În duminica a XXI-a după Rusalii, Părintele Antoniu Chifor, vicarul eparhial cu preoții, a celebrat Sfânta Liturghie la Ip, în Județul Sălaj, alături de Pr. Vasile Oltean. Din anul 2012, comunitatea greco-catolică celebrează oficiile religioase într-o capelă amenajată în casa parohială.

Vechea biserică greco-catolică, care se află astăzi în cimitirul satului, a fost sfințită în anul 1776 de către Episcopii greco-catolici Grigore Maior și Ignatie Darabant. Inițial, biserica veche a avut două turnuri care s-au surpat, iar de atunci își păstrează forma actuală. Comunitatea ortodoxă a celebrat slujbele în această biserică până în anul 2000, când s-a mutat în biserica nou construită. De atunci, această capelă stă închisă, în ciuda numeroaselor revendicări din partea comunității greco-catolice.

În timpul invaziei hortyste și al prigoanei comuniste, stâlpul de rezistență a comunității a fost Sora Maria Rafaela din Congregația Maicii Domnului, care a păstrat vie flacăra credinței în Ip și împrejurimi.

Nu mai puțin de 157 de români, de la copii de nici doi ani la bătrâni de peste 80 de ani, au fost măcelăriți la Ip, în Sălaj, de armata horthystă, într-o tristă noapte de 13 spre 14 septembrie. Se întâmpla în anul 1940, la câteva zile după Dictatul de la Viena. În fiecare an, la data de 14 septembrie, la Ip, se ridică parastas pentru comemorarea acestor victime.

Comunitatea locală este încă marcată de acel fatidic eveniment din 1940, purtând rănile îngrozitoarelor atrocități.

Părintele vicar le-a transmis credincioșilor salutul si binecuvântarea Preasfințitului Virgil și i-a încurajat să depășească dificultățile și temerile micilor comunități, după exemplul primilor creștini.

Corelând evanghelia duminicii, a pildei semănătorului, cu locul sfânt al satului Ip, Părintele Antoniu a afirmat: Este o binecuvântare să mă aflu la Ip și să sărut, în mod simbolic, acest „antimis al neamului românesc”, un pământ inundat de sângele martirilor, în care sămânța cea bună poate să aducă rod. Pământul cel bun este de a știi să porți Crucea lui Cristos cu tărie, curaj și tenacitate.

La final, părintele paroh a mulțumit și a transmis salutul comunității Preasfințitului Virgil și întregii Episcopii de Oradea, fiind recunoscător pentru comuniunea de rugăciune și pentru ajutorul oferit.

După Sfânta Liturghie, preoții, însoțiți de câțiva credincioși, au mers împreună pentru a se ruga la mormântul celor masacrați la Ip.

Biroul de Presă