• Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen a Parlamentului European
    Raportor: deputat Predrag Fred Matić

Sănătatea umană este o preocupare de bază a Bisericii Catolice. Dreptul la sănătate este un drept fundamental al omului și constituie o bază esențială pentru o viață demnă. Apărarea pentru drepturile omului este o componentă centrală a proclamării social-etice a Bisericii; vede drepturile omului ca bază pentru coexistența pașnică între popoare și este convins că acestea corespund profund înțelegerii creștine și biblice a demnității ființei umane.

În acest context, apreciem pozitiv preocuparea fundamentală a raportului de a proteja sănătatea și drepturile femeilor.

În același timp, suntem foarte preocupați de o serie de declarații și argumente prezentate în proiectul de rezoluție în cauză.

  1. Observăm cu regret că proiectul de rezoluție se caracterizează printr-o perspectivă unilaterală, în special cu privire la problema avortului, care nu ține seama pe deplin de situațiile de viață ale persoanelor în cauză și de drepturile omului corespunzătoare.

Proiectul de rezoluție nu reflectă tragedia și complexitatea situațiilor în care se află mamele care iau în considerare avortarea copilului nenăscut. Un conflict de sarcină poate fi văzut în termenii unei „relații între trei persoane”. „Prea ușor”, totuși, „dreptul independent la viață al copilului este lăsat în afara considerației și se trece cu vederea faptul că copilul nenăscut nu este proprietatea părinților, ci tocmai în lipsa de apărare este doar încredințat lor.”1 Nu există nicio îndoială că viața nenăscutului nu poate fi protejată împotriva mamei, ci doar cu ea. Îngrijirea femeilor aflate în dificultate sau aflate într-o situație conflictuală din cauza sarcinii este o parte centrală a slujirii diaconale a Bisericii și ar trebui să fie și o datorie a societăților noastre.

Avortul este susținut în proiectul de rezoluție ca un „serviciu de sănătate esențial” care ar trebui să fie disponibil pentru toată lumea.2 O intervenție medicală de o asemenea amploare nu poate și nu trebuie să devină o practică normală; calificarea sa ca serviciu esențial degradează copilul nenăscut. Ca Biserică, suntem convinși că viața umană de la început, inclusiv viața nenăscută, posedă propria demnitate și dreptul independent la protecție. În viziunea Bisericii, avortul nu este un mijloc de planificare familială sau nu face parte din asistența medicală obișnuită.

Vedem copilul nenăscut ca o viață independentă creată după chipul lui Dumnezeu și datorându-i existența voinței Sale. Copilul nenăscut are dreptul omului la viață. În decizia sa de la Brüstle 3, Curtea Europeană de Justiție nu a putut exclude posibilitatea ca viața umană nenăscută să fie dotată cu propria sa demnitate și, prin urmare, a recunoscut embrionul ca purtător al acestei demnități umane.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat în jurisprudența sa că este un obiectiv legitim pentru statele contractante ale Convenției să protejeze viața nenăscută.4 Invocând acest obiectiv, statele pot restricționa drepturile mamei garantate în Convenție, mai precis dreptul la respectarea vieții private în temeiul articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și, în special, să creeze un cadru legal pentru efectuarea avorturilor.

Proiectul de rezoluție prezintă „serviciul de sănătate” al avortului ca drept al omului, astfel încât statele membre să își respecte obligațiile care le revin în temeiul tratatelor internaționale privind drepturile omului atunci când asigură furnizarea acestuia.5 Nu așa se pune problema. Nu există niciun drept internațional al omului sau alt tratat internațional care să prevadă un astfel de „drept uman la avort” sau o obligație corespunzătoare a statelor. Chiar și tratatele internaționale menționate în proiectul de rezoluție al Comisiei FEMM nu conțin un astfel de drept. Acest lucru se aplică în special Pactului internațional privind drepturile civile și politice [ICCPR], Pactului internațional cu privire la drepturile economice, culturale și sociale [ICESCR], Convenției Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor [CEDAW] și Convenția privind drepturile omului [CEDO].

  1. De asemenea, observăm cu îngrijorare și regret că proiectul de rezoluție neagă dreptul fundamental la obiecție de conștiință, care este o emanație a libertății de conștiință (articolul 10.1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

Dreptul omului de a refuza tratamentele medicale pe motive de conștiință a fost recunoscut de Adunarea parlamentară legitimată democratic a Consiliului Europei în Rezoluția 1763 (2010) privind „Dreptul la obiecția de conștiință în tratamentul medical”. După cum se menționează în prima sa dispoziție: „Nicio persoană, spital sau instituție nu va fi constrânsă, considerată răspunzătoare sau discriminată în niciun fel din cauza refuzului de a efectua, acomoda, ajuta sau supune unui avort, efectuarea unui avort spontan sau eutanasierea sau orice act care ar putea cauza moartea unui făt sau embrion uman, din orice motiv „. În timp ce alte drepturi, cum ar fi dreptul la viață, pot avea prioritate în situații specifice, suntem alarmați că textul pune sub semnul întrebării simpla existență a unui dreptul instituțiilor medicale și al personalului acestora de a refuza furnizarea anumitor servicii de sănătate, inclusiv avortul, pe baza clauzelor de conștiință. Această referință implică o ignorare flagrantă a dreptului organizațiilor bazate pe religie sau credință de a-și urma etosul și de a-și organiza serviciile în conformitate cu acestea. De asemenea, neglijează dreptul indivizilor de a-și urma conștiința.

  1. Salutăm faptul că, în principiu, proiectul de rezoluție recunoaște competența legislativă a statelor membre în domeniul descris cu termenul colectiv „sănătate și drepturi sexuale și reproductive”.

Cu toate acestea, în argumentarea sa, raportul nu face dreptate acestei premise.

Reamintim că un principiu fundamental al Uniunii Europene este principiul atribuirii, prin care Uniunea acționează numai în limitele competențelor care îi sunt conferite de statele membre în tratate pentru a atinge obiectivele stabilite în acesta (articolul 5.2 din Tratatul Uniunii Europene).

În principiu, Parlamentul European se poate exprima și în chestiuni politice în care nu are puteri legislative. Cu toate acestea, în domeniul sănătății, dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene depășesc simpla alocare a competențelor legislative: în conformitate cu articolul 168 alineatul (7) din TFUE, orice „acțiune a Uniunii trebuie să respecte responsabilitățile statelor membre pentru definirea politicii lor de sănătate și organizarea și furnizarea de servicii de sănătate și asistență medicală „. Prin solicitările sale detaliate adresate statelor membre pentru o concepție specifică a aspectelor reglementate de articolul 168 alineatul (7) din TFUE, proiectul de rezoluție nu respectă această responsabilitate a statelor membre. Acest lucru este valabil și în special în domenii extrem de sensibile, cum ar fi reglementările adoptate de statele membre cu privire la condițiile de avort.

Însoțirea medicală a oamenilor este o sarcină nobilă, dar și sensibilă și complexă. Este necesară o echilibrare legală și etică a tuturor drepturilor implicate. Solicităm Parlamentului European să ia în considerare acest lucru în poziția pe care o adoptă în acest domeniu.

Note

1 Demnitatea umană și drepturile omului de la început, cuvânt pastoral comun al episcopilor germani cu privire la evaluarea etică a avortului, nr. 57, 26 septembrie 1996, p.4

2 de ex. în considerentul I, J, V

3 Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 octombrie 2011., Oliver Brüstle împotriva Greenpeace eV., Punctele 32-36.

4 CtEDO (GC) 16.12.2010, A, B și C împotriva Irlandei, nr. 25579/05, alin. 222 și urm.

5 de ex. considerentul 35