Pe 8 septembrie a.c., la Tășnad, a fost sărbătorit hramul parohiei greco-catolice „Nașterea Maicii Domnului” din localitate. Sărbătoarea a fost marcată prin celebrarea Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur de pr. protopop Aurel Hendea, împreună cu un sobor de preoți din Protopopiatul de Tășnad: pr. Florin Ilarie Holhoș (parohia Săuca și Becheni – Chisău), pr. Dorel Suiugan (parohia Căuaș și Hotoan), pr. Marcel Sas (parohia Silvaș și Satu Mic) și pr. subdiacon mag. Eugen Andrei Ioan Clintoc, care a ținut cuvântul de învățătură. La finalul celebrării euharistice, toți credincioșii s-au bucurat să fie binecuvântați și miruiți de către preoții con-celebranți, iar apoi să se bucure cu toții împreună de o agapă frățească.
În duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, în acest an coincizând cu sărbătoarea fixă a Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Apostolul și Evanghelia zilei au cuprins învățături din Epistolele Apostolului Pavel către Galateni și Filipeni, respectiv ale Evangheliilor după Ioan și Luca.
«Astăzi [8 septembrie a.c.], Biserica de rit bizantin prăznuiește duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și totodată Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în popor drept ‘Sfântă Mărie Mică’, hram al parohiei noastre greco-catolice din Tășnad.
Creștinii, în timpul Bisericii primare au fost prigoniți pentru credința lor creștină. Apostolul Pavel amintește de prigonirea sa pentru Crucea lui Hristos. Prin Cruce, suntem răstigniți cu El, și astfel devenim suntem parte a iconomiei Mântuirii. Răstignirea este un moment care, după unii învățați ai Bisericii, reprezintă întemeierea Bisericii de Hristos. În Hristos și prin El, primim haruri pentru sufletele noastre.
Isus Hristos este Dumnezeu în chip și același în esență cu Dumnezeu-Tatăl, care ni-l trimite pe Sfântul Spirit. Isus Hristos a luat chip omenesc, a ascultat, a arătat ce este smerenia. Dumnezeu-Tatăl L-a preaînălțat, și prin El toată făptura, i-a dat numele Isus: cei din Ceruri și de pe pământ își pleacă genunchii, mărturisind că Domn este Isus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. S-a coborât în mormânt și nu a cunoscut putrezirea trupească, a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-Le. Fiul Omului s-a suit apoi la cer, El, cel care S-a coborât din cer, și care este Cer.
În Vechiul Testament au fost semne care prevesteau venirea lui Isus Hristos și misiunea Maicii Domnului. Spre exemplu, înălțarea șarpelui în pustie, de către Moise; un gest simbolic, căci „Dumnezeu-Tatăl așa de mult a iubit lumea, încât și-A dat pe Fiul Său iubit, Unul-Născut, ca oricine crede în El, să aibă viață veșnică” (…)
Iubiți credincioși!
Maica Domnului l-a născut pe Mântuitorul nostru Isus Hristos și este pomenită cu evlavie de creștini: ortodocși, greco-catolici, romano-catolici. Ea este plină de Har, încă de la început. Arhanghelul Gavriil îi aduce mesajul divin, spunând: „Bucură-te cea plină de har”. Elisabeta îi zice: „Binecuvântată ești tu între femei”. Hristos cel Răstignit pe Cruce i-a acordat Maicii Sale o atenție deosebită, spunându-i: „Femeie, iată Fiul tău!”.
Totodată, ea este mama noastră a tuturor, a întregului neam omenesc. Vechiul Testament prorocește că va veni Mesia, Isus Hristos, Cel care se naște din Fecioara Maria. Ea va zdrobi capul șarpelui, al diavolului. Sfinții Părinți o numesc „Eva cea Nouă”, iar „sămânța Ei” – Mântuitorul Isus Hristos.
În viziunea lui Iacov Betel se spune, că el a visat o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul. Sfinții Părinți o văd în acea scară pe Maica Domnului, ca Mamă a Mântuitorului, care a mijlocit unirea pământului cu Cerul.
Moise a avut viziunea la Horeb, căruia i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc. Rugul ardea și nu se mistuia. Rugul o prevestește pe Maria. Rugul nu a ars, primind în ea „Focul” – pe pruncul Isus, prunc dumnezeiesc. Acatistul dedicat ei zice: „Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise”.
În Cartea Exodului, ni se transmite că Moise i-a zis lui Aaron să ia un vas cu aur, să pună pe el o mană și să-l așeze înaintea Domnului. Mana a fost mâncarea primită de poporul lui Israel în pustie și este simbolul pentru Sfânta Euharistie, Trupul și Sângele Domnului. „Vasul” este un simbol pentru Maica Domnului. Toiagul lui Aaron, tablele legii și vasul au fost așezate în chivot. Acest chivot simbolizează tot pe Maica Domnului. Acatistul zice: „Bucură-te, chivot însuflețit, al sfințeniei Domnului”.
În Cartea Numeri (17,8) aflăm că Moise și Aaron au intrat în cortul adunării, iar toiagul lui Aaron înmugurise, înflorise. Sfinții Părinți ne mărturisesc că toiagul este simbol pentru Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului. Acatistul spune: „Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea”, adică pe Hristos, Care a Înviat și nu a putrezit în mormânt.
Aceste profețiri, prorociri din Vechiul Testament, fac referire la Mântuitorul și fac trimitere la Mama Sa, Maica Domnului. Acatistul ne spune: „Bucură-te, plinirea vestirii prorocirilor!”. Maica Domnului este șia a noastră, a tuturor. Noi ne întărim nădejdea mântuirii prin rugăciunile adresate Ei, prin mijlocirea Sa pentru noi la Fiul Omului, Soarele Dreptății, Isus Hristos.
Această duminică este și cea dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Ne pregătește să înțelegem semnificația zilei de 14 septembrie și, totodată să medităm la Crucea Vieții. În Cruce ne este Vindecarea, Speranța și Mântuirea, iar Biserica este Maica noastră a tuturor. Biserica este Trupul lui Hristos, cap al Bisericii.
Noi ne rugăm Domnului, ca să păzească în pace toate lăcașele de cult, și această biserică a noastră din Tășnad, pentru Slava lui Hristos, Preamărirea Lui și mântuirea noastră: marele nostru scop. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
Lăudat să fie Isus și Maria!»
Subdiacon mag. Eugen Andrei Ioan Clintoc