Ionel Pop, cel mai longeviv dintre făuritorii Unirii, a fost urmărit de Securitate pînă la moartea sa, la 95 de ani. Din care cinci i-a petrecut arestat şi în anchete, în care a dat declaraţii despre tot ce a făcut la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, de parcă ar fi fost complice la o infracţiune.
Nepot al lui Maniu şi strănepot al lui Bărnuţiu
S-a născut la Bădăcin pe 24 noiembrie 1889 şi avea să ajungă succesorul lui Iuliu Maniu, unchiul său după mamă, ca avocat al Mitropoliei Blajului. Tatăl său Ioan, originar din Poiana Ilvei era descendentul unei vechi familii preoţeşti. Un înaintaş al său, preotul Grigoraş Creţul, mort pe la 1800, a făcut ca numele tuturor descendenţilor să figureze în registrele matricole drept „ai popii”, ceea ce a devenit apoi patronimicul familiei. Originile sale sunt ilustre, fiind strănepot al lui Simion Bărnuţiu. Cînd avea doi ani, familia s-a mutat la Năsăud, unde tatăl său, vicarul Ioan a murit de tînăr, în 1901. Din copilărie dînd dovadă de o rară inteligenţă, a fost dedicat studiului; după moartea tatălui, a fost luat în grijă de unchiul său Iuliu Maniu, care i-a vegheat educaţia, la Budapesta şi Berlin, încheiată cu un doctorat în drept.
Întors în ţară, a participat cu însufleţire la sărbătorile Semicentenarului Astrei de la Blaj, în 1911. Atît pregătirea, cît şi sentimentele sale naţionaliste, sădite din sînul familiei aveau să-l aducă în prim-planul actului Unirii de la Alba Iulia, ca membru al Consiliului Naţional Român din Blaj şi deputat ales al cercului electoral Mureş–Uioara din judeţul Alba de Jos, ajungînd unul dintre notarii Adunării, cît şi, ca membru numit al Marelui Sfat Naţional, între secretarii parlamentului provizoriu al Transilvaniei.
Un asemenea fruntaş ţărănist nu putea fi însă lăsat în libertate de comunişti; mai ales că era nepotul ”duşmanului” Maniu. La 20 decembrie 1951 i s-a deschis un dosar de urmărite informativă de către sublocotenentul Ioan Chiorean, ”urmărindu-i-se activitatea prin toate mijloacele ce ne stau la dispoziţie”. Pe atunci, Ionel Pop locuia în Cluj, pe strada Banat, la nr.161. La 16 august 1952, a fost arestat, în urma procesului verbal 12/1952 al Direcţiei Regionale de Securitate din Cluj, pe motiv că a fost ”preşedinte P.N.Ţ. Turda”, aşa cum reiese din fişa sa penitenciară. A fost condamnat la o pedeapsă de 36 de luni şi depus la penitenciarul Tribunalului Cluj. De aici, cum reisese din aceeaşi fişă, a fost ridicat pe 7 iulie 1954 de Securitatea din Cluj, pentru a fi anchetat de către locotenentul Iuliu Sălăjan, în faţa căruia face cîteva declaraţii cu privire la trecutul său; mai întîi, la 10 iulie 1954 arăta că ”sunt arestat din 15 august 1952, pentru faptul că am fost membru în P.N.Ţ. Maniu şi am deţinut funcţii de conducere în cadrul acestui partid”.
Afirma că activitatea sa politică a început prin înscrierea în Partidul Naţional Român în 1907, fiind determinat la aceasta ”de faptul că P.N.R. reprezenta aspiraţiile politice, economice şi culturale ale românilor din Ardeal” şi că în perioada 1907-1914 a activat în P.N.R. ”atît cît îmi permiteau studiile universitare”: ”am avut diferite însărcinări, ca notarea unor şedinţe (întocmirea procesului-verbal), corespondent ocazional la ziarele partidului, unde făceam reportaje asupra diferitelor evenimente, ca adunări poporale, politice, şedinţe sau festivităţi culturale”, activitatea sa politică fiind întreruptă în timpul primului război mondial. Asemenea declaraţii cu privire la trecutul său de activist naţionalist în Ardeal, militant pentru unire, a mai dat şi cu prilejul altelor interogatorii din toamna anului 1954, la 10 septembrie, 11 octombrie şi 16 noiembrie, în care arăta că în toamna anului 1918 a fost ales deputat al Partidului Naţional Român în circumscripţia Vinţu de Jos, în Parlamentul de la Budapesta, iar apoi ”cu ocazia Adunării de la Alba Iulia, am fost unul din cei 4 secretari ai adunării, alături de Mihai Popovici şi Silviu Dragomir” (ambii arestaţi, pe atunci – n.n.), că în decembrie 1918, după Marea Unire ”am făcut parte din Comitetul de 100 al Partidului Naţional Român”, că a fost „membru în Marele Sfat Naţional, care a votat Legea electorală şi Legea pentru exproprierea rurală pentru Ardeal”.
Sursa: www.mediafax.ro
