,,Mă simt atras de această Icoană a Sfintei Fecioare de
Guadalupe, deoarece chipul Ei este plin de tandrețe și
de simplitate… Mă chemă”.
(Papa Ioan Paul al II-lea)

      An de an, Reuniunea Mariană este preocupată să se apropie mai mult de Fecioara Maria,  să o cunoască, dar, cum mărturisește Sf. Luigi Maria Grignion de Montfort, ,,Fecioara Maria nu poate fi găsită, dacă nu este căutată”. La anumite date, o căutăm în mod deosebit: în urmă cu doi ani, la Centenarul aparițiilor de la Fatima, acolo, la Fatima, am căutat-oL și am găsit-o; în anul care a trecut, la Lourdes, la 160 de ani de la prima apariție.
I-am preluat mesajele. Mesajul pocăinței, al convertirii și al rugăciunii, mai ales al Sfântului Rozariu, de la Lourdes; îndemnul la convertire, de schimbare a inimii ,,din rău în bine, din bine în mai bine”, la  rugăciune, la devoțiunea Inimii Neprihănite a Fecioarei Maria și la actul de consacrare la Inima Ei Neprihănită, dar nucleul central al mesajului de la Fatima se găsește în cele trei secrete.
În anul acesta ne vom îndrepta spre Guadalupe (Mexic), tot la o dată aniversară: 488 de ani de la viziunea Doamnei apărută lui Juan Diego, a Doamnei care și-a dezvăluit de la început  numele, spunându-i că este ,,De-a pururi Fecioara Maria, Mama Dumnezeului Unic și Adevărat”. Mesajul Fecioarei de la Guadalupe va fi în centrul acțiunilor mariane din acest an.
Papa Benedict al XVI-lea observă că astăzi este o nouă îndreptare  către Maria, ,,prin care creștinismul se umple din nou de bunătate și ne devine apropiat, găsind într-adevăr din nou, prin Mamă, ușa de intrare”. Observația îl face să descopere adevăruri pe care ține să le pună în lumină: ,,este valabil și astăzi ceea ce s-a spus despre  America Latină, unde Guadalupe a marcat o schimbare radicală, în așa fel încât indigenii au putut să vadă că aceasta nu este religia cuceritorilor, ci religia Mamei bune și a lui Dumnezeu care suferă pentru noi; astfel Maria a devenit cu adevărat o poartă spre Cristos. Acest lucru este valabil și astăzi. Si astăzi se poate întâmpla la fel－ depășind de departe America Latină － cu un creștinism raționalist, care a obosit, și cu o omenire istovită de o lume rece și tehnică; ele îl pot găsi iarăși, tocmai sub semnul Mamei, pe Cristos cel viu. Cu această încredere trebuie să ne îndreptăm spre viitor”(Joseph Cardinal Ratzinger-Papa Benedict al XVI-lea, ,,Dumnezeu și  lumea-A crede și a trăi în  epoca  noastră” －O convorbire cu Peter Seewald, Sapientia, Iași, 2009, p.525).
Apariția Sfintei Fecioare la Gaudalupe înscrie începutul evanghelizării Americii Latine, model de evanghelizare  perfect înculturată.
Istoria evanghelizării a început în dimineața zilei de 9 decembrie  1531, când Juan Diego, un țăran aztec din părțile locului, încreștinat cu vreo zece ani înainte, în drum spre oraș, trecând prin colina Tepeyac, azi Villa de Guadalupe, o suburbie din Mexico-City, a fost surprins de un cântec armonios de păsări și de viziunea unei Doamne, care îl chema pe nume, în limba lui, și se prezenta a fi ,,Mama Dumnezeului Unic și Adevărat”, venită ,,să reveleze oamenilor pe Dumnezeu și  să ridice suferințele lumii”.
        Doamna i-a cerut să spună Episcopului că dorește să înalțe o biserică la poalele colinei. Episcopul Fray Juan de Zumarraga (1468-1548), preot franciscan, primul episcop după conchista Mexicului, nu l-a crezut  și, la înapoiere,  Juan  i-a mărturisit Doamnei, care l-a întâmpinat, insuccesul,  rugându-o să-l dezlege de misiunea dată, fiind nevrednic. Pentru dorința Ei,  Doamna însă pe el l-a  ales, astfel, a doua zi va fi din nou la episcop,  repetându-i cererea Doamnei. Episcopul l-a rugat să-i aducă un semn de la misterioasa Doamnă și aceasta a promis să i-l dea în cealaltă zi: ,,Te vei întoarce aici mâine ca să-i duci episcopului semnul pe care ți l-a cerut”.
În ziua amintită, pe 11 decembrie, un unchi al lui Juan fiind grav bolnav, a trebuit să-l îngrijească, nu a mai mers pe colină. Starea unchiului agravându-se, a fost nevoit  să-i caute un preot pentru ultima mărturisire. A ocolit colina ca să evite întâlnirea cu Doamna, simțindu-se vinovat pentru absența de la întâlnirea promisă, dar Doamna i-a ieșit în cale. Diego s-a prosternat la picioarele Ei și a rugat-o să-l ierte; Doamna l-a asigurat că unchiul său este deja vindecat. Fecioara a apărut și unchiului și i-a reproșat că nu i-a cerut ajutorul: ,,Eu nu sunt aici? Eu sunt Mama ta!”. Era 12 decembrie 1531.
        Doamna l-a îndemnat să urce pe vârful colinei ca să culeagă flori －era solstițiul de iarnă, ținutul avea numai piatră și excludea vegetația. Spre uimirea lui, Juan găsește flori, trandafiri castiliani, nefirești locului. Culege un buchet pe care îl dă apoi Sfintei Fecioare, dar Aceasta îi spune să îl ducă episcopului ca dovadă a apariției Ei. Fecioara însăși a aranjat florile în ,,tilma” (mantia) lui Juan Diego.
Odată ajuns la episcop, dorind să-i dea florile, acestea au căzut și, în locul lor, pe mantie era imaginea Sfintei Fecioare. Uluiți, episcopul și cei de față au căzut în genunchi…
Imaginea o reprezintă pe Preacurata în picioare, în rugăciune contemplativă, cu mâinile unite, capul îl are ușor înclinat, trăsăturile feței sunt delicate, chipul brunet. Este în rochie roz, cu o mantie albastră-verde, împodobită cu stele, la gât are o broșă cu o cruce. Pe tunica roșiatică, motivele florale sunt idendice, cu excepția părții care acoperă abdomenul, unde motivul floral, diferit, amintește că în tradiția indigenilor acesta semnifică demnitatea. Sfânta Fecioară de la Guadalupe poartă un brâu tipic folosit de femeile însărcinate. Ea îl poartă în sân pe Fiul lui Dumnezeu.
În dimineața imediat următoare, Juan Diego l-a însoțit pe episcop la Tepeyac pentru  a-i arăta locul în care Sfânta Fecioară a cerut să i se ridice o biserică.
Din Evul Mediu până în epoca modernă, cu tehnica de vârf de astăzi, s-au făcut numeroase expertize, inclusiv cu experți NASA. Pânza a fost examinată cu tehnica de fotografiere în infraroșii și tehnici de amplificare digitală, dar misterul rămâne… Referitor  la acest mister, Papa Francisc, în zborul spre Havana [pe 12 februarie 2016], exprimându-și dorința de a se opri în fața Sfintei Fecioare de Guadalupe, spunea: ,,…acel mister  care se studiază, se studiază și  nu există explicații umane”. Și într-adevăr, misterul rămâne, căci specialiștii, la finalul analizelor acestui fenomen unic și irepetabil, mărturisesc: ,,Acesta este un lucru al lui Dumnezeu”; ceea ce îi îndreptățește pe teologi să afirme că ,,imaginea este o mărturie catehetică care permite celor umili să înțeleagă esența misterului creștin al întrupării”.
Privind rezultatul analizelor, se afirmă cu certitudine existența unor lucruri uimitoare: mantia (tilma) lui Juan Diego pe care Sfânta Fecioară și-a imprimat imaginea, este dintr-o țesătură din fibre de agave, despre care pictorii experți susțin că este imposibil să fie lucrată de mână umană. Nu se distinge existența unei schițe, lipsesc obligatoriile ,,tușe” de penel, lipsește apretul de bază, este o imprimare a imaginii Sfintei Fecioare, pare a fi o fotografie.
Ochii au fost cercetați cu tehnici de mărire de 2500 de ori. Sunt ochi imposibil de realizat de mână omenească, afirmă specialiștii, ochi care au imprimat pe retină chipuri și reliefuri ,,privite” de Sfânta Fecioară în momentul miracolului, tot ce a văzut Ea în acel moment, inclusiv cerul Mexicului la ora desfășurării mantiei, 10.40.
Ochiul drept păstrează imaginea unui grup familial indigen: o femeie cu un copil pe umăr și un bărbat cu o pălărie asemămătoare unui sombrero. Ochiul stâng aduce imaginea unui bărbat mai în vârstă, cu barbă și în haină franciscană, episcopul, a lui Juan Diego și a unui tânăr, probabil translatorul. În anii care au urmat miracolului, pictorii au dorit să îmbogățească cadrul imaginii cu diferite motive: cerul, stelele, luna, frunze, dar timpul le-a șters, strălucitoare a rămas  imaginea lăsată de Preacurata, imaginea și pânza de acum 488 de ani.
Clerul timpului a fost divizat în ceea ce privește apariția Sfintei Fecioarei Maria de la Guadalupe. Urmașul episcopului Zumarraga, arhiepiscopul Mexicului, dominicanul Alonso de Montufar, arhiepiscop între anii 1551-1572, contemporan cu miracolul, avea însă un devotament deosebit pentru Preacurata. În prima lui predică, a vorbit credincioșilor despre Guadalupe și miracolul Sfintei Fecioare. Acesta a fost doar începutul, predicile au urmat una după alta, iar Fecioara de la Guadalupe ajungea astfel în inimile, viața și rugăciunea oamenilor.
O altă personalitate, Antonio Valeriano (1521-1605), autor al operei ,,Noua Spanie”, în 12 volume, este și autorul cărții ,,Istoria aparițiilor Fecioarei de la Guadalupe”, prin care miracolul este tot mai cunoscut. Vindecările supranaturale atrăgeau necontenit mulțimile.
Personalitățile menționate au avut, fără îndoială, un rol însemnat în cunoașterea miracolului și în răspândirea devoțiunii față de Fecioara de la Guadalupe, dar rolul hotărâtor a fost cel al imaginii  Sfântei Fecioare. Ea, Preacurata cea Sfântă, a evanghelizat, a încreștinat Mexicul. Timp de 10 ani, înainte de apariție, s-au convertit 250.000-300.000 de mii de indigeni, după apariție, în 7 ani, s-au convertit 8 milioane. În timp, Fecioara de la Guadalupe s-a identificat cu idealuri naționale. Primul președinte al Mexicului, Jose Miguel Ramon Adaucto Fernandez (1824-1829) și-a schimbat numele în Miguel Ramon Adaucto Fernandez y Felix in Guadalupe Victoria.
Papa Leon al XIII-lea (1810-1903), la 12 octombrie 1845,  a încoronat-o pe Sfânta Fecioară și a proclamat-o ,,Împărăteasa Americii Latine”, Papa Paul al VI-lea a dăruit Fecioarei de Guadalupe, în 1960, ,,Trandafirul de Aur”, iar Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o ,,Protectoarea copiilor nenăscuți”. Pe vizionarul Juan Diego l-a ridicat la cinstea altarelor în anul 2002. Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de Guadalupe s-a stabilit pe 12 decembrie în fiecare an.
Imaginea Sfintei Fecioare s-a păstrat la Ciudad de Mexico, în Bazilica ce i-a fost închinată. La intrarea principală, te întâmpină inscripția: ,, Nu sunt aici, că sunt Mama ta?ˮ. Edificiul măreț, în stil clasic, ridicat  între anii 1695 și 1709, a fost sfințit de Papa Pius al X-lea. În timpul  nostru, în perioada scurtă 1974-1976, s-a  construit Bazilica ,,Nuestra Señora de Guadalupe”, edificiu modern în formă circulară, care poate găzdui 10.000 de pelerini. Acolo a fost adusă imaginea Sfântă a Fecioarei de pe tilma lui Juan Diego, într-un cadru de bronz, aur și argint, protejată de un geam blindat.
Actualul Succesor al lui Petru, Papa Francisc, ne îndeamnă să o privim pe Maria de la Guadalupe ca pe model de viață, cu atât mai mult ca model al Reuniunilor Mariane. Pentru a fi misionari, astăzi, nu sunt necesare multe cuvinte, metoda Mariei este ,,mersul”: a mers la Elisabeta când  i-a fost greu, a mers la Isus când a lipsit vinul la Nunta din Cana, a mers ,,la Golgota pentru a sta la picioarele Crucii,  și n-a plecat, a mers pentru a fi acolo”. A mers la ,,Tepeyac” pentru a fi cu noi, ca să ridice suferințele lumii întregi.

       În această lume în care trăim, îndepărtarea de Dumnezeu tinde să se generalizeze, chiar mulți dintre cei care se afirmă creștini sunt departe de  creștinism.

,,La școala Mariei învățăm să mergem pe drumul care ajunge acolo unde trebuie să fim”.

         Dar unde trebuie să fie Reuniunea Mariană? Acolo,, trebuie să fie, la picioarele și în picioare în fața atâtor vieți care s-au pierdut sau le-a fost furată speranța”, ne răspunde Sfântul Părinte Francisc. Să-l ducă pe Cristos și, prin Mama Sa, să redeschidă ușa de intrare la viața creștină și la capacitatea semenilor de a fi fericiți.

       Și, în picioare, ,,în fața intimidării și a strigătului celui mai puternic, care caută să se impună  cu minciună și manipulare”.

                                  Reuniunilor Mariane, ,,La mulți ani!”

                  ,,Cu blândul Isus, să ne binecuvânteze Fecioara de Sus!”

                                               Otilia Bălaș