Odată cu sărbătoarea liturgică de astăzi, ciclul de Crăciun se încheie și încet, încet se întrevede un nou drum, drumul către profeția lui Simeon, Drumul Crucii, drumul spre Postul Mare. Au trecut patruzeci de zile de la Crăciun.
În centrul Evangheliei de azi, ne este descrisă întâlnirea dintre Copilul Iisus și bătrânul Simeon. În întâlnirea dintre Copilul Isus și bătrânul Simion, Biserica vede întâlnirea dintre lumea păgână care se estompează și noua lume care începe sub stăpânirea lui Hristos.
Protagoniștii Evangheliei sunt: Iosif și Maria; Simeon, un bătrân credincios, care se încrede în promisiunile Domnului și se abandonează pe sine la îndrumarea Duhului; Ana, de asemenea, o bătrână, care îl slujește pe Dumnezeu cu post și rugăciuni.
Luându-l în brațe pe Isus, bătrânul Simeon simte că viața sa a ajuns la deplinătatea împlinirii.
Cu Hristos, astăzi, suntem cu toții chemați să intrăm în templul lui Hristos și sa-i aducem mulțumirea noastră.
Asemenea bătrânului Simeon, și noi suntem chemați să contemplam neobosiți chipului lui Hristos.
Chipul lui Hristos, care astăzi se ascunde în cei „flămânzi, însetați, străini, goi, bolnavi, întemnițați”, iar modul de a-l întâlni pe Isus este mila care se exprimă în gesturi concrete de dragoste.
Imaginea Mariei, pe care o admirăm în timp ce îl oferă pe Isus în templu, simbolizează experiența Preacuratei sub cruce. Pe calvar sabia profetizata de Simion, străpunge pe amândoi, Maica și Fiul.
Lăudăm și mulțumim Domnului pentru darul vieții noastre. Iți mulțumim Isuse pentru darul de a fi creștini și ați aparține Ție și Bisericii Tale. Îți mulțumim Preacurată Fecioară Maria, pentru ocrotirea și însoțirea ta în călătoria vieții noastre.
Te rugăm să fii mereu cu noi. Amin!
Pr. Vasile Orghici
