Biserica românească din zona Sălajului a transmis de a lungul vremurilor un mesaj profund creștin, cu o puternică nuanță națională. Parcursul istoric al Bisericii greco-catolice din Sălaj s-a situat în spiritul apărării principiilor și valorilor locale. Spiritul Blajului s-a transmis prin preoții greco-catolici, românilor de pe aceste plaiuri.

Parohia greco-catolică din Zalău s-a format la începutul secolului XX, fapt ce ține de parcursul formării comunități românești din această urbe. Recensămintele făcute de a lungul timpul evidențiază creșterea numerică a comunități greco-catolice. Comunitatea din Zalău era sub ascultarea Episcopiei de Gherla, Zalăul din Filie a Parohiei Ortelec devine parohie înființată o dată cu instalarea preotului Traian Trufașiu (23 iulie 1914), iar mai apoi devine centru protopopesc (1922). Preotul Traian Trufașiu (1882 – 1931) este poate fi caracterizat ca fiind un bun organizator și bine apreciat în rândul personalităților laice locale.

În anul 1930 are loc rearondarea parohiilor greco-catolice, iar Parohia Zalău trece sub ascultarea Episcopiei din Oradea, atenția deosebită pe care episcopul PS Valeriu Traian Frențiu o are față de construirea bisericii parohiale „Adormirea Maicii Domnului” (1933), evidențiază necesitatea existenței locașului de cult pentru comunitatea din Zalău.

La finele anului 1931 noul paroh Aurel Ghilea, ales senator (1932) se îngrijește de adunarea de fonduri pentru finalizarea construcției noii biserici. La data de 8 septembrie 1934 episcopul martir PS Valeriu Traian Frențiu alături de un mare sobor de preoți oficiază slujba de sfințire a noii bisericii din Zalău, ocazie cu care s-a Zalăul devine un loc important de pelerinaj.

În anul 1937 se înființează Parohia Zalău II, paroh numit este Părintele Liviu Trufașiu.

Cu ocazia pelerinajului de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din anul 1943 la Zalău vine și episcopul viitor martir PS Ioan Suciu, pe timpul ocupației hortiste a administrat parohiile Eparhiei de Oradea Mare încorporate în Ungaria.

În anul 1948, autorităţile statului român la ordinul direct a lui Stalin scot în afara legii Biserica Greco-catolică din România, activitatea clandestină a unor preoți precum: Liviu Trufașiu, Grigore Ardelean, Iulian Cupșa, etc. duc mai departe viața pastorală a comunități zălăuene în clandestinitate.

La momentul petrecut în decembrie 1989 Biserica greco-catolică din Zalău era slăbită numeric, hărțuită de Securitate și lipsită de libertate. Enoriașii greco-catolici reveniți au revendicat dreptul de a se ruga în biserica construită de părinții lor în 1934, dar au fost refuzați și îndepărtați de slujitorii altarului. Demersurile legate de retrocedarea lăcașului de cult au fost refuzate sistematic, restituirea bisericilor e o temă ce ține de interpretarea adevărului istoric. Activitatea pastorală și socială din Zalău s-a întregit prin înființarea mănăstirii surorilor din Congregația „Preasfânta Inimă a lui Isus” (1997).

În anul 1999 din biserica – casă (fam. Cărpinean) comunitatea prin grija episcopilor de Oradea PS Vasile Hossu și PS Virgil Bercea se sfințește biserica „Sf. Familie”. Parohia Zalău II construiește în anul 1999 un al doilea locaș de cult „Sf. Ap. Petru și Pavel” pentru enoriașii ce locuiesc în zona cartierelor Dumbrava.

La cei peste 100 de ani de existență ca instituție parohială, comunitatea greco-catolică din Zalău are vie memoria înaintașilor, rămâne ca viitorul să lămurească erorile trecutului.

Pr. Valer Părău
STUDIA Caiete Silvane 
https://caietesilvane.ro/studia-caiete-silvane/