de Sorin Șipoș
Universitatea din Oradea
Dragi concetățeni,
Ne-am adunat astăzi aici, asemenea vechilor înțelepți din obștile sătești românești medievale, pentru a aduce un omagiu tuturor românilor care s-au sacrificat pentru împlinirea idealurilor naționale atât de frumos exprimate în următoarele concepte: libertate și egalitate, limbă și unitate națională, precum și fraternitate.
Astăzi o facem într-un cadru oficial, sărbătorind Imnul Național, o adevărată istorie în versuri despre suferințele neamului nostru, povestită și cântată de înțelepți și de intelectuali, asemenea cântecelor din Antichitate și din Evul Mediu, care preamăreau curajul, vitejia și iubirea de țară. Cum și românii, asemenea altor națiuni din Europa, au fost un popor al suferinței și al exploatării venite din partea marilor Imperii vecine, Imperiul Otoman, Imperiul Țarist, Imperiul Habsburgic și Austro-Ungar, versurile descriu într-o formă simplă, dar puternică, toate momentele esențiale ale istoriei neamului. Însă apelul la istorie al intelectualilor din epocă, prin evocarea suferinței, a mișcării de eliberare și de obținere a libertății în fața dușmanilor, o regăsim la aproape toate popoarele și națiunile lumii.
Începutul acestei acțiuni de redeșteptare națională are loc la finalul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a celui următor, odată cu apariția națiunii și a conștiinței naționale sub impulsul intelectualilor și a învățaților din epocă, care s-au aplecat asupra realităților sociale, naționale, economice și au considerat că au o datorie față de neamul din care fac parte, pentru a-l ridica la o anumită conștiință.
Imnul Franței s-a născut în lupta contra tiraniei și despotismului monarhic, făcând apel la trecutul glorios al Franței, la tirania din prezent și la cetățenii francezi chemați să schimbe soarta națiunii și să impună noile concepte de libertate, egalitate și fraternitate. Imnul Statelor Unite s-a născut din mișcarea de eliberare a coloniilor din America de sub dominația Coroanei Engleze, făcând-se apel la sacrificiul de pe câmpul de luptă, la libertate și la dreptul popoarelor de a se ridica împotriva conducătorilor, atunci când ele sunt exploatate. Imnul Italiei, poate cel mai apropiat de al nostru în ceea ce privește simbolistica și mesajul transmis, precum și momentul redactării, 1847, face apel la trecutul glorios al străbunilor lor romani, la fărâmițarea politică și la dominația străină, chemând-i pe toți frații Italiei să se unească împotriva vulturului imperial Austriac, pentru reunificarea Peninsulei Italiei.
Dar națiunile mici și mijlocii au nevoie de un context internațional favorabil pentru a-și putea afirma idealurile politice și naționale. Important era ca românii să fie și ei pregătiți pentru a încerca să schimbe realitățile politice din Principate. Din fericire, cu doar două decenii în urmă, tineri români din Muntenia și Moldova urmau studiile la Paris și Roma, iar cei din Transilvania la Cluj, Blaj, Oradea, Buda și Viena. Acolo au intrat în contact cu noile idei revoluționare care propovăduiau înlăturarea tiranei, instaurarea libertății și a altor drepturi civile. Mai apoi, în Vestul Europei încep mișcări ale popoarelor împotriva regimurilor despotice, care vor duce către revoluții, în primăvara anului 1848.
Protestele, memoriile și acțiunile militare sub conducerea acestor tineri intelectuali și dornici de dreptate și egalitate pentru națiune încep și în Muntenia, mai intens, și în Moldova, mai timid. În schimb, în Transilvania, națiunea română, sub conducerea mai bătrânilor cărturari Bărnuțiu și Barițiu, și a mai tinerilor și curajoșilor lideri aflați sub conducerea lui Avram Iancu, de la moartea căruia anul acesta marcăm 150 de ani, a cerut recunoașterea drepturilor națiunii române, nu doar a drepturilor civile, ci și a celor naționale.
În acest context, Andrei Mureșanu, cu studii la Academia Greco-Catolică din Blaj, scrie Răsunetul, denumit apoi: Deșteaptă-te române, care va fi cîntecul de luptă al revoluționarilor români din Transilvania, iar după 1989 – imnul de stat al României. Versurile compuse de Andrei Mureșanu și muzica lui Anton Pann i-au însoțit pe patrioții români în toate momentele importante, dar și în cele tragice prin care a trecut națiunea română. Este un imn, dar este deopotrivă și o rugăciune rostită din suflet și având credința că națiunea română umilită și disprețuită va reuși să-și împlinească menirea în lume.
Stimați concetățeni,
Cum, oare, vor reuși românii, după secole de asuprire și de pierdere a identității, să renască, să obțină libertățile naționale și drepturile civile și să realizeze unitatea națională? În primul rând prin intermediul conștiinței naționale, prin ieșirea din letargie și din inactivitate, prin refuzul complacerii în situația dată și printr-o acțiune politică și militară. Versurile de la începutul imnului: Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani! sunt mai mult decât elocvente și sugestive! Când trebuia să se producă renașterea națională? Acum, la Revoluția de la 1848, când toate popoarele Europei se redeșteptau. Nu înainte, când era prea repede, și nici, după, când era prea târziu. Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte, / La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Dacă autorul imnului s-ar fi uitat la realitățile din epocă, șansele românilor de-a izbândi erau minime. Românii din Principate erau sub dominația Porții, Moldova dintre Prut și Nistru era sub dominația țaristă, iar românii din Transilvania, deși majoritari, nu aveau drepturi politice, fiind în marea lor majoritate iobagi. În consecință, poetul și revoluționarul de la 1848 face apel la trecut, la simbolurile și la personalitățile care au realizat lucruri extraordinare pentru poporul român. Originea latină a românilor este invocată peste tot în imn. De ce oare? Fiindcă romanii au fost în Antichitate una dintre cele mai importante forțe militare și de civilizație din lumea cunoscută. Apelul făcut la gloria strămoșilor trebuia să-i trezească pe contemporani din criza și din decăderea prin care trecea națiunea română. Dar era nevoie de modele mai apropiate de mijlocul secolului al XIX-lea, care proveneau din rândul românilor sau care aveau și origini românești:
Nu întâmplător este evocat Ștefan cel Mare, domnul iubit și curajos al Moldovei, învingătorul regelui Matia Corvinul, al sultanului Mahomed al II-lea și al regelui Poloniei Ioan Albert; Mihai Viteazul, primul unificator al Principatelor Române, faptă pentru care a rămas în conștiința românilor, demonstra că într-un context politic favorabil și cu lideri politico-militari de excepție, cu sprijinul poporului, o națiune mică își poate împlini idealurile naționale; Matia Corvinul, unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei, prin venele căruia curgea și puțin sânge provenit dintr-o familie românească înnobilată din Transilvania.
Dar modelele trecutului nu sunt suficiente pentru depășirea dificultăților momentului. Era nevoie ca generația de la 1848 și cele care i-au urmat să încerce să se ridice la așteptările înaintașilor. Era nevoie de o redeșteptare națională și de curaj:
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
de unitatea tuturor românilor din cele patru zări:
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
dar și a țăranilor cu intelectualii vremii. Și era nevoie de o acțiune hotărâtă și de sacrificiu individual și colectiv, atât de bine subliniate în ultima strofă a imnului:
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!
Și toate aceste lucruri s-au întâmplat în Transilvania, în anii 1848-1849. Românii au murit apărându-și limba și națiunea. Iar Avram Iancu s-a sacrificat și a trăit o dramă până la moartea sa în 10 septembrie 1872, refuzând ofertele generoase al imperialilor făcute lui, și cerând demn ca împăratul habsburg să-și onoreze promisiunile făcute națiunii române.
Care este mesajul pentru noi, cei de astăzi?
Imnul național este un elogiu la adresa sacrificiilor înaintașilor noștri în lupta lor pentru libertate, egalitate, unitate și fraternitate. El ne mobilizează și ne dă încredere că în situații excepționale națiunea română a depășit și va depăși toate obstacolele. Trebuie doar să ne iubim țara, să fim patrioți și onești, cu dragoste față de frații noștri și implicați în probleme cetății.
Astăzi, poate mai mult ca niciodată, vedem că patriotismul nu este ceva desuet și depășit, și că ideea națională este cea care îi unește pe majoritatea cetățenilor aflați în criză.
A fi patriot este o stare de spirit, este o trăire și nu o sumă de gesturi mimetice, goale de conținut și neprobate de fapte. Țara, limba, națiunea, patriotismul, onestitatea și munca cinstită ar trebui să ne însoțească pe fiecare dintre noi în gândurile și în faptele noastre cotidiene.
Aceasta este povestea și acesta cred că este mesajul transmis posterității de versurile Imnului Național al României!
Trăiască românii oriunde s-ar afla, trăiască toți cetățenii români, trăiască România!
