„

Mesajul Sfântului Parinte Papa Francisc la publicarea documentului despre sport al Dicasterului pentru Laici, Familie si Viata

Vatican, 1 iunie 2018

Veneratului frate
Cardinalului Kevin Farrell
Prefect al Dicasterului pentru Laici, Familie si Viata

Cu bucurie am primit stirea despre publicarea documentului „A da ce ai mai bun din tine”, cu privire la perspectiva crestina a sportului si a persoanei umane, pe care Dicasterul pentru Laici, Familie si Viata l-a pregatit cu obiectivul de a evidentia rolul Bisericii în lumea sportului si cum sportul poate sa fie un instrument de întâlnire, de formare, de misiune si sfintire.

Sportul este un loc de întâlnire în care persoane de orice nivel si conditie sociala se unesc pentru a obtine un rezultat comun. Într-o cultura dominata de individualism si de rebutarea tinerelor generatii si a generatiilor batrânilor, sportul este un loc privilegiat în jurul caruia persoanele se întâlnesc fara distinctie de rasa, sex, religie sau ideologie si în care putem experimenta bucuria de a concura pentru a ajunge la o tinta împreuna, participând la o echipa în care succesul sau înfrângerea se împartaseste si se depaseste; asta ne ajuta sa respingem ideea de a cuceri un obiectiv centrându-ne numai pe noi însine. Necesitatea de celalalt cuprinde nu numai colegii de echipa ci si conducatorii, antrenorul, sustinatorii, familia, asadar toate acele persoane care cu angajare si daruire fac posibil sa se ajunga de „a da ceea ce este mai bun în ele”. Toate acestea fac din sport un catalizator de experiente de comunitate, de familie umana. Când un tata se joaca cu fiul sau, când copiii se joaca împreuna în parc sau la scoala, când sportivul sarbatoreste victoria cu sustinatorii sai, în toate aceste locuri se poate vedea valoarea sportului ca loc de unire si de întâlnire între persoane. Marile rezultate, în sport ca si în viata, le obtinem împreuna, în echipa!
Sportul este si un vehicul de formare. Poate ca astazi mai mult ca oricând trebuie sa ne îndreptam privirea spre tineri, din moment ce, cu cât se începe mai devreme procesul de formare, cu atât mai usor va fi dezvoltarea integrala a persoanei prin sport. Stim ca noile generatii privesc si se inspira de la sportivi! De aceea este necesara participarea tuturor sportivilor, la orice vârsta si nivel, pentru ca aceia care fac parte din lumea sportului sa fie un exemplu de virtuti precum generozitatea, umilinta, sacrificiul, statornicia si bucuria. În acelasi mod, ar trebui sa dea contributia lor în ceea ce priveste spiritul de grup, respectul, un sanatos spirit de întrecere si solidaritatea cu ceilalti. Este esential ca toti sa fim constienti de importanta pe care o are exemplul în practica sportiva, pentru ca este un plug bun în terenul fertil care favorizeaza recolta, numai sa se cultive si sa se munceasca în mod adecvat.
În sfârsit, as vrea sa subliniez rolul sportului ca mijloc de misiune si sfintire. Biserica este chemata sa fie semn al lui Isus Cristos în lume, si prin sportul practicat în oratorii, în parohii si în scoli, în asociatii… Fiecare ocazie este buna pentru a duce mesajul lui Cristos, „la timp potrivit si la timp nepotrivit” (2Tim 4,2). Este important a duce, a comunica aceasta bucurie transmisa de sport, care nu este altceva decât a descoperi potentialitatile persoanei, care ne cheama sa dezvaluim frumusetea creatiei si a fiintei umane însasi deoarece este facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Sportul poate deschide drumul spre Cristos în acele locuri sau ambiente în care din diferite motive nu este posibil sa fie vestit în maniera directa; si persoanele, cu marturia lor de bucurie, practicând sportul în forma comunitara pot sa fie mesagere ale Vestii Bune.
A da ceea ce este mai bun din noi în sport este si o chemare de a aspira la sfintenie. În timpul recentei întâlniri cu tinerii ca pregatire pentru Sinodul Episcopilor, am manifestat convingerea ca toti tinerii prezenti acolo fizic sau prin retelele sociale aveau dorinta si speranta de a da ceea ce este mai bun din ei. Am folosit tot aceasta expresie în recenta exortatie apostolica amintind ca Domnul are un mod unic si specific de a chema la sfintenie pentru fiecare dintre noi: „Ceea ce conteaza este ca fiecare credincios sa discearna propriul drum si sa faca sa se evidentieze ceea ce este mai bun în el, ceea ce Dumnezeu a pus în el asa de personal” (Gaudete et exsultate, 11).
Trebuie aprofundata relatia strânsa care exista între sport si viata, care sa se poata lumina reciproc, pentru ca efortul de a se depasi într-o disciplina atletica sa foloseasca si ca stimulent pentru a deveni mai bun ca persoana în toate aspectele vietii. Aceasta cautare ne pune pe drumul care, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ne poate conduce la acea plinatate de viata pe care noi o numim sfintenie. Sportul este un izvor foarte bogate de valori si virtuti care ne ajuta sa devenim mai buni ca persoane. Asa ca pe atlet în timpul antrenamentului, practica sportiva ne ajuta sa dam ceea ce este mai bun din noi însine, sa descoperim fara frica limitele noastre si sa luptam pentru a deveni mai buni în fiecare zi. În acest mod, „fiecare crestin, în masura în care se sfinteste, devine mai rodnic pentru lume” (ibid., 33). Pentru sportivul crestin, sfintenia va fi asadar a trai sportul ca un mijloc de întâlnire, de formare a personalitatii, de marturie si de vestire a bucuriei de a fi crestin cu aceia care-l înconjoara.
Îl rog pe Domnul, prin mijlocirea Fecioarei Preasfinte, pentru ca acest document sa produca roade îmbelsugate fie în angajarea ecleziala pentru pastoratia sportului, fie dincolo de cadrul Bisericii. Tuturor sportivilor si lucratorilor pastorali care se recunosc în marea „echipa” a Domnului Isus cer cu rugaminte sa se roage pentru mine si trimit din inima binecuvântarea mea.

Autor: Papa Francisc
Traducator: pr. Mihai Patrascu
Sursa: https://www.magisteriu.ro