Un cântec mai puţin cunoscut în mediul online și la radio încearcă să transmită o idee oarecum revoluționară și anume că: „Dumnezeu preferă lemnul, lemnul și spațiile mici”. Fiind de părere că Dumnezeu preferă simplitatea oamenilor și lucrările mici dar bine făcute, citatul anterior a devenit într-o anumită măsură motto-ul unui grup de seminariști orădeni care au pornit „la pas” prin diferite parohii din Maramureș, în special în acele parohii în care se slujește în Biserici de lemn.

Astfel, pe parcursul a trei zile, 9 – 11 octombrie a.c., seminariștii anului IV însoțiți de Părintele Anton Cioba, Rectorul Seminarului Greco-Catolic din Oradea, au desfășurat o vizită de studiu aplicat care a avut o dublă finalitate: pe de o parte cunoașterea mai aprofundată a realităților din parohiile greco-catolice, iar pe de altă parte documentarea cu privire la construcția și întreținerea bisericilor de lemn.

În prima zi, grupul de „cercetători” s-a întâlnit cu părintele Nicu Huzău, paroh al Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Botiz, Jud. Satul Mare care a vorbit despre istoricul parohiei pe care o păstorește amintind atât momentele de încercare dar și cele de bucurie pe care le-a trăit pe parcursul vieții de slujire. Următoarea oprire a fost Mănăstirea Greco-Catolică „Sfânta Maria” a surorilor baziliene din Baia Mare, care, de fiecare dată ne primesc în mijlocul lor cu brațele deschise. Aici s-a vizitat Biserica de lemn a mănăstirii iar mai apoi Sora Veronica a vorbit seminariștilor despre avantajele și dezavantajele construirii unei Biserici de lemn în locul uneia de zid. La finalul primei zile, seminariștii au înnoptat în parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Strâmtura la părintele Daniel Piț.

În dimineața zilei de 10 octombrie, grupul de seminariști a animat Sfânta Liturghie în parohia din Strâmtura iar mai apoi s-a continuat itinerariul propus. Prima oprire a fost în Parohia „Înălțarea Domnului” din Vișeu de Mijloc, păstorită de părintele Daniel Rus, unde se află o frumoasă Biserică de lemn construită recent. Aici s-a analizat stilul arhitectural reprezentativ pentru Maramureș, motivele sculptate în lemn dar și alte detalii de natură stilistică. Mai apoi, părintele Ștefan Chindriș, paroh al comunității din Vișeu de Sus a făcut o prezentare generală a Bisericii „Maica Domnului” în care slujește, fiind la rândul ei o Biserică de lemn. Fiind sfințită în anul 1995, trecerea anilor și-a spus cuvântul iar Biserica a necesitat intervenții de recondiționare aproape în totalitate. La momentul actual lucrările se află într-un stadiu avansat, urmând să fie finalizate în curând. Următoarea oprire a fost în Ieud, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” unde se află o comunitate de greco-catolici impresionantă. Părintele Protopop Vasile Codrea a prezentat grupului de seminariști Biserica și comunitatea și a vorbit despre acțiunile care se desfășoară în această parohie. A încurajat seminariștii spunându-le că Biserica are nevoie de aceștia în via Sa. Tot în Ieud s-a vizitat și Biserica de lemn din Plopșor cu hramul „Sfânta Treime”.  La căderea serii, seminariștii s-au îndreptat spre Crăciunești, Maramureș unde au și înnoptat. Pe drum s-a făcut o scurtă vizită și la Biserica „Nașterea Preacuratei Fecioare Maria” din Rozavlea, construită din lemn. Parohia de aici funcționează ca și filie a parohiei Strâmtură.

Duminică, 11 octombrie, grupul de seminariști împreună cu Părintele Rector au participat la Sfânta Liturghie în parohia „Preasfânta Treime” din localitatea Crăciunești. A fost un moment inedit de laudă adusă lui Dumnezeu deoarece comunitatea din Crăciunești este de limbă ucraineană. La masa altarului a concelebrat atât Părintele paroh Gheorghe Pitulec cât și Părintele Anton Cioba, Sfânta Liturghie fiind celebrată bilingv. Pentru a contura și mai frumos momentul de rugăciune, seminariștii orădeni au animat o parte din Sfânta Liturghie în limba română.

În drum spre casă, s-a făcut o ultimă oprire la Biserica „Sfânta Maria, Regina Păcii” din Săpânța unde s-a vizitat măreața biserică de lemn, recent sfințită, dar și împrejurimile.

Mulțumim pe această cale tuturor părinților parohi care ne-au primit cu bucurie în sânul comunităților pe care le păstorec și îi asigurăm de rugăciunile noastre pentru toate eforturile pe care le depun zi de zi.

Toate acestea sunt momente de reală creștere spirituală și cunoaștere reciprocă, benefice atât pentru seminariștii care vor deveni în viitorul apropiat slujitori ai altarelor lui Hristos, cât și pentru Păstorii de suflete. Sunt momente de cunoaștere practică a realității Bisericii Greco-Catolice din România.

   Sergiu Chiriloaei,

Anul IV