„Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun: bucurați-vă!” (Filipeni 4:4)
În seara zilei de marți, 16 martie, dat fiind că perioada Postului Mare a început, comunitatea seminariștilor orădeni a celebrat Calea Sfintei Cruci, amintindu-și de dureroasa Patimă a Domnului nostru Isus Hristos, încercând să trăiască această perioadă prin multă reflecție, asceză, rugăciune și meditație, atitudini care vor duce spre climax-ul Postului, înspre bucuria Învierii.
Astfel, Pr. Vicar General, Mihai Vătămănelu, OFM, a fost prezent în mijlocul comunității seminarului greco-catolic „Sfinții Trei Ierarhi”, fiind invitat să prezinte o meditație cu privire la perioada Postului Mare, punând accent atât pe trăirea acestuia, cât și pe alte aspecte cu privire la persoana Fiului lui Dumnezeu.
În cateheza și meditația sa, părintele Vicar a pornit de la un fragment biblic extras din Faptele Apostolilor, cap. II, 14-36, fragment cu privire la discursul Sfântului Apostol Petru în ziua Rusaliilor, prezentând ideea de frățietate întru Domnul și punând accent pe mărturia acestuia privind dumnezeirea persoanei lui Isus Hristos.
La finalul întâlnirii, părintele a lansat invitația de a împărtăși din meditațiile personale fiecare dintre cei prezenți, respectiv seminariștii comunității orădene, alături de părintele rector, Anton Cioba, părintele spiritual, Anton Rus, și fratele vice-rector, Mihai Miclăuș.
În urma reflecțiilor personale, ideile principale care au fost expuse au punctat nevoia și necesitatea de a conștientiza cu adevărat demnitatea noastră de frați întru Hristos și de fii ai lui Dumnezeu. Această demnitate trebuie înțeleasă și trăită mai ales în momentele de dezbinare, mânie, ceartă și ură ce prea adesea, din păcate, apar între oameni. Totodată, s-a punctat și nevoia de a trăi împreună atât momentele triste, cât mai ales cele de bucurie, dat fiind că bucuria se trăiește cel mai bine alături de cineva căruia putem să i-o împărtășim. Fiecare dintre noi suntem Temple ale Spiritului Sfânt, avem în noi dumnezeirea divină, bucuria de a fi în Domnul și Domnul în noi, iar astfel trebuie să învățăm să trăim conform acestei demnități.
În sfârșit, comunitatea seminarului i-a mulțumit părintelui Vicar pentru prezența sa, dar, mai ales, pentru cateheza, meditația și sfaturile date, asigurându-l de rugăciunile noastre și cerându-i ca, atunci când timpul va permite, să accepte invitația de a da o mărturie vocațională, o mărturie a vieții trăite în Hristos.
Redacția