MARȚI ÎN SĂPTĂMÂNA A VII-A DUPĂ PAȘTI – Io 12, 19-36

Textul biblic
¹⁹Atunci, fariseii au zis unii către alţii: „Vedeţi că nu reuşiţi nimic! Iată, lumea s-a dus după el!”. ²⁰Printre cei care au urcat să se prosterne de sărbători erau unii greci. ²¹Aceştia s-au apropiat de Fílip, cel care era din Betsáida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”. ²²Fílip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Fílip au venit şi i-au spus lui Isus. ²³Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. ²⁴Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. ²⁵Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. ²⁶Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. ²⁷Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. ²⁸Tată, glorifică numele tău!”. Atunci a venit o voce din cer: „L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica”. ²⁹Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: „Un înger i-a vorbit”. ³⁰Isus a răspuns: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. ³¹Acum este judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, ³²iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”. ³³Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară. ³⁴Atunci mulţimea a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne în veci. Cum poţi tu să spui că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?”. ³⁵Dar Isus le-a zis: „Încă puţin timp mai este lumina cu voi. Umblaţi cât timp aveţi lumina ca să nu vă prindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. ³⁶Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii!”. Isus a spus acestea şi, plecând, s-a ascuns de ei. 

Meditaţie
Cel care dorește să îl cunoască pe Isus trebuie să îl i urmeze în mărirea Sa, iar logica măririi Sale este aceea a bobului de grâu care trebuie să moară pentru a aduce multă roadă, adică aceea a iubirii care dăruiește totul, până și viața Sa. În fața fricii și tulburării noastre vizavi de această logică, răspunde însăși vocea Tatălui, care confirmă misiunea Fiului. Crucea Sa îl detronează pe satana și minciunile lui, revelându-se acel Dumnezeu iubire care îi atrage pe toți la Sine.

Textul începe vorbind despre elini, care îi reprezintă pe păgâni, și care doresc să-l vadă pe Isus. De fapt adevărata problemă este aceea de a-l vedea pe Isus, de a-l cunoaște și de a crede în El: acesta este scopul întregii Evanghelii! Iar Isus va răspunde în mod direct, arătând unde poate fi găsit. Isus poate fi văzut și recunoscut în mărirea Sa, iar adevărata Sa mărire va fi aceea de a fi răstignit pe cruce. Acesta este locul unde îl vedem pe Domnul: înălțat pe cruce. Sensul vieții Sale va fi revelat pe deplin în momentul răstignirii Sale, acela va fi momentul revelației totale a lui Dumnezeu când în sfârșit pe toți îi va atrage la El și toți vor înțelege cine este Dumnezeu. În acel moment „stăpânitorul acestei lumi” va fi alungat; cel care domină lumea prin minciuna sa și îi stăpânește pe toți prin frică și a cărui putere este egoismul, va vi învins în mod definitiv de un Dumnezeu care este în totalitate iubire și dăruire. De fapt, momentul răstignirii pe cruce purifică toate imaginile noastre greșite despre Dumnezeu, care nu mai este imaginat ca și o super-putere care îi are în mâinile Sale pe toți și care dispune de toți după bunul Său plac, ci un Dumnezeu care își dăruiește viața pentru toți!

Isus spune că „a sosit ceasul în care să fie preaslăvit Fiul Omului”, se termină ziua și începe ceasul, dar nu cel al întunericului, ci cel al luminii. Mărirea Sa este plinătate de lumină, este frumusețea lui Dumnezeu care se revelează și se face cunoscut prin metafora bobului de grâu care moare pentru a aduce rod. Mărirea Sa va fi Crucea, adică nu momentul morții, ci momentul în care își va dărui viața, la fel ca și grăuntele de grâu care murind aduce roadă multă. Isus, dăruindu-și viața, este asemenea Tatălui care își dăruiește viața. Acesta este marele mister care de acum încolo va fi momentul central al întregii Evanghelii: va relata momentul în care grăuntele de grâu va dărui viața, va aduce rod. Și acest ceas va fi ceasul măririi Sale, momentul plinătății vieții în care toate se împlinesc, iar noi primim Spiritul și viața lui Dzeu.

„Dacă grăuntele nu moare, atunci rămâne singur”, la fel va fi și cu Fiul Omului, iar moartea Sa va fi mărirea Sa, pentru că nu va fi doar o simplă moarte, ci un gest prin care ni se va dărui viața. După cum întreaga Sa viața a fost un dar al iubirii, la fel va fi și momentul morții Sale, care va fi gestul suprem de iubire, darul iubirii depline. Iar acest dar va fi făcut tocmai vrăjmașilor, celor care îl omoară, prin aceasta arătând că darul Său este unul gratuit și dezinteresat, un gest suprem de iubire, iată care este mărirea Fiului Omului!

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE