„
Blaj, 7 mai 2018
Îndoliata Familie,
Viata doamnei Doina Cornea s-a consumat pe acel altar de care au parte prietenii sufletesti ai Golgotei si de unde nu lipseste niciodata umilirea. Prin marturia sa, ne-a fost dat si noua sa putem sta cu capul sus si chiar daca, dupa 1989, aceasta „ea” ar fi trebuit sa fie un „noi”, s-a adeverit iarasi cât de greu este sa ne vindecam de urmele trecutului.
Îmi veti îngadui sa nu fac, asadar, uz de rostiri decât pentru a spune cât de mult a contat cuvântul liberator al Evangheliei. Doina Cornea l-a facut sa rodeasca prin viata sa ca om si i-a oferit profunzime. De aceea, în aceste momente de tristete, va cer îngaduinta de a da glas din partea Bisericii Greco-Catolice, gândului de respect si devotiune.
*
Fata de sufletul si viata doamnei Doina Cornea avem cu totii o datorie neîmplinita de gratitudine si binecuvântare. De o astfel de plamada ar avea nevoie tara pentru a renaste si Biserica: omul cu principii care pretuieste mai mult adevarul si libertatea, decât siguranta comoda pe care o confera frica. „Suferinta face mai mult decât fericirea…” – spunea Doina Cornea – „n-am învatat nimic din momentele mele de fericire, decât ca mi s-a exacerbat egoismul… ca si cu banul, vrei mai mult si te degradezi… suferinta te învata ceva, te face sa înaintezi spiritual”.
*
Stimata Doamna,
Ultimii ani nu v-au fost deloc usori. Va pastram în inima cu acel chip impresionant, delicat si tineresc pe care l-ati aratat pâna spre sfârsit, admirându-va mostenirea curajului si a demnitatii. Cu acel sigiliu de naturalete care v-a fost propriu, devenit atât de rar printre infatuarile zilelor noastre.
Sarutându-va mâna obosita de timp, îl rugam pe bunul si atotputernicul Dumnezeu sa va faca partasa de pacea si fericirea sfintilor si sa va odihneasca în pace!
În veci, sa va fie binecuvântata amintirea!
Cardinal
+ LUCIAN
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite, Greco-Catolica
