Evanghelia zilei ne spune (Luca, 1,39-49;56):

39 Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda. 40 Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta. 41 Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Spirit Sfânt, 42 Și cu glas mare a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43 Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? 44 Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. 45 Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. 46 Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul. 47 Și s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. 49 Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui.

56 Și a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; și s-a înapoiat la casa sa.

  Icoana Adormirii Maicii Domnului din Catedrala Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Oradea

Adormirea Maicii Domnului din 15 august e sărbătoarea încheierii misiunii pămîntești a Fecioarei și ridicarea ei la Cer alături de Isus, unde își va începe misiunea cerească, de Împărăteasă a Cerului și Pământului. Doar din numele praznicului (specific tradiției răsăriteane) nu se deduce partea a doua, și practic cea mai importantă, a evenimentului. Noi nu sărbătorim moartea, adormirea, ci nașterea la viața veșnică, încoronarea ca Regina Caeli. Poate că această necunoaștere se datorează reprezentării iconografice, cum e și în Catedrala noastră, cu Maica Domnului culcată pe catafalc, înconjurată de apostoli. Aceștia, ajunși acolo pe nori, îi arată cinstirea lor, dar și a întregii biserici, într-o mișcare concentrată, orizontală, ca simbol al unității, a mergerii împreună. Capetele, mâinile, mișcarea, ruga, îngrijorarea, gingășia, evlavia apostolilor sunt îndreptate către ea, Mama lui Isus dar și Născătoarea de Dumnezeu (umanitatea şi divinitatea Fiului).

Deasupra tuturor se arată norul slavei dumnezeiești, viitor loc al Fecioarei, alături de Isus, fiul său. Preasfânta Născătoare are în jurul capului aureola sfințeniei, evidențiind încă o dată, locul ei în ierahia cerească și descriind o imaginară ascensiune verticală (acea Assumptio), ridicare la cer din tradiția occidentală. Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile – Cerul și pământul se întâlnesc prin această punte, prin Pururea Fecioara Maria. Acoperământul alb peste trupul adormit dialoghează cu norul ceresc locuit de Tatăl, sugerând ridicarea. Drapajele hainelor apostolilor, curățenia veșmântului Mariei, cortina din stânga care s-ar putea închide pentru a marca sfârșitul unui act pământesc ne orientează subtil spre modul de reprezentare al artei occidentale, căruia pictorul Szirmay Antal i-a rămas fidel.

E mare praznic pe 15 august. Precedat de o perioadă de post și rugăciune dedicate Sfintei Fecioare, ar putea fi și deveni prilej de întoarcere către noi înșine, model de supunere ( fie mie după cuvântul tău), speranță că Domnul, la momentul trecerii, va asculta rugăciunea noastră, ca a tâlharului pe cruce, spunând: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.

Fecioara Preacurată,  Maica Luminii, Maica lui Dumnezeu, Maica Îndurerată, Mijlocitoare, Apărătoarea, Miluitoarea, Rugătoarea, Mângâietoarea, Tăria celor singuri, Acoperământ al lumii, Pururea Fecioară, Vindecătoarea, Preasfântă, Preabinecuvântată, roagă-te pentru noi!

Rodica Indig

Consilier cultural EGCO