La împlinirea celor 68 de ani de la moartea în pușcăria Sighetului, a lui Iuliu Maniu, Episcopia Greco-Catolică de Oradea a organizat o zi a comemorării în Catedrala „Sfântul Nicolae” prin celebrarea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii și Slujba Parastasului.

Celebrarea a fost oficiată de către Preasfinția Sa Virgil, episcopul greco-catolic de Oradea, împreună cu un sobor de preoți. La eveniment a fost prezent și domnul Ilie Bolojan – președintele Consiliului Județean Bihor.

După Slujba Parastasului cei prezenți au ieșit afară unde elevii și profesorii Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” au depus flori la statuia care-l reprezintă pe patronul spiritual al Liceului, statuie amplasată lângă clădirea Liceului și Catedrală.

Toată viața lui Iuliu Maniu a fost ghidată după principiile creștine, deseori putând fi văzut pe străzile din Blaj cu Rozarul în mână. Înainte de a muri a primit Sfintele Taine din mâinile Preasfințitului Alexandru Todea, viitorul Cardinal, închis și el la Penitenciarul Sighet pentru credință. De astfel și la statuia de lângă Catedrala „Sfântul Nicolae”, se poate vedea Rozarul pe care îl poartă la mâna stângă: „Sufletul mi-l închin Atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu și dincolo de mormânt, mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu frații și nepoții mei și cu bunii mei prieteni, care nici întru cele mai grele persecuții num-au părăsit în calea grea care mi-a fost hotărâtă de soartă”.

Binecuvântarea finală înainte de moarte i-a fost oferită lui Iuliu Maniu, de către Eminenţa Sa Alexandru Cardinal Todea la Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, cu trei zile înainte de a trece spre Casa Tatălui Ceresc. Redăm în continuare mărturia Eminenței Sale:

„Vreau să vă spun, de asemenea, că noi aveam obiceiul, la fiecare deces, de a ierta de păcate, şi că am făcut-o şi în acea celulă, a lui G.B. [George Brătianu]. Cu Maniu a fost altfel, deoarece nu aveam dreptul să mă apropii. înainte de 2 februarie 1953, când el era bolnav şi sfârşitul său era aproape, Carandino [Nicolae Carandino] mi-a cerut să fac unele lucruri, l-am spus: «Pe 2 este sărbătoare şi Sfânta Fecioară trebuie să ajute. Pregătiţi-l, să fie atent, voi încerca să-i acord iertarea păcatelor şi el nu trebuie să facă nimic, ci să regrete doar păcatele trecutului». Aşa s-au petrecut lucrurile şi l-am iertat de păcate cu mătura în mână” („Mărturie” Episcop Alexandru Todea).

Eugen Ivuț