Duminica aceasta este pentru noi o triplă sărbătoare în Centrul Don Orione din Oradea. 17 ani de când Don Orione a fost ridicat la titlu de Sfânt, 30 de ani de activitate în Oradea și desigur nu din greșeală în această zi sfântă de Duminică a femeilor mironosițe.
Părintele Gabriel Ciubotariu, în predica sa, a accentuat că fiecare dintre noi suntem colaboratori ai divinei Providențe; astfel avem datoria ca fiecare dintre noi de a îndrăzni precum Iosif din Arimatea, de a devenii marturisitori ai luminii, bucuriei, a zâmbetului și chiar greutăților pe care însuși Don Orione le-a însămânțat în suflet mai departe, în această lume în care iubirea si bunătatea este tot mai rar întâlnită. Ca și mironosițe, nu trebuie să ne temem, ci să fim exemple vii al iubirii lui Don Orione față de cei mai mici și mai săraci din societate.
Astfel avem datoria de a-I mulțumi Lui Dumnezeu pentru darul prezenței sale, pentru darul Congregației și pentru toții aceia care pe parcurcursul acestor ani sau făcut colaboratori ai Providenți și ai lui Don Orione, pentru ca noi, astăzi să putem să celebrâm acest sfânt moment.
Și mai ales, să conștientizăm esența evangheliei de astăzi, că suntem “martorii Învierii”. A spune că Isus a înviat, înseamnă a afirma că este viu astăzi și trebuie să mărturisim victoria iubirii! Învierea vesteşte că numai viaţa dăruită, trăită în slujba iubirii, este mai tare decât moartea, că numai viaţa care se abandonează în mâinile lui Dumnezeu este scăpată de la moarte.
Poate nu ştii, dar Isus este viu. Chiar dacă tu uiţi de El, Dânsul de tine niciodată nu uită.
Așa este și farmecul personalității lui Don Orione, stă tocmai în aceste lucruri mici, dar atât de profunde și utile până în zilele noastre, de a rămâne cu omul de rând, în a parcurge drumul vieții alături de cei simpli devenind o mângâiere dar și o călăuză, un ghid. A devenit călăuză pentru noi, pentru copii, tinerii, angajații centrului și mângâie viața fiecăruia dintre noi. Și spunea DO: casele, centrele noastre trebuie să fie un far al societății. Un far care să lumineze omul, care să lumineze viața dar mai ales un far care să lumeze calea omului, iar această cale pe care Don Orione o indică este cea a slujirii. Și cred că, în acești ani, dincolo de contradicțiile umane, centrul Don Orione a fost și rămâne un far.
Dragi frați și surori, sărbătoarea Sfântului Alois Orione și memoria prezenței orionine aici la Oradea e un motiv de bucurie pentru fiecare dintre noi și o mărturisire a victoriei de pe cruce; e semn de speranță și de lumină pentru viața și pentru societatea noastră.
Însă, să nu uităm că astăzi suntem noi cei care încarnăm și transmitem spiritul lui Don Orione. Suntem noi cei care avem posibilitatea de a călăuzi o viață spre binecuvântare sau spre pierzare. Să-l rugăm pe Domnul ca prin mijlocirea sf. Alois Orione să ne dea o inimă atentă, o inimă care să discearnă, o inimă care să iubească… pentru că da, și astăzi și aici la noi în Oradea…, numai iubirea va salva lumea!