În perioada interbelică Episcopia de Oradea avea în proprietate și administra cu mare succes domeniul episcopal de la Holod-Vintere. Pe dealul din Vintere existau câteva hectare de vie și livadă. Mare parte din locuitorii din Vintere munceau pe domeniul episcopal și își câștigau existența de pe terenul Bisericii. Se producea vin, țuică, iar o parte din recolta de struguri și fructe era valorificată prin vânzare. Odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, toate proprietățile domeniale de la Holod și Vintere au fost confiscate și utilizate apoi de către stat. Via și livada au fost pe rod până aproape de anul 1989. Din păcate, în anul 1990, întreaga suprafață de vie și livadă a fost distrusă, la fel ca în alte locuri unde Biserica noastră urma să fie pusă în posesie și unde s-au făcut cereri de retrocedare. La preluarea funcției de paroh în Vintere, în anul 2012,  preotul dr. Florin Jula a găsit un deal abandonat, aproape împădurit. De atunci a început un proces anevoios de refacere a ceea ce a însemnat Dealul din Vintere pentru întreaga comunitate locală și din împrejurimi.

                S-a început, cum era normal, sub semnul crucii, cu înălțarea monumentului dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1918, inaugurat în prezența oficialităților civile și militare. Monumentul este sub forma unei cruci luminoase care are vizibilitate noaptea de la peste 30 de km. Pentru aceasta a fost necesară amenajarea unui drum pietruit de aproximativ 600 m lungime, racordarea la rețeaua de energie electrică pe o distanță de aproximativ un km. Apoi s-a edificat Calea Crucii, tocmai în ideea ca acest deal să devină un loc de pelerinaj, de rugăciune. Pe platoul de lângă monument a început de anul trecut organizarea Zilei Localității Vintere, eveniment la care participă un număr tot mai mare de locuitori din zonă. De anul acesta s-a demarat organizarea Târgului de Sfântă Mărie de la Vintere tocmai cu scopul de stimulare a economiei locale. Pentru respectarea tuturor regulilor necesare la astfel de evenimente a fost amplasată o conductă de apă până în vârful dealului pe o distanță de aproximativ un km.

                Anul acesta, în primăvară, cu eforturi deosebite s-a reușit plantarea unei livezi cu suprafața de aproximativ 1,9 ha. alun din specia Toda Gentile Romana. Acum, la sfârșitul toamnei, constatăm cu bucurie că livada arată bine, puieții s-au prins, și se dezvoltă bine. Livada dispune de instalație de irigare proprie și este îngrădită, dispunând de sistem propriu de supraveghere video. Pe lângă această livadă s-a mai plantat o suprafață de aproximativ 2 ha prun, precum și o mică suprafață cu nuci. Se dorește ca suprafața cultivată cu alun, prun și nuci să crească în următoarea perioadă, deși calitatea terenului este slabă și necesită o serie de lucrări de ameliorare și îmbunătățiri funciare. Mare parte din teren este atât de neproductiv, încât se pot cultiva pe el doar specii de arbuști, nepretându-se la specii de pomi fructiferi.

                De asemenea, se dorește ca în anii următori să se amenajeze pe dealul din Vintere trei obiective majore:

      1.O grădină botanică cu diferite specii ornamentale atât autohtone, cât și exotice, de-a lungul Căii Crucii oferind celor care vin să se roage prilejul de a admira măreția creației lui Dumnezeu prin intermediul florilor.

  1. Un mic muzeu militar lângă monumentul eroilor pe locul în care în cel de-al doilea război mondial a fost o baterie de artilerie a armatei române. Dealul din Vintere este la ora actuală printre puținele locuri din țară unde se mai găsesc vestigii din cel de-al doilea război mondial.
  2. Un sanctuar al Sfintei Rita, patroana comunității din Vintere, cu ajutorul căreia, credem cu tărie, se vor îndeplini toate aceste obiective și vor fi depășite toate obstacolele care apar în plan intern și extern. Preotul Florin Jula a promis în fața lui Dumnezeu că va finaliza acest sanctuar.

                Sigur că este foarte dificil să refaci ceea ce a fost odată, o bogăție de nedescris pe dealul din Vintere. Dar, cu tenacitate și încredere în Bunul Dumnezeu, se va reuși cu siguranță refacerea acestui domeniu.  Întrucât nu mai este posibilă refacerea identică, similară cu ceea ce a fost în trecut, se va  direcționa dezvoltarea după necesitățile și posibilitățile care există la ora actuală, când agricultura trebuie îmbinată inclusiv cu diferite forme de punere în valoare a terenului prin vizitarea lui de către turiști și credincioși care au nevoie de o oază de liniște pentru rugăciune, meditație, regăsirea de sine și întâlnirea cu Dumnezeu.

Comunitatea din Vintere