Cardinalul Omella, noua cale a Bisericii Spaniei

Cu ocazia numirii Cardinalului Juan José Omella ca președinte al conferinței episcopilor spanioli, va prezentăm un articol referitor la Eminența Sa.

Eminența Sa a fost episcop de Calahora, Logrogno, unde comunitatea românească greco-catolică are o parohie păstorită de către părintele Claudiu Sferle, cunoaște foarte bine istoria Bisericii Greco-Catolice, este un apropiat al Episcopiei de Oradea, vizitându-l pe Preasfințitul Virgil Bercea la Oradea, anii trecuți.

***

După lungi sezoane conservatoare, noul președinte al conferinței episcopilor spanioli reprezintă o nouă fază inedită, fără particulare disensiuni interne. Guvernul este mulțumit, „dar arhiepiscopul Barcelonei nu va ceda în fața problemelor etice, cu siguranță va face acest lucru în mod măsurat”

Dacă, după cum spunea Papa Francisc, ciobanul „trebuie să poarte mirosul oilor”, Spania s-a adaptat. Cardinalul Juan José Omella, arhiepiscopul Barcelonei, este noul președinte al conferinței episcopilor spanioli, el îi succede lui Ricardo Blázquez, o alegere în timpul Bisericii lui Francisc, cu multe implicații politice interne. Cu atât mai mult în aceste zile dramatice în care peninsula iberică se confruntă cu o pandemie care a provocat un masacru.

Dacă va fi într-adevăr un moment istoric de schimbare, o va spune timpul, dar adevărul este că după lungi perioade conservatoare, Biserica spaniolă intră pe un teren nou, fără disensiuni interne specifice. Omella este o alegere planificată, dar nu sigură de la început și nici fără obstacole la orizont. Pastorul Omella este iubit de unii și respectat de toți.

Prima dată la Barcelona

Elementele de noutate sunt multe: pentru prima dată în fruntea conferinței episcopale, va exista un arhiepiscop al Barcelonei, nu într-un loc oarecare, având în vedere conflictul teritorial din Spania de aproape un deceniu, în care Biserica locală (și Omella însuși) a deținut un rol de mediere. Cealaltă veste este generațională, mulți tineri episcopi au fost aleși în comitetul permanent, care nu prea au legătură cu epoca lui Antonio Maria Rouco Varela (cu excepția nepotului său, episcopul de Lugo), cardinalul care a decenat în frunte Biserica spaniolă cu o puternică amprentă conservatoare, care chiar din „pensie” a menținut o influență importantă asupra ierarhiei.

Frontiera se află deja în cartea de identitate a noului șef: Omella s-a născut la Cretas, provincia Teruel, în inima așa-numitei „Frangia”, o fâșie de pământ între Aragon și Catalunia, un ținut de amestecuri culturale și lingvistice, unde se vorbește un specific catalan și unde visele de independență ar fi trebuit să dea naștere la o graniță. Așadar, candidatul va juca un rol foarte dificil, tocmai ca tampon, ca cel al arhiepiscopului Barcelonei din anii foarte grei ai conflictului teritorial, culminând cu o declarație efemeră de independență și într-o aspră represiune judiciară. Naționaliștii catalani nu-l iubesc, ci îl respectă și în perioadele de tensiunii puternice este deja mult.

Relația cu Papa Francisc

Cheia acestei alegeri, toată lumea este de acord în acest sens, este relația cu Papa Francisc, născută printr-un prieten reciproc, Santos Abril (aragonez din Teruel, ca Omella), pe care Bergoglio îl știa de când a deținut rolul de nunțiu în Argentina în timpul dictaturii, căreia Abril s-a opus ferm. Dar legătura s-a consolidat în ultimele timpuri, Omella, de fapt, face parte din Sinodul Episcopilor, prezidată de Marc Ouellet, care se întâlnește la Vatican de două ori pe lună „și, în acele ocazii, arhiepiscopul Barcelonei și-a legat relația cu Francesco, care îi apreciază stilul și ideile”, spune o sursă.

În biografia lui Omella există și alte etape interesante și nepublicate printre predecesorii săi, precum cea a misiunilor din Africa, doi ani în Zair.

Dialog cu guvernul spaniol

Pe scurt, schimbarea este incontestabilă, de asemenea, rândul „bergoglian” este mai puțin clar dacă noua structură a Conferinței Episcopale este și mai „guvernamentală”. Spania, din ianuarie, a fost condusă de un guvern de coaliție între socialiști și Podemos. Un executiv decisiv de stânga, cu o agendă seculară, atât de mult încât una dintre primele legi aduse în parlament a fost cea a eutanasiei. Astfel, unele medii conservatoare, precum El Mundo, au insinuat: alegerea Omella este o favoare pentru premierul Pedro Sanchez. „Atitudinea episcopilor față de guverne se va schimba, nu față de cea actuală” – Antonio Pelayo, corespondent și istoric la Roma al radiodioului Antena 3, distinge cu finețe – executivul este mulțumit (deși există cei care ar fi preferat un „dur” și pur „), „dar Omella nu va renunța la probleme etice, cu siguranță va face acest lucru cu loialitate și în stil măsurat „. Cu alte cuvinte, dacă în anii reformelor laice ale lui Zapatero, Biserica (din Rouco) ar fi fost protagonista unei opoziții aprinse în piață, de data aceasta va fi o comparație mai discretă. În locul paradelor „o masă de dialog”, după cum a spus Omella într-un interviu acordat ziarului catalan La Vanguardia. „Vorbește o limbă pe care toată lumea o înțelege, ca preot de țară – motivează Enric Juliana, director adjunct al La Vanguardia, care a semnat interviul – dar este un personaj foarte inteligent și foarte politic. Nu este o alegere pro-guvernamentală, dar cu siguranță cu criza economic care tocmai a început, Pedro Sanchez va avea nevoie de el. ” Un banc de probă va fi linia editorială pe care o vor adopta mass-media episcopilor spanioli, radiodifuzorul TV13 și, mai ales, foarte puternica Cadena Cope, un lanț radio, cu prezență larg răspândită în întreaga Peninsulă, uneori megafon de poziții clar de dreapta.

Controversa cu privire la exhumarea lui Franco

A„Știrea nu este că un progresist a câștigat, pentru că nu e sigur că este, ci au pierdut conservatorii”, explică Alfonso Botti, profesor de istorie spaniolă la Universitatea Modena și Reggio Emilia, expert în probleme religioase și autor a unui eseu recent „Luigi Sturzo și războiul civil spaniol” (Morcelliana). „Este o alegere în armonie cu Sfântul Scaun, dar cine vorbește despre oportunism face o lectură slabă”. Sectoarele mai conservatoare nu și-au ridicat baricadele, au încercat să propună alți candidați, precum cel al lui Mario Iceta, episcopul de Bilbao, dar au evitat controverse excesive. „În plus, Omella este o persoană care nu inspiră ostilitate”, explică Pelayo. De fapt, chiar și Juan Manuel de Prada, scriitor și intelectual, dur de multe ori în raport cu aplecarea după cum bate„ vântul la Roma” a ierarhiilor spaniole. „El este omul Papei, nu guvernul. Nu va exista nici o schimbare drastică. Va fi mai puțină tensiune cu politica.” De Prada a denunțat „ingerința” guvernului în chestiuni religioase, cum ar fi povestea îndepărtării rămășițelor dictatorului Francisco Franco, din bazilica Valle de Los Caidos, dorită puternic de guvernul lui Pedro Sanchez și nu împiedicată de Biserică ” care s-a dovedit a fi pusilanim cu puterea”, conchide De Prada. Exhumarea este acum istoria trecutului, o problemă în minus, cel puțin una, pentru Omella.

Traducere : Alina Balaj