Seninătatea, atenția către persoane, ascultarea, sinodalitatea: sunt doar câteva dintre cuvintele-cheie ale pontificatului Papei Francisc, un Pontif „constructor de punți”, potrivit directorului interimar al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, Alessandro Gisotti, într-un interviu oferit cu prilejul împlinirii a șase ani de la alegerea Papei Francisc.

În acea seară a zilei de 13 martie 2013, cu un salut adresat credincioșilor prezenți în Piața San Pietro și lumii întregi, de la balconul central al Bazilicii Vaticanului, al 266-lea Suveran Pontif al Bisericii Catolice începea ceea ce el însuși a definit imediat ca fiind un „drum al fraternității, iubirii și încrederii”. A dat mărturie despre acesta câteva luni mai târziu, pe 8 iulie 2013, vizitând migranții sosiți pe Insula Lampedusa: o călătorie, care nu a fost „programată”, dar a simțit că trebuie să „meargă” acolo, așa cum el însuși a mărturisit. „Am pierdut simţul răspunderii frăţeşti (…) cultura bunăstării ne face insensibili la strigătele altuia şi ne împinge spre o globalizare a indiferenţei”, sublinia cu acea ocazie Succesorul lui Petru. Era o preocupare pe care o avea în suflet și care nu s-a schimbat nici astăzi, șase ani mai târziu, după cum explică purtătorul de cuvânt al Vaticanului:

Alessandro Gisotti: Papa Francisc arată că migranții sunt oameni, nu sunt numere. El acordă o atenție constantă acestui fenomen. Din păcate, de multe ori mijloacele mass-media vorbesc cu privire la imigranți doar atunci când există o criză gravă, epava unei nave sau situații de urgență din cauza unui război. În prima sa călătorie, în Lampedusa, Papa Francisc a arătat prin multe gesturi apropierea sa față de migranți, gesturi continuate și în călătoriile sale ulterioare, de la vizita refugiaților din Lesbos, până la evenimentele actuale, precum vizita sa în Maroc. Peste câteva săptămâni Papa va vizita un centru Caritas pentru migranți; apoi, chiar și în următoarea sa călătorie apostolică, în Bulgaria și în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, va exista un moment de apropiere față de ei, căci va vizita o tabără de refugiați.

Deschiderea ușii sfinte din Bangui, reconcilierea din Columbia și Rohinyá din Asia sunt exemple ale diferitelor angajamente ale Papei Francisc pentru pace?

Alessandro Gisotti: Absolut. Primul papă latinoamerican onorează cu adevărat numele celui pe care îl poartă. Evident, atunci când a fost ales, în urmă cu șase ani, ne-a surprins pe toți cu alegerea numele de „Francisc”, de la Sfântul Francisc de Assisi, omul păcii, omul sărac care a încercat întotdeauna, cu speranță, împotriva oricărei deznădejdi forma dialogului; ne gândim de asemenea la întâlnirea Sf. Francisc de Assisi cu sultanul Al-Kamil Al-Malek, care a fost menționată în cadrul recentei călătorii apostolice în Emiratele Arabe Unite. Papa Francisc îi onorează numele, dar și slujirea: Pontiful argentian este un «constructor de punți». Uneori uităm această dimensiune a papilor. Papa Francisc, cum am văzut în nenumărate rânduri, nu doar în cuvinte, ci mai mult prin gesturi, în cazul în care există «ziduri», dărâmă aceste «cărămizi» istorice pentru a construi punți; punți care trec prin mijloc. Cred că aceasta este o constantă a Pontificatului său, pe care o vedem în fiecare zi.

Întrebat ce reprezintă în acest pontficat noutatea predicilor zilnice de la Sfintele Liturghiile de dimineață din Casa din „Sf. Marta” din Vatican, Alessandro Gissotti răspunde:

În opinia mea, aceste predici sunt inima pontificatului său, pentru că la Santa Marta Papa se întâlnește în mod direct cu poporul lui Dumnezeu, într-un cadru fundamental pentru un preot sau un episcop, căci Papa este și episcopul diocezei de Roma. Din întâlnirea cu Euharistia și cu credincioșii, se nasc aceste omilii, care sunt un tezaur extraordinar. Dacă vom căuta în documentele importante ale pontificatului Papei Francisc, vom afla cât de des sunt amintite sau direct inspirate din omiliile de dimineață de la „Sf. Marta”. Cred că, chiar și după șase ani, se poate spune că acesta este unul dintre cele mai frumoase și mai noi lucruri aduse de Papa Francisc. Sunt inima pontificatului său!

Prietenia Papei Francisc cu Marele Imam al Al Azhar Ahmad Al-Tayyeb și cu Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, arată modul în care dialogul caracterizează angajamentul actualului Suveran Pontif.

Alessandro Gisotti: Din primii pași ai pontificatului său, Papa Francisc ne-a vorbit despre «cultura întâlnirii», pe care o pune în practică mai presus de toate prin tema prieteniei. Am văzut, de exemplu, cu mare emoție, prietenia cu Marele Imam Al-Tayyeb, prezent în Abu Dhabi; am văzut cum s-au uitat unul la altul, de asemenea, în vecinătate și proximitate, conștienți de faptul că semnarea Declarației comune privind Fraternitatea umană a fost un gest profetic și curajos, care, fără îndoială, aduce deja roade, roade pe care le vom culege în viitor. Așadar, tema dialogului este una centrală pentru Papa Francisc, care ne-o împărtășește întotdeauna sub forma acestui binom dialog-prietenie. Nu este vorba de un dialog care să urmărească un scop specific, ci un dialog care se naște din întâlnirea cu celălalt. Iar acest lucru se poate spune cu siguranță în urma întâlnirii cu Al-Tayyeb, dar și cu mulți alți lideri religioși și nu numai.

Angajamentul față de protecția minorilor a marcat cel mai probabil ultimul său an de pontificat. Fiind vorba de o întâlnire de vârf împotriva abuzurilor (22-24 februarie 2019) mult discutată la nivel mondial, aceasta era o „întâlnire necesară”, spune Purtătorul de Cuvânt, care afirmă că „mulți au pus la îndoială oportunitatea organizării acestei reuniuni, în timp ce Papa Francisc a dat dovadă de de curaj în acest sens și, de asemenea, de o valoare profetică. Aceasta deoarece prima dată în urma unui scandal teribil care pune în pericol nu numai credibilitatea, ci prin anumite aspecte, chiar misiunea Bisericii, un Pontif a dorit să-i cheme pe toți reprezentanții conferințelor episcopale din lume în Vatican. Prin urmare, Papa a arătat, în primul rând, că o problemă globală trebuie să aibă un răspuns global. Apoi, evident, există problema concreteții, a măsurilor concrete. În acest sens, la sfârșitul întâlnirii privind protecția minorilor, a anunțat așa-numitul follow-up, adică, pașii următori care includ, publicarea imediat următoare a unui Motu proprio, cât și a unui unui Vademecum al Congregației pentru Doctrina Credinței. De asemenea, o serie întreagă de reglementări, precum  inițiativa grupurilor de lucru, adică a experților care pot ajuta Conferințele Episcopale din fiecare șară să exercite o activitate de protecție a copiilor. Trebuie să spunem, de asemenea, că pentru Papa Francisc, lucrul fundamental este transformarea inimilor, convertirea, care vine prin ascultarea victimelor.

Papa a convocat trei Sinoduri și a schimbat unele proceduri de lucru: cu aceste alegeri, în ce direcție conduce Biserica?

Alessandro Gisotti: El are această viziune a unei Biserici «extrovertite» și a unui «spital de campanie» al Bisericii. «Biserica în ieșire» presupune să mergem, iar  «sinodală» înseamnă să mergem împreună. Acesta este spiritul cu care Papa Francis trăiește această dimensiune a sa ca păstor, după cum menționa la începutul pontificatului său cu șase ani în urmă: cu oamenii, înaintea lor, dar, mai ales, printre oameni, în spatele poporului, așa cum în cele din urmă trebuie să facă mereu un păstor bun cu turma sa. Și apoi «spitalul de campanie» al Bisericii… L-am văzut cu recenta întâlnire din Vatican privind protecția minorilor. Este vorba de o Biserică care are curajul să se sprijine pe rănile femeilor și bărbaților din vremea noastră. E bine să ne gândim – și aceasta este viziunea Papei Francisc – că Biserica nu este numai un far care luminează de departe, ci torță care se aprinde și face aceasta mergând împreună cu poporul lui Dumnezeu.

O amintire, o imagine, o reflecție a Papei care te-a impresionat în acești șase ani, dar și în cele două luni și jumătate ca director interimar al Sălii de presă a Sfântului Scaun:

Alessandro Gisotti: E liniștea sa. Evident, trăim și nu putem ascunde aceasta – însuși Papa o spune – într-un moment foarte delicat, mai ales din cauza teribilului scandal al abuzurilor. Cu toate acestea, în ciuda acestei conștiințe și a curajului de a face față acestei situații, Papa Francisc nu-și pierde liniștea, seninătatea. Și într-adevăr este emoționant să-l văd de aproape, în viața privată rugându-se. Arată exact ca un om al păcii. Este o pace care evident nu vine din lume, ci vine de la Dumnezeu. De asemenea, într-un moment dificil pentru mine, pentru că sarcina mea s-a născut într-un mod cu totul neașteptat, la un moment dat chiar și dificultățile obiectivelor de zi cu zi, Papa mi-a spus personal, în diverse ocazii: „Nu fi indus în eroare de amărăciune, fii senin!”. Papa Francisc vorbește ca un tată, o spune într-un un mod cald și părintesc, dă puterea și curajul de a merge mai departe cu speranță. Știind că Sfântul Părinte trăiește cu o tărie și o seninătate atât de puternice, acestea ni le transmite și nouă.

La final, vă împărtășim materialul video aniversar realizat de Vatican News cu prilejul împlinirii a șase ani de pontificat ai Papei Francisc, pe 13 martie 2019:

Mihaela Caba (Birou Presă EGCO)－ Giada Aquilino (Vatican News)