MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A IV-A DIN POSTUL MARE – Mt 27,3-32

Textul biblic
³ Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cele treizeci de monede de argint ⁴ spunând: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!” ⁵ Şi aruncând banii în templu, a plecat şi s-a dus să se spânzure. ⁶ Iar arhiereii, luând banii, au zis: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”. ⁷ Şi, după ce au ţinut consiliu, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. ⁸ De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi Ogorul Sângelui. ⁹ Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: Şi au primit treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel ¹⁰ şi i-au dat pe ogorul olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul. ¹¹ Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: „Tu o spui!” ¹² Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic. ¹³ Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?” ¹⁴ Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul era foarte mirat. ¹⁵ La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei. ¹⁶ Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. ¹⁷ Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?” ¹⁸ Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. ¹⁹ Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui”. ²⁰ Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte. ²¹ Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” I-au răspuns: „Pe Baraba!” ²² Pilat le-a zis: „Aşadar, ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?” Au zis toţi: „Să fie răstignit!” ²³El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!” ²⁴ Văzând Pilat că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă agitaţia devenea tot mai puternică, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui drept. Voi veţi vedea!” ²⁵ Tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri”. ²⁶Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce l-a biciuit, l-a dat ca să fie răstignit. ²⁷ Atunci soldaţii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta, ²⁸ şi după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. ²⁹ Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind, îşi băteau joc de el spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!” ³⁰ Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap. ³¹ După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească. ³² În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea. 

Meditație
Moartea lui Iuda este prima moarte pe care ne-o prezintă Evanghelia și, imediat, urmează moartea lui Isus. Moartea trădătorului și a Celui trădat; moartea celui care-și vinde prietenul și moartea Celui care se dă pentru prieten; moartea celui rău și cea a dreptului, care se împletesc și devin o singură moarte: una este cauza celeilalte, acesta este marele mister. Când citim acest text, de obicei ne întrebăm, fiind curioși „ce s-a întâmplat cu Iuda?”. Evanghelia nu intenționează să ne prezinte ce a fost sau ce va fi cu Iuda, ci vrea să ne arate cine suntem noi, cei care citim acum. Altfel spus, diferitele personaje din Evanghelie nu fac nimic altceva decât să oglindească diferitele stări, situații prin care noi trecem în viață, iar Iuda reprezintă aspectul cel mai profund din interiorul nostru, adică răul, păcatul pentru care Cristos a murit.

Ne-am putea întreba ce căuta Iuda în Isus? Propria sa realizare, la fel ca toți ceilalți. Ce dorim noi de la Dumnezeu? Ce căutăm să avem de la El? Realizarea proiectelor noastre, și până când El ni le împlinește, Îl acceptăm, dacă nu, Îl aruncăm. Așadar, Iuda nu face nimic ciudat sau monstruos, ci se comportă cu Dumnezeu așa cum de obicei noi toți ne comportăm: Îl alungă din viața sa. De multe ori și noi ne folosim de Dumnezeu ca de un obiect pentru a realiza eul nostru, căci adevăratul nostru dumnezeu este eul nostru – egoismul – iar Dumnezeu este pentru noi unul dintre nenumăratele instrumente care contribuie la realizarea egoismului nostru, cel mai privilegiat. Și acesta, în fond, e păcatul lumii: auto-centrarea pe sine, fiind totodată originea tuturor păcatelor.

Iuda a greșit la fel ca Petru, sau poate chiar mai mult, sau mai puțin decât Petru, dar nu acesta e punctul important, ci faptul că Iuda alege alternativa de a ispăși și a plăti, pe când Petru acceptă că a greșit și alege să trăiască prin iertare și har. În Petru ni se prezintă o alternativă, iar în Iuda ni se prezintă o alta, pentru că în noi mereu conviețuiesc ambele. Însă Isus Își dă viața și pentru Iuda și nu-l respinge, ci se jertfește și pentru cine-L refuză. Altfel El nu ar fi Dumnezeu, ci ar fi ca noi, care întoarcem spatele celor care ne refuză.

La urma urmei refuzarea lui Dumnezeu este iadul. Misterul mântuirii e faptul că Dumnezeu a venit să ne mântuiască din iad. Căci dacă nu, de ce a venit să ne mântuiască? Așadar, Isus a venit să ne mânuiască de refuzarea lui Dumnezeu. Și cum face acest lucru? Ne mântuiește, tocmai nerespingând pe cine-L refuză, dându-și viața din iubire pentru toți.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Matteo
adaptare: pr. Răzvan Iacob VASILE