Sărbătoarea Botezului Domnului în Catedrala „Sfântul Nicolae”

Sărbătoarea Botezului Domnului a adunat credincioşii la Catedrala Sfântul Nicolae şi în acest an. Sfânta Liturghie a fost celebrată de Preasfinţitul Părinte Virgil Bercea împreună cu un sobor de preoţi.

Evanghelia de la Matei a prezentat momentul în care Isus a mers la Ioan pentru a primi botezul în apa Iordanului, moment care culminează cu o teofanie a Sfintei Treimi: glasul Tatălui se aude din cer, iar Spiritul Sfânt se coboară „ca un porumbel” deasupra Fiului.

„Lumea îl vede pe Isus. În acelaşi timp, îl vede pe Ioan care face ceva cu totul deosebit, ieşit dintr-un context normal. Lumea îl urmează pe Ioan, dar începe să-l urmeze şi pe Isus. Ioan le cere imperativ să se lepede de păcate, iar lumea îi oferă Mântuitorului aceste păcate. Deseori realizăm cât de puţin reuşim să facem noi pentru Dumnezeu. Steaua călăuzitoare spre El este foarte delicată. Uneori, steaua străluceşte extraordinar. Dar, pe cât de puternic străluceşte, pe atât de subit se poate stinge. Dar steaua lui Isus rămâne pentru totdeauna, iar dacă ne umbreşte este tocmai pentru a ne arăta cât de important este să stăm în umbra Domnului. Însuşi Isus la Iordan vine într-o manieră delicată. Dacă ne dorim, putem să îl vedem. Aşadar, noi ce îi putem oferi Domnului? Adesea ne găsim cu mâinile goale. Cân ajutăm un sărac, îi oferim lui Isus, când vizităm un bolnav, îl vizităm, de fapt, pe Isus, când intrăm în confesional, îi oferim, de fapt, lui Isus adâncul sufletului nostru şi îi cerem iertare. Acesta poate fi darul nostru pentru Dumnezeu. Să ne punem pe drum şi să înaintăm în viaţă. Să nu ne lăsăm umbriţi de marile glorii, ci să mergem constant şi cu demnitate, ştiind să-i oferim Domnului, în orice moment, nimicul pe care-l avem, micimea noastră”, a spus Arhiereul la predică.

La finalul Sfintei Liturghii, a fost sfinţită apa care a fost apoi distribuită crecincioşilor prezenţi. Puterea apei sfinţite este descrisă tocmai de rugăciunile din rânduiala aghiazmei mari. Ea este „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”, „spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.