Textul biblic
17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul! 18 Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. 20 Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său»! Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru. 21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis. 22 Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum nu au scuză pentru păcatul lor. 23 Cine mă urăşte pe mine îl urăşte şi pe Tatăl meu. 24 Dacă n-aş fi făcut între ei lucrările pe care niciun altul nu le-a făcut, nu ar avea păcat. Însă acum au văzut şi m-au urât şi pe mine, şi pe Tatăl meu. 25 Dar [trebuie] să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: «M-au urât fără motiv». 26 Când va veni Mângâietorul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine. 27 Şi voi veţi da mărturie, pentru că de la început sunteţi cu mine. 1 V-am spus acestea ca să nu vă scandalizaţi. 2 Vă vor exclude din sinagogă. Mai mult, vine ceasul când cel care vă va ucide va crede că aduce cult lui Dumnezeu.

Meditaţie
«Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi!», le spune Isus celor care, uniţi cu el, trăiesc porunca iubirii. Cel care iubeşte e urât. Ceea ce li s-a întâmplat întotdeauna celor drepţi i se întâmplă lui Isus şi li se va întâmpla şi ucenicilor săi. În ei se împlineşte ceea ce încă îi mai lipseşte pătimirii Fiului pentru mântuirea fraţilor (Coloseni 1,24), sunt chemaţi să depăşească această nouă încercare, care le va deveni motiv de bucurie. Se împlineşte pentru ei ultima fericire a Împărăţiei, care îi face asemenea Domnului lor şi celor care, înainte de ei, l-au mărturisit: «Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, [minţind], vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră» (Matei 5,11-12).
Împotrivirea lumii faţă de cei care înfăptuiesc binele e o surpriză neplăcută, pare ceva ciudat şi necuvenit (cf. 1Petru 4,12): «Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi zeloşi pentru bine?» (1Petru 3,13). Gândim astfel, până când ne e dat să suferim nedreptatea ca răsplată pentru faptele bune. O lege fundamentală a istoriei, greu de înţeles, spune că răul pe care îl înfăptuim îl plătesc alţii, iar binele pe care îl înfăptuim îl plătim noi. Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Pentru evanghelistul Ioan, «lumea» are o conotaţie negativă, nu are atât sensul de lucrare a lui Dumnezeu şi scenariu al istoriei omeneşti, cât mai degrabă un mod de a gândi şi a acţiona bazat pe teamă şi egoism. Tuturor li se impune un scenariu în care fiecare e silit de circumstanţe să-şi joace propriul rol. Cel care caută adevărul, libertatea şi iubirea este urât, persecutat şi exclus ca unul care demască şi strică jocul opus pe care îl fac cu toţii. Şi totuşi, aceasta e lumea pe care atât de mult a iubit-o Dumnezeu încât, pentru a o mântui, l-a jertfit pe Fiul său.
Comunitatea creştină nu trebuie să se teamă. Suntem chemaţi să trăim în lume, deşi nu suntem ai lumii. Dacă nu am suferi, ar trebui să ne facem griji, putând fi bănuiţi de partizanat cu puterea lumească, şi atunci pericolul nu mai e ostilitatea lumii, ci linguşelile sale, care ne fac să cădem în vanitatea lumească. Nu înseamnă că persecuţiile trebuie căutate cu lumânarea, dar nici evitate cu orice preţ, pentru că acest lucru ar însemna trădarea iubirii adevărului şi a adevărului iubirii, a deveni sare fără gust, care la nimic nu foloseşte.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA