Preasfințitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie în fața „pietrei de temelie” a Bisericii Catolice: la mormântul Sfântului Petru situat sub Altarul principal al Bazilicii Vaticane. Celebrarea de mare rezonanță istorică a avut loc marți, 19 ianuarie 2022, în prezența unui grup de surori din Congregația Maicii Domnului și a Maicii Teodorina, Superioara generală. Prin pelerinajul la Roma, din perioada 17-21 ianuarie 2022, la mormintele Apostolilor lui Cristos, surorile Congregației Maicii Domnului au oferit lui Dumnezeu roadele celor 100 de ani de la înființarea Congregației, la Blaj, de către Mitropolitul de atunci Vasile Suciu.

La Liturghia de la mormântul Sfântului Petru au concelebrat Mons. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului „Pio Romeno” din Roma, și Mons. Marius Cerghizan, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, răspunsurile liturgice fiind oferite de studenți români la Roma. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat importanța momentului și a locului și a deschis perspectiva spre viitor, în lumina credinței moștenite prin 2000 de ani de creștinism. „Este un dar al lui Dumnezeu pentru Congregația Maicii Domnului, pentru Episcopia de Cluj-Gherla, pentru Biserica Română Unită, pentru țara noastră, faptul că un grup reprezentativ, din toate aceste locuri, suntem astăzi aici în unul dintre cele mai simple locuri din Roma: la mormântul Sfântului Petru, și ne unim astfel cu pelerinii din întreaga istorie a Bisericii până astăzi.”

„De ce am venit aici? Am venit în primul rând să mulțumim lui Dumnezeu pentru 100 de ani de existență a Congregației Surorilor Maicii Domnului”. Adresându-se surorilor CMD de față, Episcopul a evidențiat: „Fiind voi aici, le aveți în inimă pe toate surorile care sunt în țară, pe toate cele care v-au precedat în acest timp frumos și, cumva, aveți și viitorul Congregației în mâinile voastre și îl depunem cu devoțiune în această sfântă Bazilică, pe locul în care relicvele Sfântului Petru se odihnesc. Este un loc marcat de pietatea creștinilor dintotdeauna, așa au și fost descoperite locurile exacte ale mormântului Sfântului Petru, după multe inscripții ce marcau pietatea creștinilor care veneau aici.”

„De ce suntem aici? Ca să ne aducem aminte de darul lui Dumnezeu, timp de 100 de ani, dar mult mai mult decât atât: suntem aici nu doar cu sentimente de nostalgie pentru trecut, care a fost frumos dar care e trecut. Ci suntem fiindcă aici, într-un anume fel, se unește trecutul cu prezentul și cu viitorul. Fiindcă aici suntem la mormântul Sfântului Petru. Deasupra noastră este Altarul central al Bazilicii Sfântul Petru. Și deasupra Altarului este cupola care simbolizează Cerul, dimensiunea divină a realității și Liturghia cerească. Și în acest anume fel noi celebrăm aici, mulțumind pentru trecut, celebrând prezentul și încredințând deja viitorul lui Dumnezeu. Suntem aici fiindcă noi trăim în această lume, dar nu suntem parte a acestei lumi. Și aceasta o trăim într-un mod cu totul special aici, la mormântul Sfântului Petru.”

„Evanghelia de astăzi (Marcu 10,2-9) ne vorbește despre legătura nupțială și nu putem să nu ne gândim că, de fapt, această legătură trupească între bărbat și femeie este un simbol, așa cum ne spune Sfânta Scriptură, al legăturii dintre noi și Biserică, dintre voi și Mirele Cristos. Și atunci, aici este momentul în care, cu adevărat, promisiunile voastre, dorințele voastre, aspirațiile voastre se împlinesc. Fiindcă legătura noastră cu Cristos este tot timpul nouă, și pentru mine, pentru voi, pentru tinerii care se pregătesc pentru preoție, pentru toți este un moment în care trecutul, prezentul și viitorul, se îmbină. Este un mare har al lui Dumnezeu faptul că suntem astăzi, aici, și faptul că celebrăm Centenarul Congregației Surorilor Maicii Domnului aici. Și vreau să îi mulțumesc din toată inima pr. rector Gabriel Buboi, care a făcut posibil mare parte din pelerinajul nostru și mai ales celebrarea de astăzi. Vreau să îi mulțumesc pr. Vicar general Marius Cerghizan fiindcă este împreună cu noi, vreau să îi mulțumesc Maicii Teodorina și vouă, tuturor, pentru darul pe care îl reprezentați pentru Biserica noastră și pentru țara în care trăim.”

Fiindcă în aceeași zi de 18 ianuarie, una dintre surori, sr. Dominica, și-a sărbătorit ziua de naștere, Preasfinția Sa Claudiu a felicitat-o și a subliniat că, de fapt, în această zi „sărbătorim ziua de naștere a Congregației, sărbătorim ziua de naștere a noastră, ca fiii și fiicele lui Dumnezeu, și suntem înconjurați de atâtea minuni: veți vedea după ce vom celebra Sfânta Liturghie că vom trece pe la morminte care, de fapt, nu sunt morminte – sunt morminte în accepțiunea păgână a termenului, dar în realitate sunt locuri de lumină, oaze de lumină pe care le atingem și care luminează identitatea noastră și ne dăm seama că suntem parte a unei realități pe care de multe ori nu o percepem. În țară ne simțim, uneori, un grup mic, restrâns, ne întrebăm care este rolul nostru, care este identitatea noastră, dar aici suntem luminați de lumina lui Dumnezeu și ne dăm seama, fără să ne gândim prea mult, care este identitatea noastră: de aici pleacă identitatea noastră, aici s-au împlinit cei 100 de ani, mai ales cei petrecuți sub persecuție (sub regimul comunist). Pe urmele martirilor, pe urmele Sfântului Petru, ale Sfântului Pavel, ale primilor creștini care s-au sacrificat, așa cum v-ați sacrificat și voi, surorile care au trecut prin persecuție, pentru această comuniune.”

„Pentru noi, această comuniune este esențială, fiindcă aici simțim legătura cu Biserica lui Cristos: la mormântul Sfântului Petru; și aici înțelegem de ce a fost nevoie de acest sacrificiu și de ce, mai ales, lupta era exact împotriva acestei legături. Persecutorii nu au cerut să ne lepădăm de Cristos, au cerut să ne lepădăm de această legătură cu Petru, fiindcă ei știau foarte bine – cel rău care-i inspira știa – că această legătură cu Petru este esențială pentru legătura noastră cu Cristos. În ce Cristos credem dacă noi ne lepădăm? În ce Cristos credem dacă noi suntem gata să schimbăm macazul, să tăiem comuniunea pentru conducători vremelnici, puternici vremelnici, pentru Irozi din lumea noastră? Ori aici înțelegem de ce am păstrat legătura aceasta (Unirea cu Roma), de ce a fost atât de important pentru surorile noastre, pentru Episcopii noștri martiri, pentru preoți, pentru credincioși să păstrăm această legătură: fiindcă păstrând această legătură suntem parte a acestei istorii minunate a omului cu Dumnezeu, care este Biserica Catolică.”

„Și trecând pe la morminte, trecând pe la locurile de lumină care ne aduc aminte de cei care au trecut pe aici, care au avut ceva de spus în Biserica Catolică, ne aducem aminte de noi înșine: suntem cu toții chemați la sfințenie prin Botezul nostru. Aici ne dăm seama că nici unul dintre noi nu este nesemnificativ. Aceasta este tentația, să ne gândim: «Ce putem face astăzi?»; ne gândim de multe ori la un trecut glorios, cu nostalgie. Dar nu avem de ce să ne gândim cu nostalgie la trecut, fiindcă acum este momentul prezenței lui Dumnezeu, acum este momentul misiunii noastre. Și Domnul a pregătit pentru noi ceea ce a pregătit pentru ceilalți, fiecare are rolul lui, fiecare are misiunea lui. Și noi avem o misiune: am venit aici ca să reînsuflețim misiunea noastră, să ne dăm seama că suntem cu adevărat parte a unei misiuni minunate pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o și că avem un rol esențial în România, acolo unde suntem, în lumea în care suntem.”

„Privind la mormântul Sfântului Petru, ne aducem aminte de Episcopii noștri martiri, ne aducem aminte de toți cei dragi, fiindcă aici se unește Cerul cu pământul. De aceea spuneam că nu sunt cu adevărat morminte. Ne aducem aminte și de Preasfințitul Florentin, și este, cu siguranță, aici. De câte ori am celebrat aici, împreună… Sunt momente care ne aduc aminte că nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu. Nici suferința – am văzut: celebrăm 100 de ani de existență după o persecuție comunistă care ‚a măturat’ entități mult mai mari decât Congregația și decât Biserica Greco-Catolică. Suntem aici să celebrăm 100 de ani, deci nici răul, nici suferința, nici chiar moartea nu ne pot separa de iubirea lui Dumnezeu! Acesta cred că este momentul pe care să-l trăim și mesajul pe care să-l trăim și să-l ducem cu noi acasă: că iubirea lui Dumnezeu ne însoțește. Și, venind aici, ne aducem aminte de iubirea lui Dumnezeu care este aici, astăzi, acum!”

La încheierea celebrării liturgice, în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu, în locul sfânt binecuvântat de prezența spirituală a Sfântului Apostol Petru și a întregului șir de Papi ce i-au succedat, surorile au cântat, cu bucurie și recunoștință, Imnul Anului Centenar al Congregației Surorilor Maicii Domnului. A urmat vizitarea Bazilicii San Pietro, o vizită realizată în spațiul Bazilicii dar și în timp, prin cuvintele pr. rector Gabriel Buboi, care a prezentat „Biserica mamă” a bisericilor catolice din inima Romei, a oferit date istorice și a evidențiat tezaurul spiritual – vestigii, monumente, relicve sfinte și capodopere de artă – aflat aici, bogăție spirituală ce invită la contemplare, aduce la un loc trecutul și prezentul și oferă neîncetat omenirii, tuturor generațiilor ce se succed, o puternică mărturie despre existența, frumusețea și măreția lui Dumnezeu și despre catolicitatea Bisericii lui Cristos.

Sursa: https://www.eparhiaclujgherla.ro/