Pe urmele lui Isus Cristos, în cei 25 de ani de preoție

„I-am mulțumit acum 25 de ani și îi mulțumim și astăzi Domnului, pentru că a știut să facă din micimea noastră un instrument prețios în mâinile Sale pentru a putea anunța Evanghelia și pentru a putea administra Milostivirea Divină credincioșilor greco-catolici”: a spus pr. Olimpiu Todorean, în numele celor 20 de preoți din Eparhia de Oradea care, pe 8 septembrie a.c., au sărbătorit un sfert de secol de la hirotonirea lor sacerdotală, în cadrul unei Sfinte Liturghii arhierești de mulțumire pentru Beatificarea Episcopilor martiri, desfășurată în catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea. La eveniment au luat parte: Excelența Sa mons. Miguel Maury Buerdía, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, episcopul eparhial PSS Virgil Bercea, PSS László Bocskei, episcop romano-catolic de Oradea, PS Sofronie Drincec, episcopul ortodox al Oradiei,   reprezentanți ai cultelor din oraș, confrați preoți din întreaga Eparhie, familiile sărbătoriților, prieteni și credincioși, peste 500 de orădeni.

«Excelența Voastră,
Prea Sfințiile Voastre,
Dragi frați în Cristos, diaconi, preoți, călugări și călugărițe,
Iubiți credincioși,

În numele confraților care, de-a lungul acestui an împlinim 25 de ani de preoție, vreau să vă mulțumesc pentru că sunteți prezenți la această celebrare semnificativă, pentru noi, o celebrare care marchează o etapă importantă în viața unui Preot.

Un gând cu totul particular îl avem azi către PSS Vasile Hossu cel care, de-a lungul anului 1994, ne-a hirotonit și care, acum, este alături de noi, acolo sus în Ceruri.

Dar, în această zi aniversară, adevăratul protagonist pe care îl sărbătorim este Domnul Isus Cristos pentru că, în anul 1994, în vechea Capelă a Episcopiei, din Liceu greco-catolic, pe unii dintre noi sau prin alte parohii pe alții, prin mâinile PSS Vasile Hossu, a avut bunătatea de a ne chema să-L servim în Biserica Sa, prin sacramentul preoției.

I-am mulțumit și atunci și îi mulțumim și azi Domnului, pentru că a știut să facă din micimea noastră un instrument prețios în mâinile Sale pentru a putea anunța Evanghelia și pentru a putea administra Milostivirea Divină credincioșilor greco-catolici.

Întotdeauna, când se celebrează o aniversare semnificativă, ca și aceasta, inevitabil reapar imagini, senzații și amintiri. Douăzeci și cinci de ani nu par foarte mulți dar sunt o parte substanțială din viața noastră. Ne reamintim fiecare dintre noi de seara de dinainte de hirotonire, de faptul că nu reușeam să adormim și că orele nopții păreau o eternitate.

Astăzi, am putut retrăi acele momente intense de pregătire care ne-au condus spre ziua hirotonirii. Retrăim aceleași emoții, chiar dacă, azi, multe chipuri care au fost atunci alături de noi lipsesc, pentru că nu mai sunt. Dar, în comuniunea sfinților și în credința noastră știm că acești dragi ai noștri sunt mereu vii, că sunt aici cu noi, că celebrează și ei, acolo în Paradis.

Nu peste mult timp vom celebra Înălțarea Sfintei Cruci. Sub semnul crucii a fost pusă și preoția noastră. Și nu a fost o povară ușoară, dar a fost plină de împliniri.

Suntem aici doar o parte din prima promoție de absolvenți, de după 1990, ai Academiei Teologice din Oradea. Am plecat pe drumul preoției, în ianuarie 1991, 120 de aspiranți. Am absolvit, în 1994, 73. Au fost hirotoniți înainte de 1994, 11 preoți și, după 1994, alți 21 preoți pentru Eparhia de Oradea. În anul 1994 am fost hirotoniți 23 de preoți.Doi confrați au decedat, iar unul s-a retras.

Noi, alături de ceilalți din generația noastră, alături de preoții care au activat în clandestinitate, suntem cei care am redeschis parohiile greco-catolice; am construit biserici, case parohiale și am recuperat din proprietățile bisericii noastre; am secerat ce au semănat alții dar, am și semănat pentru alți secerători care au venit după noi. Putem spune, fără să greșim, că am acționat, în acei ani, la fel ca apostolul Pavel: ocărâți fiind, am binecuvântat, prigoniți fiind, am răbdat, huliți fiind, ne-am rugat.Și am făcut, sub semnul crucii, tot ce am putut noi mai bine.

De aceea, astăzi, după 25 de ani de preoție intensă, doresc să exprim gratitudinea noastră, Domnului și Bisericii. Trebuie să-I mulțumim și să-L binecuvântăm pentru toate persoanele pe care ni le-a adus în cale în acești ani de preoție.

Îi mulțumim și-L binecuvântăm pe Domnul pentru toți părinții noștri, în primul rând pentru părinții decedați; pentru soțiilor noastre, cei care suntem căsătoriți și pentru copiii noștri. Îi mulțumim și-L binecuvântăm pentru toți credincioșii pe care i-am păstorit și pe care îi vom păstori, fiecare după cât îi va fi dat, în continuare.

Îi mulțumim și-L binecuvântăm pe Domnul pentru toți formatorii noștri din anii de studiu dar, și celorlalți formatori care, de-a lungul timpului, ne-au fost alături în acest minister sacerdotal: profesori, preoți și episcopi.

Îi mulțumim și-L binecuvântăm pe Domnul pentru Preasfințitul Virgil care a fost mereu în mijlocul nostru să ne lumineze în momentele întunecate ale vieții de preot. Cu cuvinte părintești, cu sfaturi dure, uneori, dar mereu fraterne.

Îi mulțumim și-L binecuvântăm pe Domnul pentru că ne-a învrednicit să celebrăm azi împreună cu PSS Virgil, în această zi semnificativă pentru Prea Sfinția Sa –aniversarea a 25 de ani de episcopat–împreună cu Nunțiul Apostolic Miguel Maury Buendia, cu PSS László Bocskei și cu dumneavoastră, această Sfântă Liturghie.

Nu în ultimul rând, îi mulțumim și-L binecuvântăm pe Domnul, pentru Fericiții Episcopi martiri, celebrând această liturghie de mulțumire pentru beatificarea lor și pentru că au fost un exemplu și un far călăuzitor în formarea și misiunea noastră.

Vă invit și pe dumneavoastră să mulțumiți și să-L binecuvântați pe Domnul pentru marele dar al Preoției pe care, în marea Sa Milostivire, a voit să-l dăruiască umilelor noastre persoane pentru a fi în serviciul vostru, pentru a frânge cu voi Pâinea vieții și pentru a vă dărui iertarea lui Dumnezeu.

Și cerem tuturor celor prezenți aici rugăciunea voastră dar și celor din parohiile de unde venim: laici și preoți, călugări și călugărițe, rugăciunea lor, pe care noi contăm foarte mult.

Acesta este, cred eu, sensul profund în a face sărbătoare și acesta este sensul acestei aniversări: să ne bucurăm pentru că Domnul poate face lucruri mari și minunate prin intermediul nostru.

Totodată, această celebrare și această aniversare, este, pentru noi, motiv de renaștere spirituală.

Ascultând îndemnul Sfântului Părinte Papa Francisc, adresat în Scrisoarea către Preoți cu ocazia celei de a 160 –a comemorări a morții sfântului paroh de Ars, din 4 august a.c., promitem: să căutăm a întări legăturile de fraternitate și de prietenie în preoțime și cu episcopul nostru, să ne susținem reciproc, să-l îngrijim pe cel care este bolnav, să-l căutăm pe cel care este izolat, să încurajăm și să învățăm înțelepciunea de la cel bătrân, săîmpărtășim bunurile, să știm să râdem și să plângem împreună… Și chiar să rămânem statornici și perseverenți când v-a trebui să luăm asupra noastră vreo misiune grea sau să determinăm un frate să-și asume propriile responsabilități; pentru că „veșnică este milostivirea Tatălui ceresc”.

Mulțumim Fecioarei Maria, Mama noastră, care ne-a fost mereu aproape și pentru că am văzut întotdeauna, în ea, o mamă grijulie care ne-a cuprins cu privirea și cu mantia ei de Milostivire.

Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Spiritului Sfânt să fie cu noi cu toți. Amin.» (Pr. Olimpiu Todorean)