MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A VI-A DUPĂ PAȘTI – Io 6, 5-14

Textul biblic
⁵Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea la el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?”. ⁶Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea să facă. ⁷Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. ⁸Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Símon Petru, i-a zis: ⁹„Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?”. ¹⁰Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!”. În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. ¹¹Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit [fiecare]. ¹²Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!”. ¹³Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz.¹⁴Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!”.

Meditaţie
Întrebarea care reiese din textul meditației de astăzi este: De unde vom cumpăra pâine? Pâinea simbolizează hrana, și este cea care ne susține viața trupului, este simbolul vieții. Isus ne învață că pâinea nu se cumpără, ci se dăruiește, este un dar. Ceea ce Isus face în acest episod al înmulțirii pâinilor ilustrează însuși existența sa de Fiu: El iaîn mâinile Sale pâinea, îi mulțumeșteTatălui, după care o frângeși o împarte fraților Săi. Noi trăim din această pâine, iar adevărata pâine este Sfânta Euharistie, trupul Fiului care ne face să devenim asemenea Lui și care potolește și stinge setea noastră de a deveni asemenea lui Dumnezeu. Iar din această pâine rămân mereu bucăți, pe care trebuie să le culegem pentru mântuirea noastră și a lumii întregi.

Dacă aerul și apa omul le poate găsi în natură, pâinea în schimb necesită efort și osteneală din partea omului. În pâine se află tot destinul omului, munca, ostenelile sale, bucuriile și speranțele sale, deziluziile sale, setea sa de dreptate, dar și nedreptățile care i se fac. În pâine regăsim toată istoria omului, deoarece ea este locul libertății omului. Pâinea îl hrănește pe omul nou, pe omul înviat care stă în picioare datorită lui Cristos. Cuvintele „a luat pâinea, a frânt-o și a dat-o ucenicilor” sunt cuvinte pe care le folosim zilnic în celebrarea Sfintei Euharistii, sunt acele cuvinte care stau la întemeierea Bisericii, iar Biserica trăiește din această pâine.

Pâinea înseamnă viață, iar adevărata problemă este de unde putem să obținem această viață? Noi credem de multe ori că putem obține totul în momentul în care vindem sau cumpărăm. Toate lucrurile reprezintă pentru noi obiect de vânzare sau cumpărare, iar ceea ce nu are un preț zicem că nu valorează nimic. Totuși există lucruri esențiale care nu se pot vinde și cumpăra: în primul rând viața, pe care am primit-o în dar, la fel și iubirea care ne este dăruită. Așadar, lucrurile fundamentale nu se vând și nu se cumpără, ele sunt un dar gratuit! Pâinea ne garantează viața, iar noi credem că este important să acumulăm cât mai multă, să acumulăm cât mai multe resurse pentru a avea mai mult, și astfel ne sacrificăm întreaga viață pentru a avea mai mult și mai mult … Viața în schimb, la fel ca și pâinea este darul lui Dumnezeu, iar problema nu este de a acumula tot mai mult, ci de a dărui, de a împărtăși și altora. Pâinea reprezintă dorința absolută a vieții omului, și de multe ori omul își sacrifică viața pentru această pâine, iar pentru pâine de multe ori omul e în stare și să ucidă pe fratele său.

Viața umană nu înseamnă doar a mânca pâine, pentru că și animalele mănâncă pâine sau hrana lor, ci viața este umană pentru că se mănâncă la masă împreună, iar în această pâine trăim relația noastră cu tata, mama și frații și aceasta este viața noastră. În momentul în care omul neagă această relație, care înseamnă a împărți pâinea, atunci omul este mort și trăiește asemenea animalelor numai pentru hrană. Adevărata problemă este cum trăim această pâine și ce facem cu această pâine: pâinea pe care o împărțim cu frații noștri devine semnul iubirii Tatălui, adică semnul relației cu Cel care este izvorul vieții, și devine împărtășire cu frații acolo unde omul trăiește în relație de iubire cu Tatăl și cu frații. Dacă omul mănâncă din această pâine, care este Pâinea Tatălui pentru Fiul, și Trupul Fiului dat pentru frații Săi, atunci și omul va trăi ca adevărat fiu, asemenea Fiului lui Dumnezeu, pentru că omul devine ceea ce mănâncă: dacă mănâncă din pâinea Fiului va trăi din această pâine și va avea viața de veci!

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE