„Departamentul pentru Pastoratia Adultilor si a Familiilor, din cadrul Biroului Pastoral Eparhial pentru Laici din Oradea, a organizat între 22 – 24 iunie 2018, la Vila Sântana din Sânmartin, exercitii spirituale pentru adulti, pornind de la Rugaciunea Domneasca „Tatal Nostru” în Sfintii Parinti.
La acest eveniment s-au reunit într-o binecuvântata comuniune peste 80 de participanti din diverse zone ale eparhiei, respectiv Oradea (Catedrala „Sfântul Nicolae” si Manastirea „Maica Domnului”), Simleu, Zalau, Beius si Suplacu de Barcau. Acestia s-au bucurat de inspiratia si daruirea relatorilor, parintele Mihai Tegzes, sufletul în activitatea de pastoratie a adultilor si a familiilor, alaturi de parintele Vicar General Mihai Vatamanelu, cel care, în ciuda programului încarcat, sustine de fiecare data, prin prezenta si implicarea sa, orice activitate legata de evanghelizarea adultilor si a familiilor.
Dupa rugaciunea de deschidere si cina, a urmat prima conferinta: „Tatal nostru, sfinteasca-se numele tau”, unde cu totii am realizat cum apelarea „Tatal nostru” ne plaseaza automat, pe fiecare dintre noi, atât în ipostaza de fii ai Acestuia, cât si de frati între noi, prin paternitatea universala a lui Dumnezeu. Pentru a putea recita cu evlavie aceasta rugaciune, singura rugaciune data ca exemplu de catre însusi Domnul nostru Isus Cristos, este necesar sa-i putem recunoaste pe ceilalti drept frati, anulând tendinta noastra de a judeca si a ponegri.
Am aflat cu totii ca orice lucrare împletita cu spiritul de iubire si slujire fata de aproapele reprezinta de fapt o rugaciune, rugaciune care implica toata trairea.
Pe de alta parte, Dumnezeu nu are nevoie de favoruri, ca noi sa-l „sfintim” prin rugaciunea noastra, El asteapta sa fim partasi la sfintenia Sa, comportându-ne ca temple ale lui Dumnezeu, lasându-l pe Acesta sa locuiasca în noi. A ne ruga cu adevarat se traduce prin a ne lua angajamentul de a arata celor din jur sfintenia lui Dumnezeu în viata noastra, oferind tuturor darurile primite de la Sfântul Spirit, fiindca lucrarea dumnezeiasca a lui Isus pe cruce este mai puternica decât toate pacatele noastre.
În ziua a doua, dupa Sfânta Liturghie celebrata de catre parintele Vicar General Mihai Vatamanelu si dupa micul-dejun, a urmat a doua conferinta: „Vina împaratia Ta” si „da-ne pâinea”, unde cu surprindere am înteles cu totii ca nu ne rugam pentru a asista pasivi la instaurarea împaratiei Domnului în lume (pacea în lume neavând aceeasi însemnatate în situatia în care lipseste pacea din sufletele noastre), ci pentru ca Împaratia sa aiba acces în sufletele noastre, fiindca daca noi nu înviem în Cristos, ramâne zadarnica învierea Sa.
Constientizând ca nu avem decât prezentul, trecutul si viitorul fiind ale lui Dumnezeu, vom cere doar pâinea necesara într-o zi, fara a face „provizii”, fiindca am fost încurajati sa nu ne îngrijoram pentru ce vom mânca si ce vom îmbraca mâine.
Dupa discutiile pe grupuri si împartasirea în plen a impresiilor, a urmat prânzul, când participantii au avut placuta surpriza de a-l avea alaturi pe Preasfintitul Virgil Bercea, care, a inclus aceasta vizita în programul sau foarte solicitant, pentru a ne încuraja. A urmat cea de-a treia conferinta: „Da-ne pâinea si ne iarta pacatele”, ocazie cu care s-a subliniat importanta hranei divine pentru viata vesnica, Euharistia fiind o pâine mai presus de orice, care hraneste sufletul crestinului, ajutându-l sa învinga raul prin bine si sa se împace cu aproapele. Prin iertarea aproapelui ne facem o favoare, fiindca altfel, rugându-ne Tatal Nostru fara a ierta, practic ne osândim solicitând o judecata mai aspra. Au urmat discutiile pe grupuri, apoi împartasirea în plen.
Cea de-a doua zi s-a încheiat cu cina, urmata de rugaciune.
Programul de duminica a început cu micul dejun, urmat de cea de-a patra conferinta:
„Tatal nostru cu fapta” Am fost încurajati sa ne straduim sa transformam viata noastra într-o rugaciune continua, astfel încât sa nu mai întristam pe nimeni niciodata, fiindca cel care pastreaza în suflet resentimente si nelinisti este asemenea celui care scoate apa din fântâna cu o galeata sparta. Rugaciunea cea mai valoroasa spune: „Fie voia Ta!”, fiindca lepadând grija lumeasca mostenim totul. În plus, nu Dumnezeu are nevoie de rugaciunea noastra, noi avem nevoie de rugaciune. A ne ruga corect este echivalent cu a vedea pe Dumnezeu în FIECARE fiinta umana, mai ales în cele considerate nesuferite, concomitent cu a ne vedea pe noi nevrednici. A vedea pe Dumnezeu în aproapele este solutia practica de a iubi pe aproapele, conditie esentiala în mântuirea crestinilor, indiferent de religie ori nationalitate.
A urmat Sfânta Liturghie la Biserica din Sânmartin, celebrata de catre parintele Vicar General Mihai Vatamanelu, lânga care au fost: parintele Mihai Tegzes, parintele Zima Zorel, parintele Florin Marincean, parintele Daniel Bertean alaturi de parintele Alexandru Chivari, care a predicat.
Înainte de încheiere a mai avut loc o sesiune de împartasire în plen a impresiilor generale ale participantilor. Acestia au marturisit sentimentele cu care vor pleca de la aceasta „agapa spirituala” care le-a oferit un alt mod de a percepe realitatea, având sufletul mai bogat si dobândind o putere mai mare de a reprezenta repere de moralitate si credinta în societate. Ne rugam Bunului Dumnezeu sa dea în continuare putere celor care se implica si se straduiesc sa ne învete cum sa devenim constienti de faptul ca numai IUBIREA este cea care va transforma lumea. Vom încerca sa luam exemplul calugarului franciscan pomenit în conferinta, care, în detentie fiind, gândea: „Nu am stiut ca e nevoie de atât de putin în viata ca sa fim fericiti !”. Ne vom stradui sa punem si în practica ceea ce am învâtat, sa gasim întelepciunea de a alege mereu „autostrada Soarelui”, astfel încât sa putem si noi straluci pentru cei din jur, contaminându-i de bucuria de a sta cu Domnul.