„Intercomuniunea si cazul special al împartasaniei date sotului necatolic trebuie sa se confrunte cu „o problema delicata, aceea de a echilibra în mod întelept cele doua principii: principiul necesitatii de a conferi harul cu administrarea Sacramentelor trebuie sa tina cont mereu de principiul necesitatii de a nu contrazice comuniunea ecleziala”. Astfel afirma în urmatorul interviu pentru Vatican Insider Cardinalul Francesco Coccopalmerio, presedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Patrascu pentru ITRC.ro. Iata ultima parte.
– Sa vorbim acum despre cazul specific, legat de documentul Episcopilor germani: doi soti, dintre care unul este catolic si celalalt necatolic, care participa împreuna la Liturghia celebrata în Biserica Catolica si doresc – asa cum se întelege – sa primeasca împreuna Euharistia. Poate preotul catolic sa administreze licit Împartasania sotului necatolic? Si aceasta ar putea sa se întâmple de fiecare data când acesti doi soti participa împreuna la Liturghie?
– Pentru a raspunde la aceasta întrebare, într-adevar foarte intriganta, este necesar sa punem alta întrebare si sa îi dam un raspuns care nu e usor: ipoteza celor doi soti, asa cum s-a specificat mai sus, prezinta un caracter de exceptionalitate, este raspuns la o necesitate spirituala?
– Care este raspunsul Dvs în aceasta privinta?
– Putem raspunde cu onestitate ca reprezinta un caz exceptional. Si exceptionalitatea consta în faptul ca acesti sarmani soti sunt constrânsi din pacate sa faca o alegere dureroasa: ori unul merge sa primeasca Sfânta Împartasanie în timp ce celalalt se abtine (însa aceasta ar diviza un cuplu unit în casatorie si în afect), ori amândoi se abtin (dar aceasta ar fi în sine în contradictie cu comportamentul natural al unui credincios care participa la Liturghie si care fiind în stare de har sfintitor completeaza participarea sa apropiindu-se de masa euharistica).
– Asadar, dupa parerea Dvs, exceptionalitatea despre care vorbim ar face în asa fel încât ipoteza celor doi soti configureaza un caz în care nu exista pericolul de indiferentism si de scandal?
– Cred ca da. Si, de fapt, atunci când slujitorul catolic ar administra Sfânta Împartasanie sotului necatolic, toti ar putea considera în mod rational ca aceasta acordare este determinata de necesitatea justa de a nu desparti un cuplu de soti, în special într-un moment asa de special cum este participarea la Sacramentul Euharistiei. Oricum, toate acestea pot sa fie amintite printr-o cateheza explicativa data comunitatii credinciosilor chiar si în mod obisnuit.
– Insist: dupa parerea Dvs, a se da Euharistia ar putea sa aiba loc de fiecare data când cei doi soti participa împreuna la Liturghie?
– Ar trebui sa raspund afirmativ, deoarece caracterul de exceptionalitate pe care am amintit-o mai sus exista ori de câte ori cei doi soti participa împreuna la sfânta Liturghie. Exceptionalitatea cazului, de fiecare data, determina în mod logic exceptionalitatea acordarii, de fiecare data. Totusi, daca am vrea, cu intentie pur pastorala, sa facem mai evident si mai convingator ca este vorba despre un caz exceptional si de aceea despre o acordare exceptionala, ar putea sa fie oportun sa se limiteze aceasta acordare numai la unele ocazii. Si cei doi soti vor putea oferi aceasta jertfa pentru a obtine de la Domnul harul de a grabi ajungerea la comuniunea deplina între toate Bisericile.
– Multumesc pentru explicatii. Totusi, ramân, în cel care gândeste altfel, obiectii de fond sau unele obstacole de pornire, care par sa zadarniceasca ceea ce ati afirmat Dvs. Si care ajung sa critice însasi normativa canonica. Prima obiectie de fond sau primul obstacol de pornire: una dintre conditiile cerute pentru actualii crestini necatolici pentru a putea primi Sacramentele este ca ei sa aiba aceeasi credinta a Bisericii Catolice în Sacramentele pe care le cer. Acest lucru, în mod special, este cerut pentru Euharistie. Însa se pare ca, macar pentru unii, credinta catolica în Euharistie nu se poate constata cu usurinta în anumiti crestini necatolici. Cum raspundeti?
– Este complet evident ca crestinii necatolici care cer sa aiba acces la Euharistie trebuie sa aiba aceeasi credinta a Bisericii Catolice în Sacrament. Însa – ne întrebam – ce este necesar si ce este suficient pentru a avea credinta Bisericii? Si raspunsul este simplu. Este necesar si suficient a crede ca pâinea si vinul consacrate la Sfânta Liturghie sunt acele realitati pe care Isus le-a indicat în cuvintele de la ultima cina: „Acesta este Trupul Meu, acesta este Sângele Meu”. Deci, este necesar si suficient a crede ca pâinea si vinul sunt în Sacramentul Euharistiei Trupul si Sângele lui Isus. A adera la explicatii teologice, chiar de foarte mare valoare precum doctrina transsubstantierii, nu este conditie necesara. Or, trebuie sa recunoastem ca a avea credinta în Euharistie asa cum s-a indicat mai sus, ar trebui sa se constate cu usurinta în cel care se apropie de masa Domnului: ce sens ar avea a cere Împartasania euharistica atunci când nu s-ar crede ca acea pâine este Trupul lui Isus si acel vin este Sângele lui Isus? Atunci când s-ar astepta sa se primeasca o pâine si un vin oarecare si nu Trupul si Sângele lui Isus?
– A doua obiectie sau al doilea obstacol se gaseste în pozitia celui care afirma astfel în aceasta privinta: Biserica Catolica administreaza Sacramentele necatolicilor. Însa acestia continua în mod intentionat sa respinga integritatea adevarurilor catolice si a comuniunii ierarhice. Ce credeti despre aceasta viziune?
– Cu tot respectul fata de cel care practica aceste convingeri, însa trebuie sa declar ca nu sunt de acord. Desigur, în cazul în care un crestin necatolic ar refuza un adevar de credinta marturisit de Biserica Catolica si ar fi pe deplin constient ca este vorba despre un adevar de credinta, nu ar putea sa primeasca sacramentele. Însa Biserica Catolica, în special începând de la Conciliul Vatican II, are convingerea deplina ca actualii crestini necatolici, daca nu marturisesc aceleasi adevaruri ale Bisericii Catolice, fac aceasta fara vina, sunt în buna credinta si de aceea sunt în harul lui Dumnezeu. Aceasta este – vreau sa repet – convingerea ferma a Bisericii Catolice. Si cum ar putea sa fie altfel daca ne gândim numai la nenumaratii sfinti membrii ai Bisericilor necatolice? Dar, în acest sens – va putea sa para straniu – am si eu o dificultate, pe care as vrea sa o prezint cu sinceritate.
– Spuneti care este.
– Încerc sa fiu sintetic si sper sa fiu clar. Pe de o parte, credinciosul care primeste Euharistia trebuie sa fie în comuniune deplina sau normala cu Biserica Catolica. Pe de alta parte, actualii crestini necatolici sunt în comuniune adevarata, însa nedeplina, cu Biserica Catolica. În aceasta situatie, normativa Bisericii, în mod deosebit în can. 844 § 3-4, stabileste ca acesti crestini pot sa fie admisi de Biserica Catolica sa primeasca Euharistia. Cazurile sunt doua: ori normativa Bisericii catolice contrazice ontologia comuniunii ecleziale si pe cea a Sacramentelor (ceea ce, desigur, trebuie exclus) ori ar trebui sa facem ipoteza ca crestinii necatolici sunt într-un fel în comuniune deplina cu Biserica Catolica (dar aceasta ar suna imediat incredibil, cel putin ceea ce se considera în general). De aici dificultatea mea sau, poate mai bine spus, o provocare extraordinara de a face cu curaj o reflectie ulterioara. Cine vrea sa stie mai mult despre aceasta ar putea – cred ca este de folos – sa vada o contributie a mea în Periodica 107 (2018), 1-35.

Sursa: https://www.catholica.ro