Textul biblic
27 Căci aşa cum fulgerul vine la răsărit şi luminează până la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii. 29 Îndată după nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. 30 Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; şi tot atunci îşi vor bate [pieptul] toate triburile pământului şi îl vor vedea «pe Fiul Omului venind pe norii cerului» cu putere şi mare glorie. 31 Şi îi va trimite pe îngerii săi cu [sunet] puternic de trâmbiţă şi-i vor aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerurilor. 32 Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape! 33 La fel şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă!

Meditație
Ţinta finală a întregii creaţii e întâlnirea cu Creatorul ei. Plinirea timpurilor înseamnă vederea «Chipului», care e lumina chipului nostru. Atunci va înceta înşelăciunea ce ne-a făcut să ne ascundem în întuneric şi ne vom reuni cu principiul vieţii noastre, de care ne-am îndepărtat, pierzându-ne propria identitate. Această vederere va avea loc sub «semnul» Fiului Omului, crucea, care face diferenţa radicală între Dumnezeu şi orice imagine pe care o avem noi despre el. În acest semn, chiar şi cei mai îndepărtaţi de Dumnezeu, precum centurionul păgân, îl recunosc pe Fiul lui Dumnezeu (27,54). Fuga încetează şi începe unitatea cu Domnul luminii vieţii. Se va împlini atunci dorinţa intimă a sufletului, aceea de a deveni asemenea lui Dumnezeu (Geneza 3,5), de a-l vedea aşa cum este (1Ioan 3,2).

Cele relatate aici cu privire la sfârşitul lumii s-au împlinit deja, din punct de vedere istoric, prin crucea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat atunci constituie «semnul» Fiului Omului, anticiparea a ceea ce se va întâmpla cu orice om. Atunci când orice făptură îl va recunoaşte, prin vestirea Evangheliei (cf. 28,19), îşi va lovi pieptul şi va vedea mărirea lui Dumnezeu.

Evenimentul crucii nu e doar unul deja trecut, ci e adevărul prezentului şi al viitorului. Naşterea Fiului e urmată de naşterea fraţilor săi. Capul trupului s-a arătat deja, urmează trupul, format din toate cele ce sunt făcute în el, prin el şi pentru el (Coloseni 1,15-20). Atunci când Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15,28), Fiul îşi va atinge măsura staturii plinătăţii (Efeseni 4,13) şi va avea loc plinirea timpurilor. Întreaga făptură plânge în durerile facerii, aşteptând să reflecte mărirea fiilor lui Dumnezeu (cf. Romani 8,19ss).

La originea creaţiei se află dorinţa lui Dumnezeu de a se comunica prin Fiul la toată făptura. Această dorinţă a sa cuprinde întreaga creaţie şi împlineşte dorinţa cea mai profundă a oricărei fiinţe. Nu ne aşteaptă moartea sau neantul, ci deplina comuniune de iubire cu el.

Isus, Fiul Omului, care a venit, vine şi va veni, e plinirea timpurilor. Va veni tot aşa cum a mai venit, cu «semnul» său. Biserica îl recunoaşte în fiecare om pe Fiul Omului şi are faţă de toţi aceeaşi iubire pe care o are Tatăl. Atunci când, prin mărturisirea ei, cu toţii îl vor recunoaşte pe Fiul, atunci lumea va fi «plinită», iar Dumnezeu se va odihni de la toată lucrarea (Geneza 2,2). Noi vom fi odihna sa iar el va fi odihna noastră, orice fiu se va bucura de Tatăl şi Tatăl de orice fiu, în Fiul.

după Silvano Fausti – Una communità legge il vangelo di Matteo
traducere: pr. Adrian Fabian BOTEA