„Întreaga Biserica este pe drumul de pregatire pentru Sinodul Episcopilor cu tema: „Tinerii, credinta si discernamântul vocational”. Acesta se va desfasura în Aula Sinodului de la Vatican în perioada 3-28 octombrie 2018. În dorinta de a-i asculta mai mult pe tineri, s-a decis convocarea la Roma a unei Reuniuni pre-sinodale, de la 19 la 24 martie 2018. La aceasta întâlnire vor participa peste 300 de tineri, în principal delegati ai Conferintelor Episcopale si ai Sinoadelor Bisericilor Catolice Rasaritene. România va fi reprezentata de doua tinere, una fiind Ana-Maria Oros, din Eparhia de Oradea, cu care este urmatorul interviu, oferit de Oficiul National pentru Pastoratia Tineretului al Conferintei Episcopale Române.
– Ce parere ai despre acest Sinod al tinerilor?
– O întâlnire de asemenea anvergura exprima faptul ca tinerii pot fi si sunt realmente ascultati. Este o initiativa a Bisericii de a tine cont de opinia generatiei tinere, ceea ce încurajeaza la o exprimare concreta a propriilor dorinte, a propriilor întrebari, a propriilor nedumeriri – care în mod inevitabil apar în constiinta oricarui tânar, indiferent de rasa, nationalitate, religie. Consider ca este o initiativa inspirata de Dumnezeu, o initiativa a Bisericii de a conlucra efectiv cu si pentru tineri, si de a accepta ea însasi schimbarea – ceruta probabil prin vocea tinerilor, în cazul în care ar fi necesara.
Daca acest Sinod este pentru tineri, cu siguranta ei sunt cei care stiu cel mai bine realitatea generatiei lor, prin urmare ei sunt cei mai potriviti în a realiza ceva concret pentru ei însisi. Un Sinod al tinerilor exprima faptul ca Biserica este interesata de nevoile acestora, ca tinerii nu sunt lasati singuri în luptele lor interioare, ca Biserica doreste sa întinda mâna generatiei tinere pentru a construi ceva frumos si aducator de roade bune pe termen lung, caci vrând-nevrând, generatia tânara de azi devine generatia adulta de mâine. Un asemenea Sinod poate aduce lumina în sufletele multor tineri – din cadrul ori din afara Bisericii – ceea ce îl face cu atât mai valoros!
– Cu ce gânduri participi la Reuniunea pre-sinodala?
– În primul rând, sunt recunoscatoare lui Dumnezeu si tuturor acelora care mi-au propus si m-au ajutat sa particip la aceasta Reuniune pre-sinodala. Cu toate ca am mari emotii, ma bucur pentru ca voi întâlni tineri din întreaga lume, voi afla cum gândesc, ce simt, ce traiesc ei. Voi putea învata lucruri noi si voi putea dialoga într-un mod constructiv cu tineri ca mine, dar din alte parti ale planetei. Sper din toata inima sa pot exprima (în cadrul reuniunii) realitatile, dorintele si frumusetea tinerilor tarii mele, mai cu seama a tinerilor confesiunii mele. De asemenea, îmi doresc sa aduc acasa idei utile, poate chiar câteva raspunsuri – pentru a creste dorinta de implicare a tinerilor în crearea unei vieti mai frumoase alaturi de Dumnezeu.
– Ce pot oferi Bisericii si societatii tinerii din zilele noastre?
– Tinerii pot oferi Bisericii revigorarea de care aceasta are mereu nevoie. Una dintre cele mai mari descurajari ale tinerilor de azi consta în faptul ca majoritatea practicantilor sunt „tinerii de altadata”, oameni mai în vârsta, ori, pentru a avea o continuitate între generatii, este necesar mereu si mereu ca Biserica sa se adapteze la realitatea tinerei generatii. Acest lucru poate fi facut tot prin tineri, daca li se ofera ocazia de a se exprima, daca li se ofera credibilitate în ceea ce exprima si daca se concretizeaza ceea ce ei doresc sa creeze ori sa schimbe în Biserica, desigur în limitele bune lasate de catre Dumnezeu – pentru a fi fericiti.
Bucuria, ingeniozitatea, sinceritatea, dar si framântarile, tentatiile, suferintele si nevoile tinerilor determina societatea si Biserica sa se transforme în mod continuu. În functie de dialogul dintre generatii, atât societatea – în general, cât si Biserica – în mod particular, pot evolua mai rapid ori mai lent. Este adevarat faptul ca tinerii pot fi o binecuvântare pentru societatea zilelor noastre, dar la fel de adevarat este faptul ca tinerii pot face si mult rau prin alegerile lor de a se lasa tentati de anturaje negative, de a fi indiferenti – societatea si, mai ales Biserica având un rol deosebit de important în a trage un semnal de alarma si de a veni cu solutii concrete pentru acestia când este necesar, iar marturia si ajutorul tinerilor sunt unele dintre cele mai frumoase moduri de a avea un impact pozitiv asupra tinerilor însisi.
Tinerii pot oferi experientele lor, de orice fel, bune ori mai putin bune, pentru a determina alti tineri sa aleaga ceea ce este bun ori sa renunte la ceea ce este rau. Noile generatii creeaza si traiesc cu noi tehnologii, prin urmare, toti suntem oarecum fortati sa ne adaptam acestora. Inclusiv Biserica, daca doreste sa exprime ori sa asculte ceva, este necesar sa fie prezenta („în prezent”) în noile retele de comunicare, de socializare. Si cine poate învata mai bine cum sa fie utilizat ceva nou? Cu siguranta un tânar. Prin urmare, tinerii pot fi atât învatatori, cât si învatacei.
