Doamna Anna Ungureanu, dirijorul principal al Corului Național de Cameră ”Madrigal- Marin Constantin” s-a aflat zilele trecute la Oradea, la Festivalul Coral Francisc Hubic și a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

 

Aseară în Catedrala Greco-Catolică ”Sfântul Nicolae” din Oradea am ascultat”Cuvine-se cu adevărat” , parte din Liturghia lui Francisc Hubic, care a impresionat foarte mult auditoriul.

Ce a însemnat pentru Corul Național de Cameră ”Madrigal- Marin Constantin” însă această piesă?

 ”Cuvine-se cu adevărat” este o partitură pe care corul Madrigal a descoperit-o foarte recent și de atunci se întoarce aproape obsesiv în gândurile și simțirea noastră. Am constatat aseară, în concert, că am reușit să ne bucurăm extrem de tare de această piesă pentru că are o sensibilitate aparte, pentru că aduce niște culori care transmit, dincolo de cuvinte,  niște energii pozitive, trăiri speciale. Am hotărât, împreună cu toți coriștii, că aceasta va rămâne în repertoriul curent al corului Madrigal și ne bucurăm foarte tare că, cu această ocazie a Festivalului Coral ”Francisc Hubic”, am reușit să găsim o piesă încântătoare, de o sensibilitate aparte, pentru repertoriul nostru religios.

Ați asistat la Oradea, la ora 12, când băteau clopotele ”Îngerul Domnului”, la ridicarea și așezarea turnului refăcut pe Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea, clădire devastată anul trecut de un incendiu.

Momentul acesta este important deopotrivă pentru istoria mea personală, dar și a comunității. Cred că împreună cu câțiva orădeni și împreună  cu Preasfinția Sa am avut ocazia de a trăi un moment istoric cu adevărat. Am fost alături cu toată energia bună de orădeni și de cei care simțeau acest lucru sfâșietor, atunci când turnul s-a prăbușit, prin arderea Palatului Episcopal.

Cu atât mai mare este bucuria mea de a participa personal la acest moment al ridicării turnului pe palat. Toată pregătirea aceea, toată tehnica, emoțiile care au acompaniat acest act, faptul că am putut fi împreună, cred că sunt un semn bun pentru colaborarea și parteneriatul nostru pe mai departe.

De altfel noi, madrigaliștii, ne dorim să cântăm  când va fi gata Palatul Episcopal Greco-Catolic, să dăm un concert mai intim acolo, să simțim acustica sălii și să putem fi din nou alături de publicul orădean.

 Cum vedeți Madrigal și Cantus Mundi peste 10 ani?

”Cantus Mundi” a crescut exponențial și aceasta datorită ”motorului” Madrigal care, în 2011, la inițiativa maestrului Ion Marin, a salutat atunci ideea aceasta de a crea un proiect în care toți copiii României să aibă șansa să cânte împreună, și prin aceasta să constate că sunt valoroși deopotrivă , că pot face echipă. Madrigalul a susținut în fiecare an, cu toate puterile sale, cu toate resursele umane și parteneriale acel proiect care a devenit apoi în 2014, printr-o hotărâre de guvern, program național. Descoperim că în fiecare așezare, zonă, oraș sau sat, există oameni care sfințesc locul și care reușesc, chiar dacă oportunitățile nu sunt prea multe în această direcție, să găsească puterea, energia și mai ales timpul să adune copiii, să le dea șansa să cânte, să-i învețe să cânte împreună, și apoi prin toate evenimentele pe care Madrigalul prin Cantus Mundi le oferă tuturor, să vină în scenă, chiar și alături de noi în cele mai multe cazuri, dar și alături de alți copii, de alte coruri, prin acest fapt realizându-se o comuniune absolut naturală, sensibilă, o comuniune de echipă, de energie de dorință și de scop comun. Acest lucru l-am simțit și la Oradea unde patru coruri, copii și tineri care n-au mai cântat niciodată împreună, au răspuns perfect la gestul meu. Împreună cu Madrigalul au cântat foarte sensibil și foarte prezent ca energie și ca dorință, iar între ei, sper eu, s-a creat acea simbioză necesară, de a colabora în continuare. Aștept să aud cu mare drag că, de Crăciun, spre exemplu, vor avea program comun sau că vor participa la experiențe de scenă comune. Dorința noastră  este ca un număr foarte mare de copii și de tineri să fie atinși de această energie, motivație și această trăire pe care deja s-o fi avut, care să le amintească că ei sunt valoroși și că pot lucra laolaltă, de a simți acest fior al bucuriei cântării împreună în cor, de a fi  altfel de oameni, cu pretenții sensibile, cu dorințe de parteneriate și echipă acolo unde lumea tinde să fie mai degrabă individualistă.

 Ați cântat într-o Catedrală Greco-Catolică în anul în care au fost beatificați șapte episcopi. Cum ați simțit vibrația acestei sărbători?

Putem doar să ne închipuim dârzenia și dorința acestor episcopi de a-și menține credința și principiile pentru care să te lupți chiar dacă viața îți este amenințată. Reușim să înțelegem toate acestea doar închipuindu-ne cum au fost dotați acești oameni cu o credință, dar și o putere de a-și menține aceste valori. Pentru noi poate fi o lecție de destoinicie, de rezistență prin cultură, de data aceasta. Și noi putem, fiecare din noi, să facem câte ceva pentru ca lumea să fie mai frumoasă, mai bună, să fim corecți unii față de alții, să lucrăm în echipă. Iată, aceste principii din ”Cantus Mundi” se transferă și sunt foarte necesare în viața noastră de toate zilele.

Cred că această lecție, acest model de a trăi prin   ceea ce știi că este drept, ceea ce simți și crezi că este bine pentru tine și pentru aproapele tău este un model foarte puternic și sperăm că prin artă și noi madrigaliștii, prin sunetul nostru, să putem să cucerim cele mai frumoase emoții pe care să le dezvoltăm, pentru a rezista în fața vicisitudinilor. Să rezistăm prin cultură.

Cu ce gânduri ați venit și cu ce gânduri plecați de la Oradea?

Am venit cu mare deschidere și bucurie la Oradea pentru că aici avem prieteni muzicieni, prieteni cu organizarea acestui festival, prieteni printre copii,  iar reîntâlnirea cu acești oameni minunați este pentru noi întotdeauna o ocazie de a ne încărca cu multă prietenie, speranță și dorință de a lucra împreună în continuare.

Plecăm de la Oradea cu convingerea de astă dată, că lucrurile pe care ni le-am dorit , parteneriatele pe care le-am fixat înainte de a pleca din București s-au realizat întru totul și că ele sunt o poartă către un viitor în care aceste proiecte pot continua. Avem convingerea că oamenii minunați  și hotărâți din Oradea reușesc. Este un model pentru noi pe care dorim să-l ducem peste tot în România  și să spunem că, făcând echipă, din diverse zone de decizie, Oradea reușește să mențină cultura la un nivel extraordinar de frumos și de valoros, iar acest lucru trebuie păstrat. Aici dorim să contribuim și noi, dacă se poate. Prin toată pasiunea noastră pentru muzică, ne-am bucura să fim parteneri cu cei din Oradea.

Mulțumindu-i doamnei Anna Ungureanu și Corului Național de Cameră ”Madrigal- Marin Constantin” pentru participarea la ediția din acest an a Festivalului Coral Francisc Hubic , însoțiți de bucuria unui eveniment de excepție, jubiliar, privim către festivalul din anul care vine, cu încredere în reușita noastră, cu ajutorul Domnului.

 

Rodica Indig

Consilier cultural EGCO 

 

 

Sursa foto: Andra Aron, Madrigal