1. Mă bucur că am ocazia să celebrez astăzi împreună cu voi Sfânta Euharistie, reînnoindu-ne sufletele în biserica restaurată și binecuvântată din Haieu. Îi mulțumesc în mod deosebit Episcopului vostru, Excelența Sa Monsenior Virgil Bercea, pentru că m-a invitat să particip la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și pentru că mi-a oferit ocazia să vă adresez câteva cuvinte în cadrul acestei celebrări.

Salut deopotrivă pe toți:  autoritățile, episcopii, preoții, clericii, seminariștii, persoanele consacrate și credincioșii care s-au adunat în număr atât de mare pentru această ceremonie de astăzi. De asemenea, le mulțumesc membrilor corului și tuturor celor care și-au adus aportul la această celebrare. Vă aduc tuturor binecuvântarea Sfântului Părinte Papa Francisc, care a dorit să vă fie aproape astăzi prin mine.

  1. În Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o, Domnul reiterează intenția divină cu privire la indisolubilitatea căsătoriei, reafirmând că „omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup. (Mt. 19,5). Unitatea inseparabilă a soților este o icoană și o expresie a uniunii sublime, desăvârșită prin nunta mistică a Întrupării, a divinului și a umanului în persoana lui Cristos Domnul. Așa cum legătura căsătoriei sacramentale dintre cei botezați este indestructibilă, tot așa este indestructibilă și legătura carității care ne unește cu Dumnezeu. Noi suntem urmașii acestei înălțătoare căsătorii „părtași ai naturii sale dumnezeiești” (2 Pt. 1,4) și, în consecință, „acum suntem copii ai lui Dumnezeu” (1In. 3,2).
  1. Dumnezeu, Tatăl nostru, de la care vine „tot darul bun și tot darul desăvârșit” (Ic.1,17), se complace în a-i împodobi pe fiii săi cu haruri cerești care ne fac să ne asemănăm mai mult cu bunătatea divină. De aceea, Sfântul Paul scrie în prima lectură: „în [Cristos] ați fost îmbogățiți în toate” (1 Cor.1,5). Noi, în calitate de rod ai uniunii divine dintre Dumnezeu și umanitate în persoana lui Cristos, suntem beneficiari ai generozității Tatălui nostru, moștenitori ai luminii și predestinați pentru gloria lumii viitoare.
  1. Această biserică, restaurată și redecorată, este un semn vizibil al legăturii de iubire dintre Dumnezeu și om; aș spune, este asemenea inelului care atestă fidelitatea Mirelui. Este, de asemenea, talamusul în care se desăvârșește unirea și începe o nouă viață. Este, totodată, casa familiei, unde Tatăl contemplă rodul iubirii Sale divine iar copiii săi îl venerează pe El, cel care i-a iubit mai întâi (cf. 1In. 4,19).

Iubiți credincioși, restaurarea unei Biserici este un act de cult, prin care „oferim maiestății divine darurile pe care ni le-a dat” (Can. Rom.). Lucrările realizate aici sunt rezultatul angajamentului dumneavoastră și al ofertelor generoase ale binefăcătorilor. Activitatea desfășurată pentru a reînnoi acest Templu este aceeași pe care fiecare dintre noi trebuie să o facă pentru a-și reînvia propriul suflet. Biserica este semnul vizibil al unirii dintre Dumnezeu și om, iar sufletul invizibil este locul vital al acestui pact. În adâncurile cele mai intime ale persoanei, Dumnezeu se revelează nu numai Creator și Judecător, ci mai ales ca Tată și Prieten.

  1. Celebrând sărbătoarea Sfințirii Bazilicii Sfântul Ioan din Lateran, Sfântul Părinte Papa Francisc a dorit să sublinieze că „nu există inimă umană în care Cristos să nu vrea și să nu poată renaște”. (9/XI/2019). De aceea, vă invit să profitați de sărbătoarea de astăzi pentru a contempla „renașterea” acestui templu. Rugați-vă și permiteți-i lui Cristos să renască în inimile voastre, să vină din nou, într-un mod nou, cu efecte noi. Consacrați-vă pe voi înșivă, toate dorințele, toate gândurile, toate activitățile și toată afecțiunea voastră lui Cristos Domnul.

Maria, templu al Duhului Sfânt și tabernacol al Noului Legământ, căreia îi este dedicată nașterea acestei biserici și despre care această structură fizică nu este decât o imagine, vă invită, ca mamă, să vă adunați din nou familiile în jurul acestui altar. Așa să fie.