DUMINICA VI după PAȘTI (a Orbului) – Io 9, 1-38

Textul biblic
¹Pe când trecea, a văzut un om orb din naştere. ²Discipolii lui l-au întrebat, zicând: „Rabbí, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?”. ³Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui . ⁴Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. ⁵Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”.⁶După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi ⁷şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Síloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând. ⁸Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?”. ⁹Unii spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”. ¹⁰Aşadar i-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?”. ¹¹El a răspuns: „Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Síloe şi spală-te!». Deci m-am dus şi, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea”. ¹²Ei i-au zis: „Unde este acela?”. El a spus: „Nu ştiu”. ¹³L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. ¹⁴De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii. ¹⁵Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. ¹⁶Câţiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la , pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii, însă, ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?”. Şi era dezbinare între ei. ¹⁷Deci i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?”. El a răspuns: „Este un profet”. ¹⁸Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi că a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinţii celui care şi-a redobândit vederea ¹⁹şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?”. ²⁰Părinţii lui au răspuns şi au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb. ²¹Dar cum de vede acum nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi-l pe el; e destul de mare! Va vorbi el însuşi despre sine”. ²²Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. ²³De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare; întrebaţi-l pe el!”. ²⁴Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă glorie lui ! Noi ştim că omul acesta este un păcătos”. ²⁵El a răspuns: „Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”. ²⁶Ei i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţia deschis ochii?”. ²⁷Le-a răspuns: „V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii aceluia?”. ²⁸Atunci au început să-l insulte, zicând: „Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! ²⁹Noi ştim că lui Moise ia vorbit . Dar acesta nu ştim de unde este”. ³⁰Omul a răspuns şi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. ³¹Noi ştim că  nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe  şi face voinţa lui, pe acela îl ascultă. ³²De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. ³³Dacă acesta n-ar fi de la , n-ar fi putut face nimic”. ³⁴I-au răspuns şi au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?”. Şi l-au dat afară. ³⁵Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?”. ³⁶El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?”. ³⁷Isus i-a spus: „L-ai şi văzut. Cel care vorbeşte cu tine, el este”. ³⁸El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi l-a adorat. ³⁹Isus i-a zis: „Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”.

Meditație
Prin vindecarea orbului Evanghelia nu ne propune lucruri ciudate, ci ne propune „iluminarea”, care dacă în alte religii înseamnă un lucru destul de greu de atins, pentru noi iluminarea este un lucru simplu: nu este rodul tehnicilor sau a anumitor exerciții speciale în care ne izolăm de cei din jur, ci este conștiința de a ne percepe diferit, într-un mod nou, de a ne percepe și recunoaște ca și fii, deoarece l-am cunoscut pe Tatăl și deci am schimbat și relațiile noastre cu frații noștri. Iluminarea sau deschiderea ochilor înseamnă să vedem lucrurile așa cum sunt. În mod normal noi nu vedem realitatea, avem ochii închiși și vedem doar proiecțiile noastre asupra realității, vedem doar proiecțiile dorințelor și fricilor noastre. Pleoapele noastre devin „ecranul” pe care proiectăm toate coșmarurile noastre pe care apoi le realizăm de-a lungul zilei. Iluminarea înseamnă să deschidem ochii, și să vedem cu adevărat. Am putea spune că aceasta este cea mai mare minune pe care a făcut-o Isus pentru că ne-a deschis ochii ca să vedem ceea ce este cu adevărat important în viața noastră, ne-a deschis ochii pentru a-l putea vedea pe Dumnezeu ca și Tată iar pe noi să ne recunoaștem ca și fii, ne-a deschis ochii pentru a vedea că Dumnezeu ne iubește și pentru a recunoaște prezența sa iubitoare în viața noastră. Isus a deschis ochii orbului și la fel ni-i deschide și nouă tuturor pentru a vedea lumea cu alți ochi, pentru a învia la o viață nouă!

Orbirea fizică devine o metaforă a orbirii noastre spirituale. Cel care este orb nu vede pe unde merge, în ce direcție o apucă, nu știe unde se află, la fel și cel cuprins de orbirea spirituală nu știe unde este, încotro se îndreaptă și cine este. Iar din cauza aceasta rătăcește, se simte pierdut și nu poate umbla, nu știe în ce direcție să meargă, decât pe căi greșite, experimentând răul și păcatul. A vedea în schimb înseamnă a veni la lumină, a renaște. Și Evanghelia ne este prezentată ca o „venire la lumină”. La fel și credința înseamnă a vedea cu adevărat, a cunoaște și a-l descoperi pe Domnul. Credința ne ajută să vedem realitatea așa cum este: tu ești fiu, Dumnezeu este Tatăl nostru, iar ceilalți sunt frații noștri! Iar acest lucru ne schimbă viața în mod radical, ne face să trăim în sfârșit ca și oameni.

Dacă ignorăm faptul că Dumnezeu este Tată, atunci nu mai trăim ca fii, ci ca și lupi răpitori, iar ceilalți nu sunt decât niște rivali sau concurenți pe care trebuie să îi distrugem. În schimb minunea deschiderii ochilor reprezintă semnul marelui miracol care trebuie să aibă loc în fiecare din noi, adică acela de a ne deschide ochii spre adevărata realitate și de a renaște la o viață nouă pentru a vedea lucrurile cu alți ochi!

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE