Pe 9 februarie 2021, Academia Pontificală pentru Viață a publicat documentul „Bătrânețea: viitorul nostru. Starea persoanelor în vârstă după pandemie”, care vine la scurt timp după instituirea de către Papa Francisc a Zilei Mondiale a Bunicilor și Vârstnicilor, pe 31 ianuarie.
„Pandemia a scos la iveală o conștientizare dublă: pe de o parte, interdependența dintre toți și, pe de altă parte, prezența unor inegalități puternice”, afirmă documentul. „Cu această notă, Academia pentru Viață intenționează să sublinieze urgența unei noi atenții pentru persoanele în vârstă, care în ultimele decenii au crescut în număr peste tot. Dar fără a fi crescut și apropierea de ei, și cu atât mai puțin o înțelegere adecvată a marii revoluții demografice din ultimele decenii. Pandemia Covid-19 – care a produs cele mai numeroase victime în rândul vârstnicilor – a evidențiat această incapacitate a societății contemporane de a îngriji în mod corespunzător vârstnicii săi.”
Datele arată că cele mai multe decese ale vârstnicilor afectați de Covid-19 au survenit în cămine. „Instituționalizarea vârstnicilor, în special a celor mai vulnerabili și singuri, propusă ca singura soluție posibilă pentru îngrijirea lor, în multe contexte sociale relevă o lipsă de atenție și sensibilitate față de cei mai slabi, față de care ar fi mai degrabă necesar să se folosească mijloace și finanțare adecvată pentru a garanta cea mai bună îngrijire posibilă celor care au cea mai mare nevoie, într-un mediu mai familiar”, atenționează Academia Pontificală pentru Viață: „Avem nevoie de o nouă viziune, o nouă paradigmă care să permită societății să aibă grijă de persoanele în vârstă”.
Această nouă paradigmă trebuie să pună în centru persoana, în integralitatea ei: „biografia sa, mediul său de viață, relațiile sale actuale și trecute”. Documentul propune astfel de exemple de soluții pentru îngrijirea bătrânilor: „trai independent, trai asistat, co-locuire și toate acele experiențe care sunt inspirate de conceptul-valoare de asistență reciprocă, permițând în același timp persoanei să își mențină propria viață independentă”. La rândul său, Biserica este chemată să intervină: „În acest context, Diecezele, parohiile și comunitățile ecleziale sunt, de asemenea, invitate să reflecteze mai atent la lumea bătrânilor”.
Cu forța fragilității lor, bătrânii sunt valoroși în societate, prin experiența pe care au acumulat-o și prin inspirația pe care le-o oferă celor tineri . „De fapt, tineri și bătrâni, prin întâlnire, pot aduce în țesătura socială acea nouă limfă a umanismului care ar face societatea mai unită. Papa Francisc i-a îndemnat în mod repetat pe tineri să stea lângă bunicii lor”. Creștinii, în mod particular, „trebuie să se interogheze cu inteligența iubirii pentru a identifica noi perspective și modalități prin care să răspundă provocării nu numai a îmbătrânirii, ci mai degrabă a slăbiciunii bătrâneții”. Dar și „întreaga societate civilă, Biserica și diferitele tradiții religioase, lumea culturii, a școlii, a serviciului voluntar, a divertismentului, a economiei și comunicațiilor sociale trebuie să simtă responsabilitatea de a sugera și susține – în cadrul acestei revoluții copernicane – măsuri noi și radicale pentru a face posibil ca persoanele în vârstă să fie însoțite și asistate în contexte familiale, în casa lor și, în orice caz, în medii casnice care să arate mai mult ca o casă, decât ca un spital”.
Sursa: ARCB.ro
