A şasea zi a Decadei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor s-a desfăşurat în Sinagoga Evreilor Mesianici , unde    s-au rugat împreună reprezentanţii celor zece culte creştine participante, respectiv Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Betania, Biserica Evanghelică Lutherană, Biserica Penticostală Tabor, Biserica Unitariană, Comunitatea Evreilor Mesianici, Biserica Ortodoxă, Biserica Baptistă Maghiară și Biserica Greco-Catolică.

          Gazdele au pregătit un program prin care să împărtăşească cu invitaţii modul de închinare evreiesc, cu rugăciuni, invocaţii şi cântări specifice, cu bucurie şi entuziasm. Shaliach-ul David Nagy a început prin expunerea unor detalii care privesc Comunitatea Evreilor Mesianici, destinată celor care au trecut pentru prima oară pragul Sinagogii.

          Biserica Greco-Catolică a fost reprezentată de părintele Sorin Crăciun, care pornind de la Pilda Talanților a identificat și a analizat  două variante de comportament ale creştinului trimis în lumea de astăzi. Prima variantă este cea în care omul își asumă riscul printr-un act de curaj, prezentându-L pe Isus ori de câte ori apare ocazia, dând mărturia credinței cu înțelepciune și cu iubire. A doua variantă este cea în care omul este comod și nu riscă să devină ridiculizat, mergând cu ,,valul”.

,,Împreună cu Preasfințitul Virgil Bercea vă dorim să fiți curajoși, asumându-vă ceea ce sunteți, ducând mai departe iubirea lui Cristos și flacăra credinței în lume”.

          În acest an, cuvântul de învățătură în Sinagoga Evreilor Mesianici  a revenit reprezentantului Bisericii Penticostale Tabor, prin pastorul  Laurenţiu Păşcuţi:

Trăind cu un scop  – Fapte 28:1-10

          Viaţă trăită cu un scop dă bucurie, dă sens acelei vieţi. Un scop comun duce la unitate. Biserica primară era caracterizată de acest scop comun pe care-L primiseră de la Domnul Isus. Apostolul Pavel a fost un om care a trăit cu un scop, cu un obiectiv, cu o direcţie clară.

          Pavel a ştiut că trebuie să ajungă la Roma. Aceasta a fost în primul rând dorinţa şi planul lui: Fapte 19:21 „După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma.”; Pe când se afla în Efes a scris epistola către romani, ca pregătire a vizitei pe care intenţiona să o întreprindă. Rom. 1:13, 15; 15:24, 28.

          Domnul i-a confirmat că trebuie să meargă la Roma pentru a depune mărturie – Fa. 23:11 „ În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”

          Un înger i s-a arătat în vis înainte de naufragiu pentru a-i aduce aminte că trebuie să stea înaintea cezarului Fa. 27:24 „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”

          Este foarte important, ca asemenea lui Pavel şi noi să ne stabilim scopuri în viaţa aceasta călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Creştini fiind suntem chemaţi să trăim viaţa cu un scop. Creştinul ştie de unde vine şi unde merge. El ştie că toate lucrurile care se întâmplă în viaţa lui sau în jurul lui au un scop, fie că înţelege sau nu acel scop. Aceasta dă vieţii sale vitalitate şi bucurie

          Fiecare dintre noi avem un scop, o chemare în viaţa aceasta, un vis de la Dumnezeu. Scopul vieţii noastre este descoperit în Scriptură, însă forma pe care o ia acesta concret în viaţa fiecăruia este la latitudinea lui Dumnezeu.

          Câteva lucruri pe care le învăţăm din experienţa lui Pavel:

           Drumul spre  ţintă nu este lipsit de primejdii, însă Dumnezeu este întotdeauna lângă noi ca să ne scape!

          Prima piedică în atingerea acelui scop a fost întemniţarea lui Pavel. Ar fi putut să se întrebe Pavel: „Doamne, cum îmi voi îndeplini ei scopul, cum îmi voi atinge eu ţinta acum că am ajuns în închisoare?” Ceea ce părea la început o piedică s-a dovedit a fi mijlocul prin care avea Dumnezeu să-şi îndeplinească scopul în viaţa lui Pavel.

          A doua piedică a fost naufragiul pe insula Malta. Până şi viaţa lui Pavel a fost pusă în pericol când soldaţii au vrut să-i omoare pe cei întemniţaţi ca nu cumva să scape. Însă Dumnezeu avea să scape nu doar viaţa lui Pavel, ci şi a tuturor celor 276 de pasageri ai corabiei.

          Ajuns pe insula Malta, Pavel este muşcat de o viperă. Viaţa lui este pusă din nou în pericol. Ceea ce părea o condamnare la moarte a fost o dovadă a identităţii lui Pavel ca reprezentant al Dumnezeului adevărat.

          Primejdiile nu au voie să ne oprească din drumul spre ţintă. Care sunt piedicile pe care ţi le pune diavolul înaintea ta?      Sunt oameni care caută să-ţi facă răul, să te descurajeze, să te vorbească de rău?  Sunt circumstanţele vieţii: vine o nenorocire, ţi se strică maşina, pierzi ceva drag din viaţa aceasta, viaţa îţi este pusă în pericol? Este sănătatea ta pusă în pericol, ai primit un verdict tragic, ai fost muşcat de o viperă, vipera bolii ori a păcatului şi aştepţi sfârşitul, sau ceilalţi îl aşteptă ?

          Nu te opri din drumul tău spre ţintă!

           Când mergem spre ţintă, Domnul transformă eşecurile noastre în ocazii ca El să-şi arate puterea şi slava

          Întemniţarea lui Pavel, care părea o piedică în atingerea scopului, a ţintei propuse, devine o ocazie de a mărturisi pe Dumnezeu unor oameni n-ar fi ajuns altfel la Evanghelie.

          Naufragiul lui Pavel este o ocazie pentru Dumnezeu ca să-şi arate puterea. Cum? El îi descoperă lui Pavel cum are de gând să-i izbăvească şi le demonstrează tuturor celor de pe corabie puterea Lui.  Pavel auzise probabil Că Isus le spusese ucenicilor: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19). Oamenii au rămas uimiţi şi dintr-un criminal l-au privit apoi ca pe un zeu.

          Dacă Pavel nu ar fi naufragiat nu ar fi avut ocazia să se roage pentru tatăl lui Publius şi să-l vindece. Lucrul acesta l-a impresionat nu doar pe conducătorul acelui ostrov, ci pe toţi locuitorii insulei. După vindecarea tatălui lui Publius au fost aduşi şi ceilalţi bolnavi de pe insulă şi au fost vindecaţi.

          Dacă Pavel nu ar fi naufragiat nu ar fi avut loc acea mare trezire spirituală.

          Această naufragiere a lui Pavel este celebrată şi astăzi pe 10 februarie de credincioşii din Malta!

          Astfel, eşecurile noastre, naufragiile noastre pot fi: ocazii în care Dumnezeu să-Şi descopere puterea în viaţa noastră, ocazii în care să mărturisim celor din jur despre Dumnezeul nostru, ocazii de a ne întări propria credinţă.

          Dacă treci printr-un necaz, dacă ai parte de un eşec, dacă ai naufragiat, nu renunţa, lasă-L pe Dumnezeu să-şi manifeste puterea!

           Când rămânem loiali scopului pe care ni l-a dat Dumnezeu, El ne pune la dispoziţie toate resursele necesare:  curaj, călăuzire, încredere. Pavel le-a spus celor de pe corabie: „De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi   s-a spus” 27:25. Dumnezeu îi dăduse această putere să creadă.

          Probabil că în momentul în care au naufragiat, pierzând tot ce au avut, s-au gândit cum vor reuşi să supravieţuiască şi să mai şi ajungă la Roma.

          În plus au existat și resurse exterioare: Barbarii le-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ,,ne-au primit bine pe toţi”, Publius i-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile, dându-le mare cinste şi tot ce le trebuia pentru drum.

          Iar Dumnezeu,  care avea un plan cu Pavel, i-a pus toate resursele Lui la dispoziţie pentru a duce acel plan la îndeplinire.

          Când căutăm să rămânem loiali chemării lui Dumnezeu, el este gata să ne dea tot ce avem nevoie: curaj, credinţă, puterea Duhului Sfânt, resursele materiale de care avem nevoie.

În concluzie:

  1. Ai identificat scopul, chemarea lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Ai o ţintă spre care te îndrepţi sau trăieşti o viaţă plictisită, fiind nemulţumit de ceea ce ai, căutând mereu altceva?
  2. Fii convins că, dacă vei porni în direcţia scopului tău, a visului pe care ţi l-a dat Dumnezeu, vei întâlni primejdii, pericole pe cale. În ciuda acestora, Dumnezeu este alături de tine
  3. Eşecurile tale vor deveni ocazii ca Dumnezeu să-şi arate puterea şi slava.
  4. Când îţi urmăreşti scopul, chemarea, Dumnezeu este gata să-ţi pună la dispoziţie toate resursele de care ai nevoie. Tu trebuie doar să-L cauţi pe El, să stai la dispoziţia Lui şi să mergi înainte!

          Decada de rugăciune va continua și astăzi la Biserica Ortodoxă cu Lună, aflată pe  strada Traian Moşoiu  la numărul 2, unde  suntem așteptați cu toții de către gazde cu mult   drag.