Este zi de praznic, de bucurie, de înălțare, de rugăciune: Întâmpinarea Domnului.

Continuăm parcursul nostru de a prezenta icoane, fresce din Catedrală și, ridicând ochii spre cer în rugăciune, sprijinindu-ne pe credința noastră și ajutându-ne de Cuvântul revelat în imagine, aducem, asemenea dreptului Simeon, mulțumire Domnului. Fiecare după preaplinul inimii lui.

Iconostasul Catedralei, reprezentare a istoriei mântuirii, cu coloanele lui zvelte, cu întreaga sa rețea de dantelărie aurită din vrejuri, pocale și ghirlande, susține întregul demers vizual. Icoanele Praznicelor Împărătești, compacte, marchează al doilea registru.

Evanghelia zilei spune:

2,22 Iar când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, L-au suit în Ierusalim, ca să-l înfățișeze Domnului, 23 precum este scris în Legea Domnului: Orice prunc de parte bărbătească ce deschide pântecele sfânt pentru Domnul se va numi, 24 și să da jertfă, cum s-a spus în Legea Domnului : o pereche de turturele sau doi pui de porumbei.

25 Și iată, era un om în Ierusalim pe nume Simeon; și omul acesta, drept și evlavios, aștepta mângâiere pentru Israel; și Spiritul cel sfânt era peste el. 26 Lui i se prorocise de către Spiritul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Unsul Domnului. 27 Și a venit, mânat de spirit, la Templu. Iar când părinții L-au adus înăuntru pe copilul Isus, ca să facă după obiceiul Legii cu privire la El, 28 L-a primit în brațe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:

29 ”Acum, dezleagă-l pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace,

30 fiindcă au văzut ochii mei mântuirea Ta,

31 pe care ai pregătit-o în fața tuturor popoarelor:

32 lumină dezvăluită neamurilor păgâne

și slavă poporului Tău, Israel.”

33 Iar tatăț Său și mama se mirau de cele spuse despre El.

34 Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui:

”Iată, Acesta este pus spre căderea și ridicarea multora în Israel și ca semn se va stărni împotrivire – 35 chiar ție însăți o sabie îți va despica sufletul-, ca să dezvăluie gândurile din multe inimi.”

39 Și, după ce au săvârșit toate cele prescrise de Legea Domnului, s-au întors în Galileea, la cetatea lor, Nazaret.

40Iar copilul creștea și prindea puteri, umplându-se de înțelepciune; și harul Domnului era peste El. (Evanghlelia după Luca, 2,22-40)

Așadar, pe una din icoanele celui de al doilea registru al iconostasul îi vedem pe Simeon (omul acesta, drept și evlavios, care  aștepta mângâiere pentru Israel) cu pruncul Isus pe care L-a primit în brațe.

Simeon, cel pe a cărui chip luminat de Spritul Sfânt vedem ani, înțelepciune, așteptare, iubire pentru copilul Isus, trăiește minunea întâlnirii cu Domnul cel întrupat. În această îmbrățișare vedem împlinirea profeției, speranța mântuirii, un dialog al întâlnirii cu divinul în umanitatea lui Isus. Este aici o legătură a iubirii care se întrepătrunde în lumina sfântă care-I înconjoară.

Această Lumină unică inundă toată scena, accentul fiind pus pe vesmântul alb al pruncului. Este o lumină caldă, vie, dând sentimentul unei lumi celești, chiar dacă pictura are elemente arhitecturale care țin de o construcție renascentistă. Perspectiva conturată de câteva coloane către un spațiu deschis lasă să se vadă norul slavei dumnezeiești. Simeon, în imbrățișarea revelatoare, stă pe treptele templului cu pruncul Isus, un tron al lui Mesia cel mult așteptat,  înfățișat alături de  Ana (văduva care nu părăsește templul trăind în post și rugăciune), fiind reprezentanții lumii care așteaptă împlinirea profeției.

Maica Domnului, îmbrăcată în roșu și albastru, culori ale jertfei și cerului, cu mîinile împreunate, privește smerită la toate acestea. În spatele ei, Sfântul Iosif întregește tabloul familiei sfinte care va fi reperul iubirii întru Cristos al umanității. Ei ni l-au adus pe Isus să-l iubim, să-l preamărim, dar nu o dată, ci mereu și mereu. Așa cum Simeon L-a binecuvântat pe Dumnezeu și noi, martori și părtași ai acestei întâlniri, să înălțăm o rugă de mulțumire Domnului.

Rodica Indig – consilier cultural EGCO