Parohia greco-catolică „Nașterea Maicii Domnului” din Iaz – Protopopiatul Șimleu a sărbătorit pe 15 octombrie a.c. un dublu eveniment: împlinirea unui secol de la vizita canonică a Fericitului Episcop Iuliu Hossu la Iaz încununată pe atunci cu sfințirea biserici vechi din sat, precum și binecuvântarea amplelor lucrări de renovare realizate în ultimii ani în actuala biserică greco-catolică din Iaz, la împlinirea a 20 de ani de la sfințirea acestui lăcaș de cult, a cărei piatră de temelie a fost pusă pe 27 decembrie 2000. Cu acest prilej, Preasfinția Sa Virgil Bercea, alături de un numeros sobor preoți, vicari și protopopi din Eparhia de Oradea, împreună cu vicarului general al Eparhiei de Košice (Slovacia), pr. JAROSLAV LAJČIAK, a sfințit pictura din biserica parohială, realizată în stil neobizantin de artistul plastic Marin Furtună. Vizitei istorice a Fericitului Episcop Iuliu Hossu la Iaz, din iulie 1923, i-a fost dedicat de artist în pictura bisericii un cadru sugestiv, unde Preasfinția Sa ține în mână biserica veche pe care a sfințit-o.

Tot duminică, 15 octombrie a.c., în biserica greco-catolică din Iaz a avut loc conferința „Credința noastră este viața noastră”, susținută de dr. Marin Pop, șef al secției Muzeografie-muzee locale în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, de pr. Nicolae Bodea, protopop de Șimleu, originar din Iaz, domnul Nicolae Criste, primarul comunei Plopiș, și Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj. Cu același prilej, Preasfințitul Virgil Bercea a celebrat un Parastas pentru preoții care au slujit parohia Iaz din 1863, prezenți în Cartea de Aur, și preotul Ardelean Grigore, care a slujit după 1990. Totodată, episcopul Eparhiei de Oradea a oferit la finalul Sfintei Liturghii distincții unor credincioși din parohia greco-catolică Iaz pentru activitatea și dăruirea lor în înfrumusețarea bisericii, artistului Marian Furtună și părintelui Vasile Pop, administrator parohial, care a primit în semn de prețuire și recunoaștere pentru toată implicarea, o cruce pectorală.

La poalele munților Plopiș, una dintre cele mai vechi parohii greco-catolice din Sălaj, s-a bucurat și de această dată să aducă împreună toate comunitățile greco-catolice din împrejurimi, autorități locale și județene, fii ai  locului, reprezentanți ai instituțiilor culturale sălăjene și ai Bisericii Ortodoxe din Iaz, invitați speciali, care au dorit să ia parte la acest dublu, ba chiar triplu, eveniment. Acestora li s-au alăturat credincioșii din țară și străinătate care au fost părtași la sărbătoare prin intermediul transmisiunilor Maria TV și Radio Maria.

„Sunt momente frumoase care ne umplu sufletul și trebuie să știm să ne bucurăm de ele, dragilor, pentru că dacă suntem atenți la evanghelia pe care am ascultat-o în această duminică (Matei 13, 1-9) îl vedem Semănătorul care a ieșit să semene. Cine este acel semănător aici la Iaz? Poate să fie chiar unul dintre dumneavoastră, un țăran vânjos, care iese la semănat; este un om înțelept, încrezător, plin de speranță și convins că ceea ce face este extraordinar. Dacă ne gândim bine la părinții și bunicii noștri, ne dăm seama că erau exact la fel: știau când trebuie să semene, știau când trebuie să are… mai sunt printre noi” – a spus la începutul cuvântului de învățătură Preasfinția Sa Virgil Bercea, vorbind apoi despre „Mântuitorul care se apleacă acolo unde sunt oamenii, nu are importanță că de data aceasta este un semănător pe care îl dă drept exemplu. Acest semănător este un optimist convins, deși sămânța a căzut printre pietre. El crede că și pietrele se pot schimba și că devin pământ bun. O seamănă pe drum, pe un drum bătut, dar El este convins că și pe un drum bătucit pot să răsară spice și să aducă rod. Apoi spune că sămânța a căzut între spini, iar spinii, știm bine, fac să sângereze; dar totodată spinii înfloresc și aduc floare. Înțelegem acum, că acest semănător crede și speră dincolo de speranță. Dacă tu ești bun, totul poate să devină bun, este fundamental acest lucru” – a subliniat păstorul Eparhiei de Oradea. „Apoi vedem că acest semănător din parabolă nu are nici cel mai mic gând de a fi oportunist: El, Mântuitorul, se adresează tuturor. Cuvântul cel bun îl împrăștie, îl seamănă tuturor. El a venit ca să-i îndrepte pe păcătoși, să-i vindece pe bolnavi, să dea vedere orbilor, să-i învie pe cei morți, să dea de mâncare săracilor. A venit, cu un optimism și o convingere totală, că fiecare om, fiecare dintre noi, poate să fie bun! Nu are importanță unde este, deși El pierde, succesul este garantat. Vedem că atât sămânța de pe pietre sau cea de pe drum, nu reușește să dea roade, dar suferința aduce Învierea. Acesta este succesul Domnului, Cel care biruie în inimile noastre: El care este bun, înțelegător, îndelung răbdător cu fiecare dintre noi și este convins că poate ca să ne transforme.” Pilda Semănătorului explicată de Isus Cristos, a fost privită la Iaz de eparhul de Oradea, într-un mod inedit: „Cine suntem noi, oamenii, fiecare dintre noi? Putem să ne regăsim că suntem acel drum bătut care, adesea, tocmai pentru că este bătut și bătucit nu mai crede în nimic. Atunci devine neutru, ca să nu supere pe nimeni. Acesta este omul, foarte adesea: drumul bătucit. Sau, suntem spinii, care stârnesc neîncredere, care ne fac să ne fie frică? Câți dintre cei care ne înconjoară, nu ne produc frică sau noi nu o stârnim? Sau, de câte ori am devenit o piatră, la un moment de poticnire? Fiecare dintre noi ne putem pune întrebarea și în acest mod. Și totuși, Mântuitorul aruncă sămânța peste toți, peste fiecare dintre noi. Nu are importanță că ne-am comportat uneori cu neîncredere, am fost acel drum bătucit, am fost reci, răi sau puși pe ceartă. El seamănă… Înțelegem cât este de optimist acest Mântuitor și cât de multă încredere are în fiecare dintre noi, ce exemplu ne dă atunci când seamănă, ori cât de mult bine ne face? Întrebarea este acum în gândul nostru: noi, când devenim semănători, unde aruncăm sămânța? Fiecare dintre noi putem să fim cu adevărat pământul bun, care primește sămânța și dă roade însutit.”– a invitat la reflecție episcopul greco-catolic de Oradea.

„Suntem aici, în pământul sfânt al Sălașului, îndrăznesc să spun eu, iar dacă ne gândim în urmă cu 75 de ani câtă suferință a fost pe aceste meleaguri, câtă încercare pentru toți… Este adevărat că greco-catolicii au avut de pătimit pentru că au fost scoși în afara legii, dar vă invit să vă aduceți aminte și să nu uitați acel moment trist. Aceasta, nu pentru că ne place să ne întoarcem mereu în trecut, ci pentru că istoria este maestră și trebuie să ne învețe. Mântuitorul ne învață astăzi, la El facem mereu referință chiar dacă a fost acum 2000 de ani, aducând și rescriind Evanghelia în viața noastră. Ceea ce s-a întâmplat pe aceste pământuri nu trebuie să fie uitat, niciodată, nu pentru ca să ne răzbunăm, ci pentru a merge înainte împreună, pentru a fi noi pământul cel bun și a aduce roade, în prezent. Doar astfel putem să mergem înainte – cu recunoștință și memorie – căci memoria vie ne dă conștiința locului de origine, ne arată cine suntem și ne oferă o perspectivă. El, Domnul, ne este Învățător, El astăzi vine să semene. Noi, trebuie să ne întrebăm în mod particular: ce sunt eu – pământul bătucit, spinii care aduc doar frică, sunt piatra de poticnire sau care refuză totul, ori sunt pământul bun? El ne cheamă mereu și întotdeauna, El este încrezător, El ‘s-a făcut tuturor de toate’ (Cf. Sf. Apostol Pavel). Noi suntem chemați la fel, să fim tuturor de toate, dăruind, fiind pământul bun, reușind să semănăm. Atunci când dăruim din adâncul inimii, sămânța noastră a ajuns peste tot, nu are importanță în fața cui suntem, să credem în cel de lângă noi. Fiecare dintre noi, dintre dumneavoastră, aveți binele în suflet și acesta trebuie să fie semănat mereu și întotdeauna. Păcatele ni le știm și de aceea mergem  la Spovadă, dar încrederea ne-o dă El, Domnul. Niciodată să nu lăsăm deoparte istoria noastră, iar Domnul și Maica Sfântă ne vor ajuta să mergem pe drumul cel bun. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”, a încheiat Preasfințitul episcop dr. Virgil Bercea.

Conferința „Credința noastră este viața noastră” care a urmat celebrării Sfintei Liturghii și sfințirii picturii interioare, a fost organizată de parohia greco-catolică Iaz sub egida Episcopiei Greco-Catolice de Oradea și a Consiliului Județean Sălaj, în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, ca eveniment înscris în seria activităților organizate anul acesta cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la desființarea ilegală a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Anul acesta, pe 2 iulie a.c., s-a împlinit și un secol de la vizita canonică a Fericitului Episcop Iuliu Hossu la Iaz. Cele două momente istorice care au marcat profund comunitatea din Iaz, au fost reiterate de  domnul dr. Marin Pop, șef secție muzeografie și muzee locale din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, care a adus în atenția tuturor un articol din cronica vremii despre vizita canonică pe care  episcopul Hossu a făcut-o pe Valea Barcăului în anul 1923.

„Credința noastră este viața noastră –  spunea vrednicul de pomenire cardinal Iuliu Hossu, preafericit martir, care a rămas în istorie și ca «episcopul vizitațiunilor» pentru că în timpul păstoririi sale, nu doar parohii, ci nu a rămas niciun singur cătun care să nu fie vizitat de vrednicul episcop. În anul 1923, la 16 iunie începe un nou drum de apostolat în județul Sălaj, în câteva parohii de pe Valea Crasnei, zona Cizerului și apoi pe Valea Barcăului, până la Șumal și la Camăr, o vizită canonică care se încheie la 8 iulie la Șimleu Silvaniei, unde era sediul Vicariatului. Au fost zile de mare sărbătoare și înălțare sufletească pentru toate parohiile și filiile vizitate de către vrednicul episcop, dar cea mai înălțătoare zi a fost cea de 1 iulie 1923, când s-a sfințit biserica greco-catolică din parohia Iaz.” Pentru a reda atmosfera epocii și bucuria de atunci, cum sublinia Preasfinția Sa Iuliu Hossu, dr. Marin Pop, a selectat câteva pasaje dintr-un articol apărut la momentul respectiv în prestigiosul ziar șimleuan «Gazeta de Duminecă». Respectând limbajul epocii, acesta spune:

„La 1 iulie a fost sfințirea bisericei din Iaz, pratul protopopesc al Barcăului. Trecură 20 de ani de când arsese biserica de lemn din această comună și de atunci credincioșii au fost lipsiți de mângâierea de a se închina Lui Dumnezeu în biserică și au slujit Sfânta Liturghie în localul școalei. Acum, le-a ajutat Bunul Dumnezeu să-și ridice biserică de zid frumaosă. A conlucrat mult la aceasta zelul preotului Aurel Ghilea, care a păstorit câțiva ani în urmă, iar acum de curând s-a transferat la fruntașa comună Săuca, în districtul Sărăuadului. La sfințirea în curs, după toate prescriptele ritualului nostru, luând parte o mulțime mare din loc și din satele din jur, cum rară s-a mai văzut la astfel de ocaziațiuni. S-au remarcat credincioșii din Subcetate, Barcăul unguresc și unguresc, Fizeș, Lazuri, Drighiu, Aleuși, ecc. Chiar și de la Huta, o impresie deosebită a făcut comunitatea slovacă de la Făget și Valea Târlei, sosită aici în procesiune ca să vază o sfințire de biserică săvârșită de episcop român. poporul din aceste părți nu a mai pomenit sfințire de biserică făcută de arhiereu, de aceea cu dor și cu sete au alergat cu miile la acest an însemnat. Biserica nu i-a încăput nici pe jumătate, partea cea mai mare a ascultat de afară. Aci, s-a ținut apoi tuturor credincioșilor la sfârșitul Liturghiei o însuflețită și frumoasă cuvântare din partea arhiereului despre unitatea bisericii adevărate, a Domnului nostru Isus Cristos, îndemnând pe credincioși să țină cu tărie la această biserică, pentru a cărei unitate s-a rugat Mântuitorul nostru la Cina cea din urmă, ca toți să fie una. Nespus de mare a fost bucuria și mândria credincioșilor din Iaz că au ajuns ziua aceasta însemnată de a zidi biserică, cu multe jertfe, în aceste timpuri grele [primii ani după terminarea marelui război]. (…)Arhiereul a cercetat casele lor, pe mai mulți credincioși din toate stările, în mod deosebit pe cei care s-au jertfit mai mult pentru ridicarea mărețului lăcaș. Lacrimi din ochi vărsau bunii credincioși emoționați de bunătatea marelui păstor, care le-a mulțumit în persoană, lăudând cucernicia și jertfele lor pentru mărirea lui Dumnezeu și pentru podoaba casei Domnului». Această vizită canonică se încheie pe 8 iulie la Șimleu Silvaniei, unde Iuliu Maniu vine special să asiste la acel eveniment și în seara respectivă vrednicul de pomenire Iuliu Hossu a făcut o vizită și a înnoptat la Bădăcin, la Iuliu Maniu, unde trăia sora Cornelia și mama sa Clara, apoi a plecat spre mănăstirea Bixadului. Ar mai fi de spus câteva cuvinte pe scurt despre ctitorul bisericii, vrednicul de pomenire Aurel Ghilea, care s-a născut în apropiere, la Pria. Din 1915 a fost hirotonit ca preot aici, la Iaz. A făcut eforturi deosebite pentru a ridica biserica de zid, fiindcă din păcate biserica de lemn fusese arsă cu 20 de ani înainte. Din păcate, chiar cu câteva luni înainte de sfințire, Aurel Ghilea se transferă la Săuca, deoarece socrul său Protopopul Domițian Hupșa din Tășnad era bolnav. Aurel Ghilea este cel care va definitiva biserica Adomirii Maicii Domnului din Zalău, unde nu se va mai întoarce în anii grei ai dictatului, ci se va stabilit la Oradea. A fost profesor la Seminarul de Teologie, a fost protopop, făcând apoi politică militantă alături de Iuliu Maniu. A fost închis, eliberat doar pentru că era grav bolnav și a sfârșit în 1962 la Cluj, la fiul său.” Făcând un scurt apel credincioșilor pentru contribuția tuturor la ctitorirea bisericii din Bobota, satul seniorului Corneliu Coposu, unde va fi ridicat și un memorial dedicat acestuia, domnul Marin Pop a încheiat discursul de duminică cu câteva versuri alese din poezia Rugă, de Corneliu Coposu: «Răsădește Doamne, dragostea și crinul, în ogorul năpădit de ură, își așterne peste munți de zgură, liniștea uitarea și seninul». În aceste zile tot mai tulburi la nivel mondial avem nevoie de liniște, de iertare, de senin și a nu mai fi atât de învrăjbiți unul contra altuia.”

Fiu al satului Iaz, alături de alți trei preoți ai Eparhiei de Oradea – preoții Florian Gui, Cristian Borz, Alexandru Fiț–  părintele Nicolae Bodea, protopop de Șimleu Silvaniei, a vorbit cu emoție acasă, despre istoria mai recentă a parohiei „Nașterea Maicii Domnului” din Iaz, din ultimele două decenii:

„Lucrarea de față, în erminia specifică picturilor bisericilor orientale, care s-a respectat în cea mai mare parte, îi cuprinde și pe cei șapte episcopi martiri ai Bisericii Greco-Catolice, între care Cardinalul Iuliu Hossu, cel care în urmă cu 100 de ani, fiind în Vizită Canonică în satul nostru, înconjurat de cca. 3000 de credincioși veniți din toate satele dimprejur, sfințea biserica satului, singura pe atunci, și pe care în mod extrem de sugestiv Maestrul Marian Furtună l-a pictat aici cu biserica în mână ca aducere-aminte peste veacuri. Prin suferința și martiriul vostru, morți în faimă de martir sub regimul comunist, Fericiților episcopi, rugați-vă pentru toți fiii satului nostru!”. Întreg discursul pr. Nicolae Bodea, îl puteți lectura pe site-ul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea.

Președintele Consiliului Județean Sălaj, domnul Dinu Iancu Sălăjeanu, a transmis la rândul său un cuvânt de salut Preasfinției Sale Virgil – „prietenul nostru”, părintelui Vicar de la Kozice, preoților din zonă și tuturor credincioșilor cu care s-a bucurat împreună de eveniment. Alături de ei, s-a aflat și pr. Costea Sandu, preotul ortodox din Iaz:

„Suntem frați întru Cristos și biserici-surori, de aceea unitatea în credință ne poate face fericiți”– a spus domnul Dinu Iancu Sălăjeanu la începutul discursului, vorbind apoi despre al doilea moment al zilei, de comemorare a vizitei cardinalului Iuliu Hossu la Iaz, în urmă cu 100 de ani: „(…)avem această temă atât de frumoasă a conferinței de astăzi – Credința noastră este viața noastră – cuvintele Fericitului Iuliu Hossu. Credința este pentru mine, pentru noi, o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd. E o nădejde pentru noi în Calea spre mântuire. Viața este ceva viu, prin oameni, prin tot ceea ce ne înconjoară. Credința este vie, iar viața este Isus Cristos. Mă bucur că suntem astăzi la sfințirea unei picturi, care ne duce cu gândul la tot ce e mai frumos în viața umană – a mai spus președintele CJ Sălaj. Admir multe picturi în biserici, dar cele mai frumoase icoane care pot exista în biserică suntem noi, credincioșii. De aceea ce bucurie poate fi mai mare decât să vezi o biserică plină cu credincioși care vin ca împreună să se roage pentru binele nostru al tuturor, în fața altarului!”, a continuat Dinu Iancu Sălăjeanu reiterând cuvinte ale poetului Mihai Eminescu care spunea că «Biserica este maica duhovnicească a poporului român» și ale filosofului Petre Țuțea pentru care «dacă biserica ar dispărea din istorie, istoria nu ar mai avea oameni, ar dispărea și omul». Astăzi, 15 octombrie 2023, este o zi extraordinară pentru noi pentru că acum un secol s-a sfințit biserica veche, acum 20 de ani această biserică, iar astăzi pictura bisericii. Toate acestea vor rămâne în cronica vremii localității Iaz, localitate binecuvântată cu oameni vrednici și frumoși, pe care rar mi-a fost dat să o văd în alte locuri.”

Părintele Vasile Pop, administrator parohial al parohiei greco-catolice Iaz din 2007, a continuat lucrările de amenajare interioară și exterioară a Bisericii, finalizate cu pictura tocmai sfințită. Pr. Vasile  a mulțumit la final tuturor celor prezenți la eveniment:

„Se cuvinte în primul rând în această zi de sărbătoare să mulțumim Domnului pentru Harurile revărsate peste fiecare dintre noi și peste parohia noastră” – a spus pr. paroh aducând mulțumiri PSS Virgil Bercea pentru „binecuvântarea în viața spirituală și încurajarea realizării acestei picturi, autorităților locale și județene, reprezentanții comunității slovace, domnului Marin Pop pentru prezentarea evenimentului, domnului Marian Furtună pentru realizarea picturii, părintelui Protopop Nicolae Bodea pentru prezentarea istoriei recente a parohiei și celorlalți fii ai satului pentru prezența și implicarea continuă în spiritualitatea și administrația comunității de aici, precum și preoților predecesori, printre care: pr. Ardelean Grigore, de pie memorie, pr. Aciu Vasile și pr.  Cicșa Sabin.  De asemenea, Corului Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, sub bagheta maestrului Radu Mureșan, pentru răspunsurile la Sfânta Liturghie, Maria TV și Radio Maria pentru transmisie, întregii comunități parohiale și tuturor binefăcătorilor pentru implicarea în demersurile acțiunii, comunității ortodoxe din Iaz pentru prezență și colaborare, precum și familiei. Pentru toate se cuvinte să dăm laudă lui Dumnezeu!”.

Parohia greco-catolică din Iaz a pregătit în mod simbolic o icoană cu Preacurata Fecioară Maria și cu Pruncul Isus ca dar oferit episcopului Virgil Bercea. O icoană bizantină a fost dăruită și oaspetelui invitat din Slovacia, pr. vicar JAROSLAV LAJČIAK. Episcopul Eparhiei de Oradea, a scris la final un mesaj special pe frontispiciul unei Sfinte Liturghii dăruită parohiei de Cărpinean Claudiu, fiul pr. Cărpinean Ioan, care a slujit la Iaz în perioada1947-1965. Toți cei prezenți s-au bucurat la final de o agapă frățească, pregătită cu multă dragoste de comunitatea din Iaz.

Mihaela Caba-Madarasi