Muzeul Țării Crișurilor a găzduit joi 10 iunie 2021, lansarea volumului Panteon român al lui Iosif Vulcan, artizanul revistei Familia și al debutului inegalabilului Eminescu în literatura română. Evenimentul a fost organizat de către Episcopia Greco-Catolică de Oradea – care a și sprijinit apariția volumului – împreună cu Muzeul Țării Crișurilor și Muzeul Iosif Vulcan.

La 180 de ani de la nașterea lui Iosif Vulcan, a fost editată, integral, cartea sa Panteon român, la Editura Vremea, București, 2021. Ediția a fost îngrijită, modernizată și adnotată de teologul și scriitorul Cristian Bădiliță, având un cuvânt înainte semnat de Preasfinția Sa Virgil Bercea și o postfață semnată de scriitorul și eseistul Ioan F. Pop.

În cuvântul de deschidere, domnul Aurel Chiriac – directorul Muzeului Țării Crișurilor și-a exprimat regretul că acest mare scriitor și gânditor român, și anume Iosif Vulcan, a fost și este atât de puțin cunoscut și mediatizat în România. Deși a fost unul dintre cei mai mari oameni de cultură din vremea sa, volumele sale nu au căpătat niciodată atenția și respectul cuvenit. Tocmai de aceea, a continuat dânsul, această apariție este atât de importantă pentru literatura română de azi și pentru întreaga cultură autohtonă.

În continuare, Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, le-a mulțumit tuturor celor implicați în apariția și lansarea acestui volum, subliniind faptul că prin acest volum încercăm să deschidem un viitor. Un viitor în care Iosif Vulcan, cel care a avut această idee extraordinară, la o vârstă foarte fragedă, să înființeze o revistă devenită ulterior o instituție – „Familia”, trebuie să își regăsească locul binemeritat. Este fundamental pentru fiecare dintre noi, inclusiv pentru generația noastră puternic informatizată, să nu uite de rădăcini. Iar una dintre aceste rădăcini culturale ale noastre este Iosif Vulcan – omul Iosif Vulcan este o personalitate care a creat niște perspective, iar „Familia” a deschis niște orizonturi pentru românii din această parte de țară. Chiar dacă se afla, geografic vorbind, departe de centru, fie că era vorba de București, Budapesta sau Viena, Iosif Vulcan a reușit să transforme această „periferie” într-un centru al culturii românești. Făcând o analogie cu Isus Cristos, preasfinția sa a adăugat: La fel cum Isus Cristos, care nu s-a născut la Ierusalim, ci într-un loc pierdut, periferic, și care mai apoi devine Centrul, Iosif Vulcan a fost, în același timp centru și periferie pentru românii din această zonă. În aceeași logică se înscrie și Biserica Greco-Catolică din România, care de-a lungul timpului, în raport cu Biserica Ortodoxă sau cu Biserica Romano-Catolică a fost considerată o periferie, dar care, neconsiderându-se niciodată centru sau centrală, a format și a dat, cu umilință, generozitate și seninătate, foarte multe genii și valori poporului român. Pentru a evidenția și mai mult contribuția și generozitatea lui Iosif Vulcan față de tot ceea ce însemna geniul și cultura românească din Transilvania, Preasfințitul Virgil și-a încheiat intervenția cu un citat din Maica Tereza de Calcutta, care atunci când era lăudată pentru opera sa misionară, a spus: Noi înșine simțim că ceea ce facem nu este decât o picătură într-un ocean. Dar, dacă acea picătură nu ar fi fost în ocean, cred că oceanul ar fi fost mai mic din cauza acelei picături lipsă. La fel a fost și Iosif Vulcan pentru întreaga literatură română: o picătură într-un ocean dar care nu ar fi la fel fără contribuția sa.

Invitat să ia cuvântul, custodele Muzeului Memorial Iosif Vulcan, scriitorul și eseistul Ioan F. Pop a accentuat două cuvinte referitoare la Iosif Vulcan: generozitate și consecvență. La fel cum Constantin Noica l-a numit pe Mihai Eminescu „omul deplin al culturii românești”, eu mi-am îngăduit să-l numesc pe Iosif Vulcan „omul deplin al generozității literare”. Într-adevăr, generozitatea lui Iosif Vulcan a fost factorul fundamental care a dus la dezvoltarea lui culturală. Deși era și el scriitor, poate un pic mai modest, avea și această deschidere de a-i publica și pe cei mai buni decât el, și pe cei mai modești. Chiar și debutul lui Eminescu, în anul 1866 – în numărul 6 al Revistei Familia – se datorează nu atât competenței critice sau literare a lui Iosif Vulcan, cât datorită generozității lui. De ce consecvent? Deoarece acest om, aproape 42 de ani din fonduri proprii, a dus Revista Familia, un gest pe care astăzi nu îl mai găsim. El trebuie catalogat ca „cel mai mare manager de presă culturală” pe care l-a avut România. Vorbind despre carte, Ioan F. Pop a scos în evidență faptul că este prima dată editată integral, celelalte ediții fiind incomplete.

În final, autorul cărții teologul și scriitorul Cristian Bădiliță, a încadrat acest volum, Panteon român, în colecția Mica Romă XXI din care face parte, fiind al zecelea volum al colecției. Prin această colecție, precum și prin alte proiecte – albumul Geniul Greco-Catolic Romanesc și dvd-ul Blajul, oraș episcopal – domnul Cristian Bădiliță, împreună cu colaboratorii săi, încearcă să restituie o anumită parte importantă a culturii și spiritualității românești,  fără de care nu putem explica evoluția României moderne. Așezând aceste piese de puzzle ale culturii românești, spunea domnul Bădiliță, încercăm să restituim Bisericii Greco-Catolice demnitatea și importanța pe care a avut-o pentru neamul românesc, prin corifeii Școlii Ardelene și până în 1947.

Un adevărat panteon al literaturii românești, colecția Mica Romă XXI, conține 12 volume, care prin dedicarea și tenacitatea domnului Cristian Bădiliță și a colaboratorilor dânsului, au văzut lumina tiparului în doar 14 luni de zile. Revenind la celebritatea uitată pe care o sărbătorim și o comemorăm astăzi,  autorul s-a oprit asupra a trei lucruri: etimologia și evoluția termenului „panteon”,  conținutul și criteriul de selecție a personalităților din această carte și, în al treilea rând, autorul a vorbit despre ultimele apariții ale colecției.

Făcând o incursiune în istoria cuvântului panteon, autorul a explicat proveniența și semnificația lui pantheion care înseamnă al tuturor zeilor. La fel cum Panteonul din Roma, era un templu dedicat tuturor zeilor iar Panteonul din Paris dedicat tuturor geniilor poporului francez, Panteonul lui Vulcan este dedicat unor personalități ale vieții culturale românești, pe care el le considera fundamentale pentru identitatea și cultura românească. Volumul apare în anul 1869, la trei ani de la instaurarea Principatului, iar una dintre intențiile lui Iosif Vulcan era aceea de a legitima noul regim și de aceea, nu întâmplător, cartea este dedicată lui Carol I. Capitolul despre Carol I, cu care începe volumul, la fel nu întâmplător, va fi singurul eliminat integral de cenzura comunistă. Deși a apărut la Budapesta, volumul este semnificativ pentru toate cele trei principate române, el conținând personalități din toate teritoriile României.

La sfârșitul frumoaselor și profundelor intervenții din cadrul acestei lansări, Preasfințitul Virgil i-a mulțumit domnului Cristian Bădiliță, gazdei evenimentului domnul Aurel Chiriac, precum și tuturor celor implicați în organizare. Seara s-a încheiat cu o sesiune de autografe și dedicații oferite de autor tuturor celor care și-au achiziționat unul din volumele apărute.

Florin Bode pentru Biroul de Presă