„Postul Sfintei Marii, ziua a XII-a: Învatam de la Preasfânta Fecioara Maria cum sa-l urmam pe Cristos

„Iar el le-a raspuns: "Cine este mama mea si cine sunte fratii mei?" Si, rotindu-si privirea peste cei asezati în jurul lui, a spus: "Iata mama mea si fratii mei! Oricine face vointa lui Dumnezeu, acela îmi este frate si sora si mama". (Mc 3,33-35)

„Conciliul [Vatican II] afirma ca Maria „a înaintat în peregrinarea credintei” (LG 58). De aceea ea merge înaintea noastra în acest pelerinaj, ne însoteste si ne sustine. În ce sens credinta Mariei a fost o înaintare? În sensul ca toata viata sa a constat din a-l urma pe Fiul ei: El este calea, El este drumul! A progresa în credinta, a avansa în aceasta peregrinare spirituala care este credinta, nu înseamna altceva decât a-l urma pe Isus; a-l asculta si a te lasa condus de cuvintele Sale; a vedea cum se comporta El si a pune picioarele noastre pe urmele Sale, a avea aceleasi sentimente si atitudini ca si El: smerenie, milostivire, apropiere, dar si refuzul ferm al ipocriziei, al duplicitatii, al idolatriei.
Calea lui Isus este aceea a iubirii credincioase pâna la sfârsit, pâna la sacrificiul vietii, este calea crucii. Pentru aceasta drumul credintei trece prin cruce si Maria a înteles aceasta înca de la început, când Irod voia sa îl ucida pe Isus abia nascut. Dar apoi aceasta cruce a devenit mai profunda, când Isus a fost refuzat: atunci credinta Mariei a înfruntat neîntelegerea si dispretul; când a sosit „ceasul” lui Isus, ceasul patimilor: atunci credinta Mariei a fost flacaruia din noapte. În noaptea Sâmbetei Sfinte, Maria a vegheat. Flacaruia ei, mica dar clara, a ramas aprinsa pâna în zorile Învierii; si când a ajuns la ea stirea ca mormântul era gol, în inima ei s-a raspândit bucuria credintei, credinta crestina în moartea si învierea lui Isus Cristos. Acesta este punctul culminant al drumului credintei Mariei si a întregii Biserici. Cum este credinta noastra? Precum Maria, o tinem aprinsa si în momentele dificile, în întuneric? Am bucuria credintei?”
(fragment din predica Papei Francisc, 13 octombrie 2013)

RUGACIUNE:
Ceea ce esti izvor a toata întelepciunea îndruma pasii nostri pe cararea mântuirii, Stapâna, caci numai tu ai purtat în pântecele tau si ai nascut pe Cel ce a luat firea neputincioasa a lui Adam ca sa o înnoiasca si sa o aseze pe scaunul slavei ceresti. În bratele Tale ai purtat cu cuviinta dumnezeiasca pe Soarele dreptatii, Cel ce cu razele iubirii Sale de oameni lumineaza inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtutilor. Pe Acesta roaga-L, Fericita, sa ne daruiasca îndurarile Sale, iertând nedreptatile noastre si asezându-ne la limanul vietuirii curate. Amin.