Luna mai si Reuniunea Mariana de la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea,

„„Tie, Inimii Tale Neprihanite, ne încredintam în aceasta ora dureroasa a istoriei omenesti,
ne daruim si ne închinam nu numai cu Sfânta Biserica …, ci cu lumea întreaga, sfâsiata de salbatice neîntelegeri …”, se ruga Papa Pius al XII-lea, în anul 1942, la 8 decembrie, consfintind solemn omenirea la Inima Neprihanita a Mariei.

Neîntelegerile „salbatice” dintre oameni, luând alte si alte forme, nu înceteaza, ceea ce face aceasta rugaciune foarte necesara si în zilele noastre.
La 29 aprilie, dupa recitarea rugaciunii „Îngerul Domnului”, de la fereastra Palatului Apostolic din Vatican, Papa Francisc a spus: „ … Voi începe luna mariana cu un pelerinaj la Sanctuarul „Madonna del Divino Amore”. Ne vom ruga Rozariul, cerând în particular pace pentru Siria si lumea întreaga. Va invit sa va uniti spiritual si sa prelungiti pentru întreaga luna mai Rozariul pentru pace”.
Cu gândul la „neîntelegerile salbatice” din lume si la „îndemnul” Sfântului Parinte Francisc, Reuniunea Mariana „Neprihanita Zamislire”, de la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, a intrat în Luna Sfintei Fecioare.
Si în acest mai rugaciunea Sfântului Rozariu si iubirea fata de Maria ne unesc pe toti cei care avem pentru Preacurata o evlavie particulara, ne unesc pe toti catolicii de pe întregul pamânt, ne fac sa traim sentimentul bucuriei de a fi împreuna în Biserica lui Cristos.
Aproape de la reînfiintare, Reuniunea Mariana din Oradea ofera Sfintei Fecioare de la Fatima un buchet de Sfinte Rozarii, în zilele si noptile care preced prima aparitie a Preacuratei, din 13 mai 1917, la Fatima, la intentia Sfântului Parinte si pentru Biserica noastra Greco-Catolica, pentru Episcopii si preotii ei.
Împreuna cu Parintele Traian Dobrata, parintele spiritual al Reuniunii, am oferit si în aceasta luna „buchetul” nostru Sfintei Fecioare. Din diversele moduri de a ne ruga Sfântul Rozariu, acest Rozariu din luna mai este deja o traditie în viata noastra mariana.
Daca Rozariul este o rugaciune care rezuma istoria Mântuirii si o face cunoscuta pe Maria în cadrul acestei istorii, noi o parcurgem cu gândul si cu inima, împreuna si în particular. Nu este usor sa cuprindem în cuvinte ceea ce traim recitând în acest fel Sfântul Rozariu, în care fiecare membru are o ora de rugaciune. Când mâinile unei marianiste sau marianist lasa Rozariul, alte mâini îl iau si rugaciunea continua neîntrerupt.
Ne simtim foarte aproape de Sfânta Fecioara, o simtim cu noi în rugaciune. Reînvatam vointa de a depasi dificultatile, de a oferi Sfintei Fecioare mici sacrificii – recitarea în timpul noptii cere hotarârea de a iesi din adapostul comoditatii, cere seriozitate, punctualitate si responsabilitate. Rugaciunea noastra are ceva numai a ei si acel „ceva” îl sublinia Sfânta Tereza a Pruncului Isus când spunea: „Daca te simti prea lenes ca sa ridici un fir de ata si totusi o faci din dragoste pentru Isus, dobândesti un mai mare merit decât pentru o actiune mult mai nobila facuta dintr-un impuls înflacarat”.
Recitând în felul acesta Sfântul Rozariu, sentimentul trait este „bucuria”, este în timpul rugaciunii si mult timp dupa aceea. Poate ca peste timpul când ne rugam Rozariul nostru, oferindu-l, din iubire, Preacuratei, Sfânta Fecioara revarsa har. Altfel nu ne putem explica cum, raniti pentru atâta nedreptate si urât din lumea de azi, trecem peste durere si ne simtim fericiti. Fericiti de a fi credinciosi ai Bisericii noastre Greco-Catolice, pentru ca „Dumnezeu este acolo unde se afla ceea ce îl reflecta si îl face prezent în cea mai mare masura; unde se afla adevarul, unde se afla ceea ce e bun, acolo îl atingem în chip deosebit pe El” (Joseph Cardinal Ratzinger-Papa Benedict al XVI-lea, „Dumnezeu si lumea – A crede si a trai în epoca noastra” – O convorbire cu Peter Seewald -, Sapientia, Iasi, 2009,p.130). Fericiti de a ne numara printre fiii alesi ai Preacuratei, Mijlocitoarea tuturor harurilor.
În recitarea acestui Rozariu, noi pasim spre apropierea de Dumnezeu si de Sfânta Fecioara. Si simtim cum de acolo, de Sus, ne coboara în suflete dorinta de a crea în jurul nostru binele. În comunitatea noastra, încrederea si solidaritatea încearca sa devina mai evidente.
În cursul acestei luni membrii Reuniunii Mariane au fost în rugaciune cu Biserica, în pelerinajul de la Sighet, din 12 mai, la mormintele nestiute ale Sfintilor Episcopi Valeriu Traian Frentiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu si Anton Durcovici, din „Cimitirul Saracilor” de pe malul Izei.
În ziua urmatoare, marianistele si marianistii s-au gasit din nou în rugaciune la Manastirea „Adormirea Maicii Domnului” din Oradea, îngenuncheati în fata relicvelor Sfântului Anton de Padova.
Privita viata mariana a lunii mai din acest an, este sub semnul rugaciunii. Intentiile pentru actiunile viitoare ale Reuniunii Mariane – pelerinaje, vizite la Reuniunile Mariane din Eparhia noastra si din alte Eparhii, le încredintam, tot prin rugaciune, Preacuratei.
Încheierea „Lunii Sfintei Fecioare” va fi tot în rugaciune … În pelerinajul anual la Manastirea Greco-Catolica din Mariapocs, cu ocazia „Zilei de Rugaciune pentru Bolnavi”, la icoana „Fecioarei Înlacrimate”, ne vom ruga pentru toti cei în suferinta, ca mâna sfânta a Preacuratei sa atinga durerea, sa aline, sa vindece …
Si va mai fi o rugaciune … Acolo, în „Biserica Mariei Înlacrimate”, la 23 septembrie 1729, a fost hirotonit preot Inocentiu Micu-Klein, Episcopul întemeietor al Blajului, iar la 1 septembrie 1752 a fost consacrat Episcop Petru Pavel Aron, deschizatorul primelor scoli sistematice în limba româna, la Blaj, în 1754, cunoscutele si pretuitele „flori ale darului”. Si pentru acesti Sfinti Episcopi ne vom ruga, le vom multumi si le vom cere ajutor …
Pentru noi, la sfârsitul acestei luni mariane, vom repeata „Consfintirea la Inima Neprihanita”: „Fecioara puternica si Mama milostiva, Regina Cerului si scaparea pacatosilor, noi ne consfintim Inimii tale Neprihanite. Îti închinam faptura si viata noastra întreaga, tot ce avem, tot ce iubim si tot ce suntem”.

Cu blândul Isus, sa ne binecuvânteze Fecioara de Sus!