În anul cursul anului 2018, An Centenar, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, în cadrul Conferințelor Unirii, a evocat, alături de alte mari personalități politice și religioase care au contribuit la realizarea României Mari, și personalitatea episcopului unit Demetriu Radu. În acest an, municipalitatea orădeană va realiza statuia înaltului ierarh, care va fi amplasată în Piața Unirii.

Încercăm să conturăm un portret al înaltului ierarh, acum, când Oradea sărbătorește 100 de ani de la eliberarea sa și când îi omagiază cum se cuvine pe marii săi Înaintași. Despre Demetriu Radu, născut în anul 1862 în comuna Uifalăul Săsesc, azi Rădeşti, Alba, cel care va deveni episcop al Eparhiei de Oradea în anul 1903, aflăm din mărturiile lui Zeno Fodor în paginile volumului  Palatul Episcopal Greco-Catolic- Oameni. Istorie. Credință, următoarele:

„La Roma, după studii strălucite, tânărul Demetriu Radu a obținut în 1885 titul de doctor în  teologie și filosofie. Ca o recunoaștere deosebită a meritelor sale în învățătură, a fost ales să conducă o dezbatere teologică în prezența Papei Leon al XIII-lea, care, încântat de profunzimea și subtilitatea judecăților tânărului absolvent al Colegiului Pontifical „De Propaganda Fide”, i-a dăruit o medalie de aur. Cred că merită amintit că la acest celebru institut de învățământ au studiat multe viitoare mari personalități ale clerului și culturii române, dintre care aș aminti doar câteva, trecând în paranteză, acolo unde am obținut informația necesară, perioada studiilor de la Roma: Petru Maior (1774-1779), Gheorghe Șincai (1774-1779), Acad. Augustin Bunea (1877-1882), Cardinalul Iuliu Hossu (1904-1910), Cardinalul Alexandru Todea (1934-1940), Tit Liviu Chinezu, profesor la Academia teologică din Blaj, episcop martir al Bisericii Române Unite cu Roma, Iuliu Hirțea, episcop român unit de Oradea. […]

La București, unde a fost, timp de zece ani, paroh al greco-catolicilor care se înmulțiseră în capitala României, tânărul preot dr. Demetriu Radu a fost numit, de arhiepiscopul romano-catolic Paul Iosif Palma, director al Seminarului Arhiepiscopal de la București și econom general al eparhiei, iar mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea de la Blaj l-a numit asesor al scaunului mitropolitan. Foarte bun orator, dr. Demetriu Radu ținea regulat deosebit de apreciate predici în limba română la Catedrala romano-catolică Sf. Iosif, unde slujbele se țineau în limba latină. Datorită acestor predici, care erau urmărite cu mare interes și de ortodocși, dr. Demetriu Radu a ajuns să fie bine cunoscut de către cercurile conducătoare ale României și apreciat pentru vastele sale cunoștințe de teologie, filosofie și istorie, pentru stăpânirea mai multor limbi străine și pentru înțelepciunea și tactul său diplomatic. Drept urmare,  a fost trimis de Regele Carol I în două importante și foarte delicate misiuni la Sfântul Scaun.

Din perioada bucureșteană merită amintită și întâlnirea sa, la București, cu împăratul Franz Joseph. Iată cum relatează acest episod Ioan Georgescu într-un vast studiu intitulat «Un martir al datoriei către țară», publicat în anul 1925, în Analele Dobrogei, V-VI: „În toamna anului 1896, după deschiderea noului canal de la Porțile de Fier, împăratul și regele apostolic Franz Joseph a efectuat o vizită la București. La recepția clerului catolic, împăratul a schimbat câteva cuvinte cu Demetriu Radu în limba germană. Apoi, după ce a trecut pe la toți, spre uimirea lor, împăratul s-a întors la el și i s-a adresat în limba maghiară. Ulterior s-a aflat și motivul atitudinii împăratului. Demetriu Radu îi fusese recomandat de către contele Goluchowski (polonez de origine, ambasador austro-ungar în România între 1887-1894, apoi ministru de externe al aceluiași imperiu), care îl cunoștea de la București, pentru a fi numit episcop de Lugoj. În acest sens, împăratul a purtat o discuție cu premierul ungar, baronul Bánffy, care ar fi zis că numirea lui Radu nu era posibilă, deoarece acesta nu vorbea limba maghiară. După aceea împăratul i-ar fi spus că s-a convins personal de contrar. De fapt, Radu vorbea maghiara chiar mai bine decât împăratul.

Mai amintesc și faptul că trei papi i-au acordat distincții deosebite: în 1896 Papa Leon al XIII-lea îl consacră arhiereu și consfințește numirea sa ca episcop la Lugoj; în 1903 Papa Pius al X-lea îl numește episcop la Oradea (o episcopie mai mare și mai importantă ca cea de la Lugoj), îi acordă titlul de conte roman și calitatea de asistent la tronul pontifical; în 1920 Papa Benedict al XV-lea îi acordă marea distincție a paliului arhiepiscopal, care se acordă extrem de rar episcopilor.[…]

1 Decembrie 1918 a fost un nou moment în care s-au evidențiat respectul și încrederea tot mai mare de care se bucura episcopul dr. Demetriu Radu. El a fost ales, alături de Ioan I. Papp, episcopul ortodox al Aradului și de venerabilul om politic Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român din Transilvania, în triumviratul care a prezidat Adunarea Națională a Românilor din Transilvania, Ungaria și Banat.[…]

După înfăptuirea Marii Unirii, episcopul dr. Demetriu Radu a fost numit, ca o înaltă recunoaștere a marilor sale merite în slujba Națiunii Române, membru pe viață al Senatului României Mari. Dar la 9 decembrie 1920, în atentatul comis de trei bolșevici în sala de plen a Senatului, dr. Demetriu Radu este ucis pe loc de explozia unei bombe.”

Despre evenimentele importante pentru Oradea din 23 mai 1919, ne relatează pr. dr. Ciprian Robotin,  în conferința O mărturie a dragostei de neam:  episcopul Demetriu Radu:

„Totuşi, Demetriu Radu a fost prezent şi la Oradea, la evenimentele mai importante. La 23 mai 1919, Oradea a fost vizitată de Maiestăţile lor Regele Ferdinand şi Regina Maria. De la gară, aceştia au mers la Biserica Ortodoxă cu lună, apoi la Catedrala Greco-catolică, unde Episcopul Demetriu Radu i-a binecuvântat şi a ţinut Te Deum. De la Catedrală, cuplul regal s-a deplasat la palatul episcopal greco-catolic unde, după un scurt popas, au avut loc recepţiile autorităţilor bisericeşti, civile, militare şi a diferitelor societăţi, aşa încât toţi intelectualii români au avut fericirea să vadă de aproape pe Maiestăţile lor. Atunci s-a văzut cu adevărat cât de inspirat a fost gândul ierarhului orădean de a ridica acel palat, cu toate că anterior mulţi îl criticaseră aspru pentru iniţiativă. Seara, în sala Cercului Catolic, episcopul a oferit o cină în cinstea înalţilor oaspeţi. La masă s-au ţinut şi obişnuitele toasturi. Îl amintim doar pe cel ţinut de episcop care, în frumoase cuvinte şi cu loială supunere a salutat pe Auguştii oaspeţi. Regele „a răspuns emoţionat, spunând că se simte foarte fericit că se află pe acest vechi pământ românesc al Bihorului în fruntea bravei sale armate, care a venit aici ca să statornicească pe veci hotarele ţării unite, la a cărei fericire şi prosperitate are deplină încredere că Biserica va contribui din toate puterile ei”.

Demetriu Radu a fost episcopul proiectelor grandioase, al ctitoriilor impresionante. În timpul cât a fost păstorul orădenilor, a zidit actualul Palat Episcopal, a început zidirea Academiei telogice orădene, a restaurat reședința episcopală din Beiuș, a adăugat anexe la Școala normală din Oradea, la fel la internatul de fete și cel de băieți din Beiuș.

Pe lângă acestea, a ridicat multe biserici noi în toată Eparhia iar cu prilejul a 25 de ani de preoție în satul său natal, astăzi Rădești, Demetriu Radu a zidit pe cheltuiala lui o monumentală biserică, mărturie peste veacuri a credinței sale.

Rodica Indig
Consilier cultural EGCO