Întreaga viaţă liturgică şi sacramentală a Bisericii are în centru Misterul Trinitar. Iconografia creştină, de asemenea, are ca temă principală acest mister, în ciuda dificultăţii de a-l reprezenta în conformitate cu doctrina creştină. Pentru exprimarea Misterului Sfintei Treimi iconografia a utilizat drept sursă biblică teofania arătării celor trei îngeri lui Avraam la stejarul Mamvri, în Vechiul Testament, teofania de la Botezul lui Hristos şi cea din ziua Cinzecimii în Noul Testament.

Pentru reprezentarea iconografică a Sfintei Treimi, Biserica preferă scena biblică a vizitei celor trei îngeri la Avraam, lângă stejarul Mamvri: Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă precum ai zis!” (Gen 18,1-5)

Locul numit Mamvri a devenit unul important. În fiecare vară avea loc o sărbătoare celebrată împreună de creştini, iudei şi păgâni: „Evreii îşi aduceau aminte de originea lor din Avraam, păgânii de vizita îngerilor şi creştinii de arătarea Fiului lui Dumnezeu lui Avraam”.

Icoana cea mai reprezentativă a acestui eveniment este cea realizată de monahul rus Andrei Rubliov în anul 1425. Icoana îi reprezintă pe cei trei îngeri aşezaţi în jurul unei mese unul lângă altul, fapt ce arată egalitatea lor în rang. Identitatea lor diferită este arătată prin diversitatea culorilor veşmintelor. În locul culiselor arhitecturale din fundalul altor reprezentări, Rubliov revine la fundalul biblic însă îi reduce considerabil dimensiunile. Îngerului din stânga îi corespunde o casă, celui din mijloc un arbore, iar celui din dreapta o stâncă. Acest fapt înalţă cele trei figuri din planul narativului în cel al simbolului.

Tehnica folosită de Rubliov este una foarte interesantă. Structura de bază este un cerc care le cuprinde  pe cele trei Persoane în centru. Astfel nu este vorba de dominarea persoanei din mijloc asupra celorlalte două, chiar dacă este mai înaltă decât ele.

Interpretarea acestei icoane, atât a ordinii în care se află cele trei Persoane, cât şi din punctul de vedere al identificării acestora, variază. Unii Sfinţi Părinţi susţin că este vorba de înfăţişarea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi – Fiul, însoţit de doi îngeri, iar alţii spun că este manifestare a întregii Treimi. Oricum, în cazul interpretării ca vizită a Fiului împreună cu doi Îngeri, se subînţelege prezenţa întregii Treimi, pentru că fiecare Persoană a Sfintei Treimi are Plinătatea Dumnezeirii: Hristos este Dumnezeu adevărat, de-o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul Sfânt.

Din punctul de vedere al ordinii aşezării la masă a Îngerilor, există de asemenea două păreri. Paul Evdochimov susţine că Îngerul din mijloc este Tatăl, cel din stânga este Fiul, iar cel din partea dreaptă este Spiritul Sfânt. Afirmaţia lui Evdochimov se bazează pe mărturia unui contemporan al lui Rubliov, anume Sfântul Ştefan din Perm care a adus, din ţara Zyrianilor – Komi, (o regiune lângă munții Urali) o icoană care avea aceeaşi compoziţie ca cea a lui Rubliov, însă se găseau inscripţii în limba zyriacă deasupra fiecărui Înger: „îngerul cel din stânga poartă numele de Py, care înseamnă Fiul, cel din dreapta: Puiltos – Spiritul Sfânt – şi cel din mijloc: Ai – Tatăl.

În icoana sa, Rubliov nu insistă foarte mult pe aspectul evenimentului istoric – nu-i găsim pe Avraam şi Sara prezenţi – însă nu îl desfiinţează: Înlăturarea chipurilor lui Avraam şi al Sarrei din icoană îndeamnă la pătrunderea mai aprofundată şi la trecerea spre planul (…) „iconomiei divine”. Cei trei călători cereşti formează „sfatul cel veşnic”; peisajul îşi schimbă semnificaţia: cortul lui Avraam devine palatul-templu, iar stejarul din Mamvri, pomul vieţii.

Îngerii sunt aşezaţi la masă în ordinea însuşirilor specifice relatate de Simbolul Credinţei, astfel: în stânga, cu haina de o culoare aproape indefinibilă, mantie aurie cu nuanţe deschise de maro şi albastru-verzui, este Tatăl. Culoarea aurie reprezintă Lumina fără de asfinţit, iar albastrul de la piept arată umanitatea pe care o are în inimă de la începutul Creaţiei. În privinţa Persoanei din mijloc: Avem mărturii mai bogate în comparaţie cu celelalte şi care merg până la indicaţia istorică exactă (din vremea lui Ponţiu Pilat); acesteia îi corespund precizia şi claritatea culorilor Îngerului central, al cărui veşmânt are culorile obişnuite ale Fiului lui Dumnezeu întrupat (un chiton stacojiu şi o mantie albastră).

Roşul hainei cu care este îmbrăcat reprezintă culoarea vieţii, iar albastrul mantiei este culoarea umanităţii Sale. Mantia Îngerului din partea dreaptă, care îl reprezintă pe Spiritul Sfânt este verde-auriu, ceea ce înseamnă plinătatea puterilor, viaţă şi tinereţe. Veşmântul cu care este îmbrăcat este albastru, fapt ce arată că este trimis omului în inima căruia sălăşluieşte.

Armonia cromatică pe care o întâlnim în icoana lui Rubliov este una dintre principalele ei atracţii. Culorile Îngerului din mijloc, clare şi evidente, se află în contrast cu ale celorlalţi Îngeri. Albastrul întâlnit la Îngerul din mijloc într-o măsură mai mare decât la ceilalţi, are o intensitate remarcabilă, pe când la cei doi este întâlnit doar sporadic, luminând precum nişte pietre preţioase.

Schema compoziţională a troiţei lui Rubliov este în esenţă cea a tipului trinitar. Originalitatea lui constă în reprezentarea atitudinii Îngerilor unul faţă de celălalt. Îngerul din mijloc nu mai priveşte spre privitor, ci spre Îngerul din stânga. La fel cel din dreapta. În acest mod, centrul de greutate al icoanei  se deplasează în mod evident de pe Îngerul din mijloc pe cel din stânga. Rubliov aduce modificări semnificative şi în gestica celor trei Îngeri. Dacă în reprezentările precedente jocul mâinilor era motivat doar de obiectele aflate pe masă, la Rubliov aceasta este atât de mică, persoanele sunt atât de strâns alăturate între ele încât scena nu lasă spaţiu reprezentării altor obiecte în afara marelui disc în formă de potir aflat în mijloc. Mâna dreapta a Îngerului din mijloc trimite spre potir, Îngerul din stânga îşi ridică mâna dreaptă în semn de binecuvântare trimiţând în direcţia Îngerului din dreapta, care la rândul său, îşi coboară mâna dreaptă spre masă, mişcare ce repetă înclinarea capului. Dacă elementele iconografice sunt tradiţionale, Rubliov le dă o semnificaţie nouă. Gestica Îngerilor nu mai este raportată la mâncare, dar este individualizată, raportându-se la persoane. În acest mod el nu a mai creat o figură individuală cu doi însoţitori sau trei figuri identice, ca în cazul ideal al tipului trinitar, ci trei persoane ireductibile şi inconfundabile. Masa a dobândit caracter de altar, prin forma şi dimensiunile sale, fapt ce trimite la celebrarea Euharistiei.

Fiind oaspete al lui Avraam, Dumnezeu îl face să iasă din propria-i lume în care era închis împreună cu Sara, iar acest lucru îl determină să-şi manifeste ospitalitatea. Această realitate este simbolizată de însăşi ieşirea din cort, în momentul în care Domnul apăruse. Dumnezeu, care este viaţa, vine la Avraam şi la Sara care erau neputincioşi în a da viaţă. Aici are loc un schimb de daruri: ospitalitatea lui Avraam este răsplătită de către Dumnezeu prin copilul pe care acesta îl va avea de la soţia lui Sara, iar astfel el poate deveni ceea ce Dumnezeu i-a promis: tatăl unui neam mare.

Pr. Anton CIOBA,

Rector

Sursa: seminaroradea.ro