În perioada 7-9 noiembrie a.c. s-a desfășurat la Roma Conferința internațională și inter-universitară dedicată aniversării a 60 de ani de la publicarea Decretului Conciliar „Inter Mirifica”. Decretul Conciliului Vatican II privind mijloacele de comunicare socială a fost votat pe 4 decembrie 1963, sub pontificatul Papei Paul al VI-lea, fiind unul dintre primele texte aprobate de Conciliu.

Un parcurs de 60 de ani printre „minunatele descoperiri tehnologice”, în interiorul unei schimbări de epocă, care determină totodată schimbări culturale. În prezent, modalitatea de a comunica este diferită, fiind interesantă deopotrivă prima enciclică a Papei Francisc – Evangelii Gaudium – care a împlinit recent 10 ani de la publicare, unde actual Suveran Pontif vorbește încă din primul paragraf despre „bucuria care se reînnoiește și se comunică”. Amintind contextul de acum 60 de ani, Papa Francisc exortă și în mesajul Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale de anul acesta că „avem nevoie de comunicatori disponibili să dialogheze, implicați în a favoriza o dezarmare integrală, să demonteze psihoza care-și face loc în sufletele noastre, mai ales”, cum în mod profetic exorta deja Sf. Ioan al XIII-lea, în Pacem in Terris.  O încredere care este necesar să se construiască începând cu noi înșine, într-o lume în care logica «clickbait» încearcă să atragă curiozitate, mai mult decât să construiască încredere.

În Cetatea Eternă, în cadrul Conferinței internaționale inter-universitare „60 de ani de minunate descoperiri. Istoricitatea și actualizarea decretului Inter Mirifica” [it. „60 anni di meraviglie. Storicità e attualizzazione del decreto Inter Mirifica”], au fost numeroase reflecții asupra documentului conciliar, abordat din trei perspective: istorică-instituțională (Universitatea Pontificală Sf. Cruce), teologico-pastorală (Universitatea Pontificală Laterană) și din perspectiva digitală (Universitatea Pontificală Saleziană).

În cadrul celei de a treia zile, au intervenit: mons. Lucio Adrián Ruiz, secretarul Dicasterului pentru Comunicare din Vatican, prof. Fabio Pasqualetti, decan al Facultății de Științe ale Comunicării Sociale de la Universitatea Pontificală Saleziană și consultant al Papei Francisc în comunicare, alături de profesorii Renato Butera, Cristiana Freni, Paola Springhetti, experți în domeniul științelor comunicării.

Pentru Mons. Lucio Adrián Ruiz inițiativa de aniversare a Decretului „Inter Mirifica” a fost una inedită, deoarece conferința „nu a oferit doar ocazia să fie cunoscut mai bine acest document, ci a permis în mod deosebit participanților să intre în spiritul părinților conciliari, care în 1963 au avut o viziune de lungă durată îndreptată spre viitor, împlinind astfel primii pași din Magisteriul și viața Bisericii, până astăzi. De fapt, această atenție asupra contextului socio-cultural se naște din faptul că Încarnarea Cuvântului este evenimentul, iar legea este criteriul cu care trebuie anunțată Evanghelia: „dinamica evanghelizării amintește în mod permanent încarnarea Cuvântului în viața și istoria fiecărei persoane. Biserica, în fiecare epocă și în fiecare cultură, este chemată să facă posibilă încarnarea Cuvântului în așa fel încât Verbul să locuiască între noi”, a spus prelatul. Reiterând sărbătoarea Rusaliilor, când Spiritul Sfânt i-a găsit pe discipoli închiși și cuprinși de frică, odată cu Coborârea Spiritul Sfânt, fiecare a vorbit în propria limbă. Cenaclul s-a deschis, ei  au început să predice și lumea i-a înțeles: închiderii i se opune curajul predicării, iar fricii, capacitatea de a se face înțeleși. „Biserica care predică, și persoanele care înțeleg mesajul”: acesta este marele fenomen al Spiritului Sfânt, al Bisericii din totdeauna care făcând carne mesajul de-a lungul istoriei, în mărturie și speranță, locuiește toate culturile. Deschizând porțile, ieșind, depășind frica, să avem curajul și astăzi să îl anunțăm pe Cel Înviat având garanția prezenței Spiritului Sfânt: „cine a văzut și a auzit nu poate să nu vrea să îl comunice pe Domnul… nu poate să nu simtă inima care arde știind că cineva, undeva are nevoie de Domnul, dar are nevoie în primul rând de cine să îl comunice.”

Ieșind, deschizând Cenaclul…
„Inter Mirifica” ca document al Conciliului Vatican II invită tocmai la aceasta: „să vorbești pe limba oamenilor”, ceea ce s-a întâmplat mereu în viața Bisericii – purtătoare a lui Isus cel înviat. Biserica se reformează, încercând întotdeauna în Calea ei să vorbească pe limba oamenilor. Mons. Lucio Adrián Ruiz s-a oprit succint, asupra verbelor „a păși”– „a vorbi”: acest limbaj a crescut, s-a dezvoltat împreună cu această cultură care ne înconjoară, trecând de la media ca instrumente, la media ca o cultură de locuit, un habitat. De la a fi un ajutor al Bisericii în predicare, la a fi un spațiu, al nostru al tuturor, pentru a-l găsi pe omul de astăzi acolo unde trebuie să ajungem să împlinim mandatul misiunii de evanghelizare a Domnului, pe care Tatăl l-a trimis, iar El ne trimite pe noi.

O evoluție de-a lungul timpului a documentului conciliar „Inter Mirifica” care în 1963 spunea că „printre minunatele invenții tehnice, ocupă un loc predilect acele instrumente care prin natura lor pot influența nu doar singurele persoane, ci întregi mase ale umanității”. Instrumentul pastoral ulterior, Comunio e progressio (1971), asupra instrumentelor de comunicare socială, spunea că „interesele catolicilor pentru comunicațiile sociale se polarizează în trei direcții: ajută Biserica să se prezinte  lumii moderne, facilitează dialogul în interiorul ei, fac cunoscută în mentalitatea oamenilor arta de a prezenta anunțarea Evangheliei. Pentru aceasta, Biserica trebuie să folosească un limbaj adecvat, astăzi înțeles pornind de la gravele probleme care îngrijorează umanitatea”. Papa Paul al VI-lea, în Evangelium Nuntiandi (1975) sublinia că „Evanghelia și evanghelizarea nu se confundă cu cultura și sunt independente. Cu toate acestea, Împărăția, pe care Evanghelia o anunță, este trăită de oameni profund legați de cultură. Iar construirea Împărăției, nu poate să nu se folosească de instrumentele culturilor umane. Papa Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea enciclică Redemptoris Missio (1990), subliniază că „mijloacele mass-media, nu au doar scopul de a multiplica anunțul, nu ajunge așadar doar să fie utilizate pentru a anunța Evanghelia și ministerul Bisericii, este nevoie de integrarea mesajului însuși în această nouă cultură creată de comunicarea modernă”. Papa Benedict al XVI-lea, a evidențiat cum lumea comunicațiiilor sociale „interesează întreg universul cultural, spiritual și social al persoanei umane. Dacă noile limbaje au un impact asupra modului de a gândi și a trăi, acestea privesc și lumea spirituală, a credinței, inteligența și expresia sa.” – spunea regretatul Pontif.  Mai recent, Papa Francisc, în Exortația apostolică  Christul Vivit (2019) arată că nu se mai poate vorbi doar despre „a folosi lumea comunicațiilor sociale”, ci de „a trăi într-o cultură amplu digitalizată”, cu un impact puternic asupra noțiunii spațiului și timpului, asupra percepției personale, a celorlalți, percepția asupra lumii, asupra modului de a comunica, de a învăța, de a intra în dialog unii cu alții.

De altfel, recentul Sinod din Vatican, desfășurat în „ascultarea întregii Biserici”, denotă necesitatea folosirii social media ca instrumente, căci trăim „într-un sistem plăsmuit în esență de experiența rețelelor sociale”. Recurgem la social media  în căutarea „apartenenței și afirmării”, transformându-le într-un spațiu vital, unde sunt comunicate valori și convingeri personale fundamentale. Tocmai în aceste zile, cu parfumul de cerneală al recentei sinteze a Sinodului din Vatican considerată „drept continuare a întregului magisteriu semnalat, pentru a fi reflectată în toată Biserica. În documentul de sinteză al sinodului «cultura digitală» este citată de șapte ori, fiindu-i dedicat capitolul 17 – Misionari în ambientul digital, unde provocarea comunicării în cultura noastră actuală este prezentată ca un nou orizont în misiunea Bisericii: „Misionarii, au pornit la drum cu Cristos, spre noi frontiere, precedați și împinși de Spiritul Domnului. Astăzi este rândul nostru să ajungem la cultura digitală în toate spațiile ei și la toate persoanele care caută sens și iubire, incluzând telefoanele lor smart, noile computere și tableturi. Nu putem așadar evangheliza cultura digitală fără a o fi înțeles mai întâi” – a subliniat secretarul Dicasterului pentru Comunicare din Vatican.

Inter Mirifica: o „mică sămânță care a generat forță etică”
„Inter mirifica este o mică sămânță care a generat o forță etică, pe care o găsim în cateheza despre etica comunicării care este oferită în fiecare an și în unele documente cu ocazii speciale de Papa Francisc și Dicasterul pentru Comunicații”: a amintit don Renato Butera, profesor al Universității Pontificale Saleziane, în cadrul celei de-a treia zile a conferinței internaționale inter-universitare.

„Documentul are o importantă forță generativă la nivel etic – a adăugat el – și se bazează pe principiile morale care reglementează instrumentele de comunicare prin considerarea corespunzătoare a demnității umane: adevăr, umanitate, dreptate, libertate și responsabilitate”. În plus, ne invită să „evităm superficialitatea și incompletitudinea, să protejăm numele bun al indivizilor pentru a evita «spectacularizarea», să susținem asociațiile și elaborarea unor coduri de etică. Remediile potrivite sugerate de document sunt: ​​evitarea cenzurii a priori, auto-reglementarea pentru un sistem mai bun și prezența incisivă a Bisericii”. „Punctele forte ale documentului – a conchis el – sunt primatul ordinii morale obiective, referirea la binele comun și comunicarea ca un bun comun”.

Când se schimbă paradigma se redefinește concepția despre realitate și raportul cu aceasta – a subliniat prof. Fabio Pasqualetti, decanul Facultății de Științe ale Comunicării Sociale din cadrul Universității Pontificale Saleziane, pentru care „antidotul tehnologiilor este recuperarea dimensiunii comunicative”. Vorbind despre perspectiva inteligenței artificiale, consultant Dicasterului pentru Comunicare din Vatican a adresat apelul de „a fi atenți la ceea ce încredințăm tehnologiilor pentru că riscăm să ne pierdem libertatea. Tehnologia este seducătoare, ascultătoare, doar pentru a transforma oamenii în ceea ce își doresc cei care stau în spatele tehnologiei.”

„Cum să recuperezi simțul adevărului? – a invitat la reflecție profesorul. Eu cred că antidotul la tehnologii – care sunt foarte utile – este recuperarea dimensiunii comunicative. Sistemele nu comunică ci transmit informații, nu știu nimic din ceea ce transmit. Singurii care știu să comunice sunt oamenii. Când trecem de la tehnologie ca unealtă la tehnologie ca sistem, totul se schimbă, pentru că nu suntem în afara sistemului: suntem parte a sistemului și, dacă nu controlăm sistemul, sistemul ne controlează. Am trecut de la subiecte la proiecte, dar nu toți începem cu același nivel antreprenorial și aceleași abilități.” „Suntem la un apus sau la răsăritul unei civilizații? Sunt optimist, că suntem în zorii ei. Să ne amintim că nu suntem nimic în univers. Cosmosul ar trebui să ne reamintească că suntem interconectați și ar trebui să ne gândim la o viață diferită. Cred că vocația noastră, a creștinilor, este să fim martori. Martorul comunică întotdeauna”. În concluzie, „folosim ceea ce eu numesc algoritmul Papei Francisc: ascultă cu inima, recunoaște prezența lui Dumnezeu în ceilalți, vorbește din inimă. Nu este un algoritm ușor.”

Din perspectiva antropologică, „Inter Mirifica” incită la recompunerea paradigmei relaționale – a subliniat prof. Cristiana Freni. „În Inter mirifica găsim perspective interesante ale părinților conciliari. Este clar că au fost schimbări între timp, dar era deja s-a scris că mass-media vor conduce la ceva mai bun. În Inter mirifica – a subliniat ea – există o distincție între ce este comunicarea și modalitățile în care se dezvoltată comunicarea. Ființa umană este caracterizată de cuvânt. Totul începe de aici. Dar astăzi putem vorbi despre cuvânt ca rod al ființei umane? Ne aflăm într-o epocă în care cuvintele sunt puține din punct de vedere filosofic. Epoca noastră este epoca acestor «post» (postări), precum un «post uman», cuvânt care este atașat substantivelor de care eram siguri.” Astăzi „este nevoie de recompunerea paradigmei relaționale – a observat prof. Freni. Ne aflăm într-o eră a hipertrofiei relaționale: omul contemporan petrece cel puțin trei ore și jumătate pe zi pe smartphone-ul său, dar nu are timp de comunicarea față în față. În această direcție, putem spune că este nevoie de o revenire la relația inter-subiectivă. Pe vremuri, comunitățile erau sincronice: vorbeau una în fața celeilalte. Pe rețelele sociale, însă, interacționăm, schimbăm opinii sau uneori insulte. În ciuda acestui fapt, nu sunt pesimistă. Eu cred că post-umanul nu ne va lua umanitatea.”.

La final, prof. Paola Springhetti, totodată și jurnalist, a abordat problema dezordinei informaționale și problemele nerezolvate din trecut. „Înainte era controlul puterilor, astăzi problema face distincția între comunicare și informare” – a subliniat ea. Vorbind despre epoca noastră, se vorbește despre „dezordinea informațională”, care contemplă procese simultane de sus în jos și de jos în sus și provoacă probleme, începând de la fake news până la excesul de informații care nu ne permite să ne orientăm.

 „Dezinformarea – a explicat prof. Springhetti  – este crearea de conținut fals în mod intenționat, conceput pentru a provoca rău. Dezinformarea este de obicei motivată de trei lucruri: a face bani, a exercita influență politică și a cauza probleme. Dezinformarea este adesea împărtășită și fără intenție. În acest caz, apare «informarea greșită», o comunicare falsă care vine de jos, de la oamenii de rând, dar cu bună-credință.

„Prin rețelele de socializare noi credem că suntem în contact cu lumea, în timp ce suntem în contact cu oamenii care fac parte din sfera noastră. Fiecare dintre noi își construiește propriile ’bule’ sociale atât în ​​viața reală, cât și pe rețelele sociale. Algoritmii le construiesc, de asemenea, pe baza alegerilor noastre înregistrate pe web. Aceste mecanisme – a concluzionat Springhetti – legate de noile instrumente de comunicare, nu au înlocuit mecanismele vechilor instrumente, s-au adăugat pur și simplu. Prin urmare, alături de noile probleme se află și cele vechi. Trebuie să abordăm problema dezordinii informaționale, dar și vechile probleme pe care nu am reușit să le rezolvăm în ultimii ani”.

Mihaela Caba-Madarasi
jurnalist Birou Presă EGCO
participant din partea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea