transilvania, la Solovăstru (lângă Reghin). O voce de o rară frumusețe, cultivată cu tehnică competentă, Virginia Zeani a reușit să se impună prin forța unui cântec de mare farmec, susținut de o personalitate plină de viață, care a conferit interpretărilor ei o forță emoțională autentică.  De-a lungul unei cariere care a durat peste trei decenii, a interpretat alături de tenori din diferite generații 58 de roluri din 53 de opere,  dirijate de mari dirijori – printre care Serafin, von Karajan, Mehta, Giulini, compuse de 28 de compozitori din școala italiană, franceză, germană, rusă, de la epoca barocului până la creațiile contemporane Domniei Sale. Publicul a numit-o „L’Absoluta”, într-o epocă în care Maria Callas era Divina și Renata Tebaldi vocea unui Înger. S-a stins din viață pe 20 martie 2023, la vârsta de 97 de ani, în Statele Unite ale Americii, la West Palm Beach, Florida. A fost condusă pe ultimul drum într-un itinerariu funerar care a cuprins Eparhia de Oradea, Opera Română din Cluj, Biserica Greco-Catolică din Reghin, până la Solovăstru unde, trupul neînsuflețit a depus alături de părinții Domniei Sale.

«Doamna Zeani, „L’assoluta” cântă cu corurile îngerești, simfonia cerească, alături de iubitul său soț, bas-baritonul, Nicola Rossi Lemeni. A cucerit, pe rând, marile scene ale lumii operei și a cules laurii gloriei „cântului operatic” dar a știut să fie mereu elegantă și distinsă, plină de entuziasm și sobră, frumoasă și echilibrată. A fost mereu mândră că este româncă, greco-catolică și a avut o considerație totală față de Regele Mihai. Nicola și Alessandro, fiul dânsei, au fost marile ei iubiri. De Gabriele, nepotul, era orgolioasă iar pe Rafaela, nora, a prețuit-o fără rezerve.

Față de mine, „părintele ei drag și copilul ei bun”, cum îmi zicea, a fost de o sinceritate și apropiere ca între mamă și fiu, ca între credincios și preot spiritual. Am celebrat de mai multe ori Sfânta Liturghie în casa Doamnei Zeani iar dânsa cânta.

Mare, grandioasă a fost Doamna Zeani, „mami Virginia” așa cum o chema Angela Gheorghiu!

S-a dus… spre alte zări… la Domnul…

Sunt convins că și acolo, în „Casa Tatalui” va cânta și încânta cerul cu toți sfinții lui.

Bunul Dumnezeu să-i ierte orice păcat, să o odihnească în pace și să-i facă parte cu toți drepții și sfinții Săi!», spune Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. In memoriam, Preasfinția Sa Virgil îi dăruia în urmă cu un an Albumul Virginiei Zeani și Sanctității Sale Papa Francisc, în cadrul unei audiențe din Vatican.

*** Pe imensa doamnă Virginia Zeani, dr. Stephan Poen o descrie într-o postare a Casei Artelor Dinu Lipatti astfel:  „A plecat din România în februarie 1947, după o scurtă periodă în care a studiat canto cu Lucia Anghel, dar mai ales cu vestita soprană Lydia Lipkovska (1884-1958), care i-a insuflat o pregătire la baza căreia s-a aflat un triptic de roluri considerate ideale pentru lansarea ei în carieră: Violetta Valery din TRAVIATA de Verdi, rolul titular din Manon de Massenet și Mimì din BOHEMA de Puccini; dincolo de faptul că erau foarte potrivite pentru vocea ei, aceste trei roluri fac parte din acea categorie de roluri care sunt permanent prezente în repertoriile teatrelor în toate epocile și deci oferă prilejul sigur unei lansări. Sosită la Milano, s-a perfecționat cu marele tenor Aureliano Pertile, care i-a stimulat respirația cultivată care i-a desăvârșit tehnica vocală și a inițiat-o în însușirea fonetică și literară a limbii italiene.

Natura vocală deosebită, caracterul dârz, temperamentul intens, voința extraordinară de a învinge în viață, au determinat un foarte rapid debut la 16 mai 1948 în TRAVIATA de Verdi, interpretând rolul Violettei Valery în 648 de spectacole de-a lungul unei cariere de 33 de ani, în care s-a afirmat în toate marile teatre ale lumii și în aproape toate teatrele din Italia, unde s-a naturalizat și și-a întemeiat familia prin căsătoria cu marele artist, basul NICOLA ROSSI-LEMENI.

O deplină realizare în rolul Violetta Valery și abordarea lui cu succes pe o perioadă lungă de timp, a întreținut echilibrul perfect al personalității artistice. În această lungă carieră, marea artistă a interpretat 58 de roluri din 53 de opere, compuse de 28 de compozitori din școala italiană, franceză, germană, rusă, de la epoca barocului până la creațiile contemporane ei, din secolul al XX-lea, și pe care le-a onorat în premieră absolută. În acest vast spațiu repertorial a abordat mai multe tipuri de vocalități: soprană de coloratură, soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirico-spinto, soprană dramatică, soprană Falcon și chiar de contraltă, respectiv rolul Contesei din DAMA DE PICĂ de Ceaikovski. Această incursiune repertorială bogată s-a produs evolutiv dintr-un anumit punct de vedere dar, multe dintre rolurile foarte diferite între ele au fost interpretate simultan în foarte multe stagiuni; iar TRAVIATA a fost menținută activ în agenda sa artistică permanent în primii 25 de ani de carieră, din cei 33 în total. Documente multiple online și bibliografice oferă datele complete referitoare la cariera marii noastre artiste – rolurile, teatrele, partenerii și recenzii.”

Bunul Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!

Biroul de Presă EGCO