Astăzi, 13 iunie, este sărbătorit Sfântul Anton de Padova, cunoscut în  întreaga lume ca „Sfântul Minunilor”, datorită nenumăratelor miracole săvârșite încă din timpul vieții. Născut în Portugalia (Lisabona,15 august 1195) ca Fernando Martins de Bulhões, Sfântul Anton aparține Ordinului Franciscan, fiind proclamat sfânt de Papa Grigorie al IX-lea în 1232 și declarat Doctor al Bisericii în 1946. Trece la cele veșnice pe 13 iunie 1231, la Padova (Italia), loc unde ajung anual sute de mii de pelerini － bolnavi, singuri, dezolați, în căutarea unui sens sau împlinirea unui vis, familii și copii － pentru a se închina moaștelor sfântului aflate în Bazilica Pontificală dedicată lui.

Cu prilejul sărbătorii din acest an pr. Oliviero Svanera, OFMConv, rectorul Bazilicii „Sfântul Anton de Padova”, în numele călugărilor franciscani, a trimis un mesaj familiei antoniene din întreaga lume, inspirându-se din tema «întâlnirii cu celălalt», deseori invocată și de Papa Francisc, primul Succesor al lui Petru din istorie cae și-a ales un nume franciscan:

„Am fost inspirați anul acesta de aniversarea a două întâlniri semnificative, spune Oliviero Svanera. Cea din anul 1219, a fratelui Francisc de Assisi cu sultanul Egiptului, la Damietta, și, în același an, cea a călugărului augustinian Fernando cu Frații Conventuali Minori din Coimbra. Pentru amândoi a existat o descoperire aventuroasă a celuilalt, care nu este niciodată la fel ca mine, dar mă surprinde prin diversitatea sa și îmi deschide o perspectivă de viață nouă, neașteptată! Cine este ‛celălaltʼ pentru Sfântul Anton de Padova? Este musulmanul, ereticul, păcătosul, cel sărac, puternicul, străinul, Creația. Cu Sfântul Anton și prin mijlocirea sa vedem că musulmanul, ereticul, păcătosul, săracul, cel puternic, străinul, pot fi hostess-dușman sau hospess-oaspete. Între cei doi termeni există doar o consoană, cea care face diferența. Dar această consoană marchează izvorul unui stil prin care întâlnirea cu celălalt poate fi marcată de frică, neîncredere, indiferență sau, mai degrabă, de conștiința că suntem toți frați, responsabili continuare unul pentru celălalt, pentru că suntem fii ai unui unic Tată, Celălalt”.

 Astăzi, Sfântul Anton ne amintește, că:

„Celălalt este musulmanul. După Frații Minori Conventuali, el s-a întâlnit cu musulmanii din Maroc la care s-a dus în misiune urmând pașii primilor martiri franciscani. Pentru el, a fost limpede mandatul Sf. Francisc de Assisi încredințat călugărilor franciscani.

Celălalt este ereticul. Sfântul Anton, un predicator învățat și priceput, este trimis de Papă către cei din interiorul Bisericii care interpretează Evanghelia într-un mod contrar doctrinei catolice. El este devotat metodei dialogice, care, deși deloc ușoară, este necesară. Dialogul pentru Sfântul Anton este o sarcină și o disciplină, având la bază evitarea capcana mortală a dorinței de a-ți impune convingerile față de interlocutor, încercând în același timp să fie găsit un spațiu comun și o cale spre binele comun dintre mine și celălalt.

Celălalt este păcătosul care, pentru Sfântul Anton, comite orice fel de răutate și astfel compromite sau pierde imaginea și asemănarea cu Dumnezeu, îndepărtându-se de El. Sacramentul mărturisirii este calea de a împăca omul cu conștiința sa și cu Domnul vieții. «Este ușa paradisului － spune Sfântul － pentru că, prin mărturisire, penitentul este condus să sărute picioarele, mâinile, fața Părintelui ceresc».

Celălalt este săracul, săracul, cel lipsit de hrană sau mângâiere, prizonierul, cel care suferă, cel înfometat, debitorul insolvabil. «Fără bunuri materiale － scrie Sfântul Anton － Domnul îl consolidează cu bunurile sale. El transformă pustiirea sărăciei în deliciile unei intime blândeți». Și pentru debitorii insolvabili din acele vremuri, Sfântul intervine chiar față de autoritățile orașului, pentru ca, celor deja căzuți în sărăcie, să le fie diminuată datoria.

Celălalt este Creația și natura. Sfântul Anton de Padova nu vede o lume care să fie exploatată, dar vede plante și animale, ba chiar fenomene cosmice sau alți indicatori naturali, ca un deget îndreptat către Absolutul lui Dumnezeu. Științele naturii, cum ar fi fizica și medicina, intră în meditațiile sale, ca prilej pentru a vorbi despre Cristos. Pentru el, știința este o expresie a umanității deschise spre Infinit.

Celălalt este bogatul lacom, omul puternic violent, ecleziasticul corupt. Sfântul din Padova, nobil și bogat după origine, dar devenit sărac prin alegerea sa de a urma școala Sfântului Francisc, se străduiește să transforme discordia în pacea fraternă, de a corecta obiceiurile religioase lumești, de a întoarce ceea ce a fost luat cu violență, pentru a restabili libertatea prizonierilor.

Celălalt este pelerinul, migrantul și străinul. Sfântul Anton însuși este un pelerin. Sosirea în Italia, pe coastele siciliene, nu corespunde planurilor șiproiectelor sale, ci Providenței lui Dumnezeu. Dar ceea ce în ochii oamenilor pare a fi o pierdere, în ochii lui Dumnezeu este un har, o suflare a vieții noi . Ce ar fi Sfântul Anton fără Padova și orașul Padova fără acest «pelerin»?”, încheie călugărul Oliviero Svanera, rectorul Bazilicii dedicate Sfântului Anton, cel fără de care poate, nici oamenii, mulți dintre noi ajunși la Padova － dar nu numai － nu am ști ce înseamnă miracolul și puterea credinței în viața noatră pământească.

Sfinte Antoane, roagă-te pentru noi!