Textul biblic
1 După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdaléna şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi, iată, a fost un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s-a apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. 4 De frică, paznicii s-au cutremurat şi au rămas ca morţi. 5 Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: „Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut! 7 Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galiléea! Acolo îl veţi vedea». Iată, v-am spus!”. 8 Plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. 9 Şi, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!”. Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. 10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galiléea şi acolo mă vor vedea!”. 11 După ce au plecat ele, iată că unii din gardă au venit în cetate şi au dat de ştire arhiereilor despre toate cele întâmplate. 12 Aceştia, reunindu-se în consiliu cu bătrânii, au dat suficient de mulţi arginţi soldaţilor, 13 zicând: „Să spuneţi: «Discipolii lui au venit noaptea şi l-au furat pe când noi dormeam»! 14 Şi dacă va afla guvernatorul despre asta, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de neplăceri”. 15 Ei, luând arginţii, au făcut aşa cum au fost instruiţi. Astfel, zvonul acesta s-a răspândit la iudei până azi.  16 Apoi cei unsprezece discipoli au mers în Galiléea, pe muntele hotărât lor de Isus. 17 Cum l-au văzut, s-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. 19 Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 20 învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!”.

Meditaţie
Vestea învierii Celui Răstignit constituie centrul credinţei creştine. Isus, pe care l-am văzut răstignit şi aşezat în mormânt, a învins moartea şi ne împărtăşeşte bucuria lui. Ni se relatează aici experienţa dimineţii de Paşte, când cele două femei care l-au contemplat pe Isus pe cruce şi îndărătul pietrei de pe uşa mormântului aud vestea învierii şi îl văd. Atât îngerul cât şi Cel Înviat rostesc aceleaşi cuvinte. De fapt, Cel Răstignit este Cuvântul unic şi definitiv al lui Dumnezeu, care nu le e destinat doar femeilor şi ucenicilor, ci tuturor oamenilor.

Matei nu are nevoie să explice ce înseamnă învierea (cf. 22,23-33), pentru că el se adresează aceluiaşi popor căruia i-a spus Dumnezeu: «Veți cunoaște că eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre și vă voi face să ieșiți din mormintele voastre, poporul meu! Voi pune spiritul meu în voi și veți trăi; vă voi face să vă odihniți în pământul vostru și veți cunoaște că eu, Domnul, am vorbit și am făcut» (Ezechiel 37,13-14).

Fragmentul evanghelic ne vorbeşte despre femeile ce merg la mormânt. Pământul se cutremură, asemeni unei femei ce stă să nască, şi în locul unei pietre ce pecetluieşte umbra morţii, se iveşte o putere cerească ce le invită să intre în mormânt, spunând: Isus cel răstignit «nu este aici». Acelaşi Cuvânt care le încurajează să intre le trimite şi pe ele afară din mormânt, să le vestească ucenicilor că-l vor vedea în Galileea. Supunându-se acestui Cuvânt auzit, reuşesc şi să-l întâlnească, să-l îmbrăţişeze şi să-l adore. Însă Domnul, recunoscut în sfârşit, le trimite încă o dată către fraţi. Numai mergând în întâmpinarea celorlalţi putem să-l întâlnim pe Domnul. Isus a înviat din morţi, ne stă mărturie mormântul gol. El nu e acolo, dar se află în fraţii noştri, se află în noi atunci când ne îndreptăm paşii spre el.

Biserica se naşte din vestirea învierii Celui Răstignit şi trăieşte din bucuria întâlnirii cu el. Acest lucru se întâmplă mergând spre discipoli (v. 17), spre fraţi (v. 10)  şi spre toţi oamenii (v. 19). Oricine se face frate îl întâlneşte pe Fiul şi se regăseşte pe sine în el.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Matteo
traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA